Proteomică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Robot care pregătește probele pentru spectrometrie de masă MALDI

Proteomica este studiul la scara largă al proteinelor[1][2]. Termenul de proteomică a fost inventat în anul 1997[3], în analogie cu cel de genomică, studiul genomului. Cuvântul proteom este o telescopare a cuvintelor proteină și genom, fiind inventat de Marc Wilkins, în 1994, în timpul studiilor de doctorat la Universitatea Macquarie[4]. Universitatea Macquarie a fost și cea care a fondat primul laborator dedicat proteomicii în 1995[5][6].

Proteomul reprezintă întregul set de proteine care sunt produse sau modificate de către un organism sau sistem. Proteomica a permis identificarea unui număr din ce în ce mai mare de proteine. Acesta variază în timp și în funcție de diferitele contexte de stres în care se află o celulă sau un organism[7]. Proteomica este un domeniu multidisciplinar care a beneficiat foarte mult de informația genetică produsă de diferitele proiecte genomice, inclusiv Proiectul Genomului Uman[8]. Domeniul acoperă explorarea a proteoamelor la nivelul compoziției, structurii și activității proteinelor. Este o componentă importantă a genomicii funcționale.

Proteomica se referă în general la analiza experimentală pe scară largă a proteinelor și proteoamelor, dar de multe ori termenul este folosit în special pentru a se referi la purificarea proteinelor și spectrometrie de masă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anderson NL, Anderson NG; Anderson (). „Proteome and proteomics: new technologies, new concepts, and new words”. Electrophoresis. 19 (11): 1853–61. doi:10.1002/elps.1150191103. PMID 9740045. 
  2. ^ Blackstock WP, Weir MP; Weir (). „Proteomics: quantitative and physical mapping of cellular proteins”. Trends Biotechnol. 17 (3): 121–7. doi:10.1016/S0167-7799(98)01245-1. PMID 10189717. 
  3. ^ P. James (). „Protein identification in the post-genome era: the rapid rise of proteomics”. Quarterly Reviews of Biophysics. 30 (4): 279–331. doi:10.1017/S0033583597003399. PMID 9634650. 
  4. ^ Wasinger; Cordwell; Cerpa-Poljak; Yan; Gooley; Wilkins; Duncan; Harris; Williams (). „Progress with gene-product mapping of the Mollicutes: Mycoplasma genitalium”. Electrophoresis. 16 (1): 1090–1094. doi:10.1002/elps.11501601185. PMID 7498152. 
  5. ^ Swinbanks, David (). „Australia backs innovation, shuns telescope”. Nature. 378 (6558): 653. Bibcode:1995Natur.378..653S. doi:10.1038/378653a0. PMID 7501000. 
  6. ^ „APAF - The Australian Proteome Analysis Facility - APAF - The Australian Proteome Analysis Facility”. www.proteome.org.au (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ Anderson, Johnathon D.; Johansson, Henrik J.; Graham, Calvin S.; Vesterlund, Mattias; Pham, Missy T.; Bramlett, Charles S.; Montgomery, Elizabeth N.; Mellema, Matt S.; Bardini, Renee L. (). „Comprehensive Proteomic Analysis of Mesenchymal Stem Cell Exosomes Reveals Modulation of Angiogenesis via Nuclear Factor-KappaB Signaling”. Stem Cells (în engleză). 34 (3): 601–613. doi:10.1002/stem.2298. ISSN 1549-4918. PMC 5785927Accesibil gratuit. PMID 26782178. 
  8. ^ Hood, Leroy; Rowen, Lee (). „The human genome project: big science transforms biology and medicine”. Genome Medicine (în engleză). 5 (9): 79. doi:10.1186/gm483. PMC 4066586Accesibil gratuit. PMID 24040834.