Protecție pasivă antiincendiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Protecția pasivă antiincendiu este un ansamblu de măsuri ce se pot lua cu scopul de a preveni/limita sau stopa răspândirea unui foc. Acest tip de protecție este complementar protecției active și împreună cele două tipuri de sisteme de protecție alcătuiesc rezistența la foc a construcției[1]. Scopurile luării acestor măsuri sunt reprezentate de salvarea de vieți omenești și de limitarea pagubelor în caz de incendiu.

Protecția structurală la incendii[modificare | modificare sursă]

Protecția la incendii într-o clădire, este prevăzută de regulă încă din faza de proiectare a construcției, prin măsuri de:

  • Protecție pasivă, care presupune:
  • compartimentarea clădirii în ansamblu prin utilizarea de materiale rezistente la foc.
  • organizarea în compartimente mai mici de incendiu, constând din una sau mai multe încăperi sau construcții care să prevină sau să încetinească răspândirea incendiului dintr-un spațiu la altul, de la o construcție la alta. Acestea se prevăd de la caz la caz cu scopul de a limita pagubele astfel încât utilizatorii să poată ieși în siguranță în situații de urgență pentru a ajunge într-o zonă fără pericol de incendiu.
Modalități de protecție pasivă[3].
  • zidărie din materiale rezistente la foc
  • termoprotecția cu vopsea termospumantă sau torcretarea (mortar în cazul structurilor)
  • materiale rezistente la foc la treceri și goluri tehnologice
  • izolarea cablurilor electrice
  • placarea materiale combustibile cu materiale incoombustibile(tencuieli)
  • montarea de uși, geamuri, tavane si podele rezistente la foc

Termoprotecția elementelor de construcții[modificare | modificare sursă]

Lucrările de termoprotecție trebuie executate numai de către persoane fizice și juridice atestate conform legii[3].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Normele generale de apărare împotriva incendiilor , art.49,p.13
  2. ^ Bazele securității la incendiu în construcții, p.56-60
  3. ^ a b Manualul Pompierului, p.124-126

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Manualul Pompierului, Sorin Calotă [Colonel (r) Dr. Ing.] - coordonator lucrare, Gavril Temian (Colonel jr.) Viorel Știru [Colonel (r)] Gabriel Duduc Ionel [Maior Drd. Ing], Ion-Puiu Golgojan [Căpitan Dr. Ing.], Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2009 ISBN 978-973-704-110-4
Lectură suplimentară
  • Bazele securității la incendiu în construcții Prelegerile 3, 5, ,6, ,7, 8 , Dan Diaconu-Sotropa [Prof. univ. Dr. Ing.], Ed. Politehnum Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” din Iași
  • Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
  • Normele generale de apărare împotriva incendiilor, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor Nr. 163/ 2007, M.Of.216/ 29 martie 2007
  • Normativ de siguranță la foc a construcțiilor Ediția a II-a, Institutul de Proiectare Cercetare și Tehnică de Calcul în Construcții, 1999
  • Normativul pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086 – 05;