Prospero Farinacci
| Prospero Farinacci | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Roma, Statele Papale |
| Decedat | (74 de ani)[1] Roma, Statele Papale |
| Înmormântat | chiesa di San Silvestro al Quirinale[*] |
| Ocupație | jurist avocat magistrat[*] judecător |
| Limbi vorbite | limba latină[2] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Sapienza din Roma Universitatea din Perugia |
Modifică date / text  | |
Prospero Farinacci (n. , Roma, Statele Papale – d. , Roma, Statele Papale) a fost un jurist italian, magistrat și autor de lucrări juridice, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai școlii de drept penal din perioada Renașterii. Cunoscut pentru tratatul său Praxis et theorica criminalis, care a influențat legislația și practica judiciară europeană timp de mai multe secole. A rămas în istoria dreptului ca unul dintre cei mai citați juriști penaliști ai secolelor XVI–XVII.[3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Prospero Farinacci s-a născut la Roma în 1554. A studiat dreptul și a devenit avocat, iar ulterior a deținut funcții importante în administrația papală. A pledat în numeroase procese celebre ale epocii, fiind cunoscut pentru stilul său riguros și pentru argumentația bazată pe autorități juridice și teologice. A fost numit avocat al Curiei Romane și a servit drept consilier juridic al mai multor papi. Influența sa s-a extins în întreaga Europă datorită lucrărilor juridice publicate, care erau folosite ca manuale de practică judiciară.[4]
Operă
[modificare | modificare sursă]Cea mai importantă lucrare a sa este Praxis et theorica criminalis (1581–1610), o culegere monumentală în mai multe volume, care tratează procedura penală, probele și mijloacele de investigare, tortura ca mijloc de obținere a mărturisirilor, sistemul sacțiunilor și al pedepselor. Deși astăzi multe dintre concepțiile sale sunt considerate inumane sau depășite, opera lui Farinacci a constituit pentru mult timp un reper al practicii judiciare în Europa continentală, fiind citată în procese până în secolul al XVIII-lea.[3]
Influență și controverse
[modificare | modificare sursă]Farinacci a fost o figură influentă, dar și controversată. A susținut folosirea torturii în procesul penal, considerând-o un mijloc legitim de aflare a adevărului, ceea ce i-a adus critici în epocile ulterioare. Totodată, stilul său juridic a fost apreciat pentru claritate și sistematizare, reprezentând un pas important în consolidarea dreptului penal ca disciplină autonomă.[5][6]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Prospero Farinacci” (în italiană). Dizionario Biografico degli Italiani[*]. . Wikidata Q1128537.
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Prospero Farinacci” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Meccarelli, Massimo (). La dottrina giuridica tra diritto comune e diritto moderno. Giuffrè. p. 31.
- ↑ Cardinali, Mario (). „The rediscovered portrait of Prospero Farinacci by Caravaggio”. Artibus et historiae. Istituto Internationale per le Ricerche di Storia dell'Arte (IRSA).
- ↑ Grossi, Paolo (). L’ordine giuridico medievale. Laterza. p. 29.
- ↑ Gutan, Manuel (). Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat. Hamangiu. p. 16.
