Protestele din Irak din 2019–2021

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Protestele din Irak din 2019–2021
Parte a Protestele Arabe 2018–19
Informații generale
Perioadă  (2019-10-01) – prezent (4 ani, 5 luni, 3 săptămâni și 5 zile)
Loc Irak
Cauze
Caracteristici Manifestație, sit-in, revoltă, Nesupunere civică, Activism pe internet
Rezultat
Părți implicate
Protestatari
Figuri politice
Irak Adil Abdul-Mahdi
(Prim-ministru al Irakului)
Irak Barham Salih
(Președintele Irakului)
Irak Mohammed Al-Halbousi
(Speaker of the Iraqi Parliament)
Irak Najah al-Shammari
(Minister of Defence)
Irak Falih Al-Fayyadh
(Advisor of the National Security Council)
Abu Mahdi Al-Muhandis
(Deputy Chairman of the PMF)
Abu Zainab Al-Lami[8]
(Directorul de securitate al PMF)
Hadi Al-Amiri
(Comandant al Badr Organization)
Qais Al-Khazali
(Comandant al Asa'ib Ahl al-Haq)
Iran Ayatollah Khamenei
(Supreme Leader of Iran)
Iran Hossein Salami
(Comandant șef al IRGC)
Iran Qasem Soleimani[7]
(Comandant al Quds Force)
Victime
Morți 460 [9]
Răniți +20.000
Arestați 159

Protestele din Irak, denumite, de asemenea, Revoluția Tishreen[10] și Intifada Irakiană din 2019, au fost o serie de proteste care au constat în demonstrații, marșuri, sit-in-uri și neascultare civilă. Au început la 1 octombrie 2019, dată stabilită de activiștii civili pe rețelele de socializare, răspândite în provinciile centrale și de sud ale Irakului, pentru a protesta 16 ani de corupție, șomaj și servicii publice ineficiente, înainte de a escalada apelurile pentru răsturnarea administrație și pentru a opri intervenția iraniană în Irak. Guvernul irakian a fost acuzat că a folosit gloanțe, lunetiști, apă caldă și gaze lacrimogene împotriva protestatarilor.[11] Protestele s-au oprit la 8 octombrie și au fost reluate la 24 octombrie. Primul ministru Adil Abdul-Mahdi a anunțat la 29 noiembrie că va demisiona.[12] Potrivit BBC, ei solicită sfârșitul sistemului politic, care a existat de când invazia condusă de SUA a eliminat pe Saddam Hussein și a fost marcată de divizări sectare.[13][14][15] Este cea mai mare tulburare de la încheierea guvernului Saddam Hussein.[16]

Vezi[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Protests in Iraq turn into anti-Iranian demonstrations”. Daily Sabah. 
  2. ^ Abdul-Ahad, Ghaith (). „Iraq's young protesters count cost of a month of violence”. The Guardian. 
  3. ^ „Iraqi protesters block major port near Basra as unrest continues”. Al Jazeera. . 
  4. ^ „Anti-government protests : Is This Iraq's Arab Spring?—Qantara.de”. Qantara.de. . 
  5. ^ „Chiites contre chiites en Iraq et au Liban—Un si Porche Orient”. Le Monde. . 
  6. ^ „البرلمان العراقي يوافق على استقالة رئيس الوزراء عادل عبد المهدي”. RT Arabic (în Arabic). . 
  7. ^ a b „قنبلة غاز في الرأس.. فيديو صادم خلال قمع مظاهرات العراق”. Al-Hurra (în Arabic). . 
  8. ^ Al-Janabi, Abdul-Qadir (). „من هو أبوزينب اللامي.. ولماذا يتهم بتصفية متظاهري العراق؟”. Al-Arabiya (în Arabic). 
  9. ^ , www.rudaw.net https://www.rudaw.net/arabic/middleeast/iraq/0412201914  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ „ثورة تشرين …وطموحات الشباب المشروعة” [The October Revolution ... and the legitimate ambitions of young people]. News of Iraq (în Arabic). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Iraq: HRW denounces lethal force against protesters, urges probe”. www.aljazeera.com. 
  12. ^ „Iraqi prime minister to resign in wake of deadly protests”. Associated Press. . Accesat în . 
  13. ^ „Iraq protests: What's behind the anger?”. BBC News. . Accesat în . 
  14. ^ 'They are worse than Saddam': Iraqis take to streets to topple regime”. The Guardian. . Accesat în . 
  15. ^ „An Iraq for All Iraqis?”. Providence (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ „Iraq Protester's Step Up Their Tactics As the Government in Baghdad Scrambles to Respond”. Foreign Policy. . Accesat în .