Pronolagus rupestris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Pronolagus rupestris
Pronolagus rupestris 31473492.jpg
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Lagomorpha
Familie: Leporidae
Gen: Pronolagus
Specie: P. rupestris
Nume binomial
Pronolagus rupestris
(A. Smith, 1834)[2]
Smith's Red Rock Hare area.png
Arealul speciei Pronolagus rupestris

Pronolagus rupestris este o specie de mamifere din familia Leporidae, fiind în același timp și cea mai mică specie din genul Pronolagus. Părțile superioare, precum și o porțiune din zona gâtului au culoare maro-roșcată. În partea din spate a corpului are fire de păr mai groase, cu porțiuni gri, care au culoare maro și care sunt calde, iar stratul interior de blană este mai subțire, de culoare albă spre roșiatică. Este endemică în Africa, fiind găsită în părți din Kenya (Valea Riftului), Lesotho, Malawi, estul Rhodesia, Africa de Sud (Northern Cape, Free State și North West), Tanzania și Zambia. Este neclar dacă se mai găsește în Namibia sau nu. Dieta sa include ierburi (precum iarbă încolțită), arbuști, verdețuri, frunze și crenguțe. Se înmulțește din septembrie până în februarie, iar un rând de pui constă în unul sau doi pui. Puii părăsesc cuibul la vârsta de trei ani. În anul 1996, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Zoologul scoțian Andrew Smith a descris pentru prima oară specia Pronolagus rupestris în anul 1834.[2][3] A fost original descrisă în genul Lepus și a fost anterior inclusă în specia Pronolagus crassicaudatus.[4] În Swahili, numele său este sungura mwekundu sau kitengule.[5]

Numărul de subspecii acceptate a variat de la zero la opt. O clasificare din anii 1940 a acceptat următoarele subspecii:[6]

  • P. r. rupestris (A. Smith, 1834)
  • P. r. melanurus (Rüppell, 1842)
  • P. r. nyikae (Thomas, 1902)[7]
  • P. r. curryi (Thomas, 1902)[7]
  • P. r. saundersiae Hewitt, 1927
  • P. r. australis Roberts, 1933
  • P. r. mulleri Roberts, 1938
  • P. r. whitei Roberts, 1938
  • P. r. barretti Roberts, 1949

Altă clasificare din anii 1980 avea următoarele subspecii; diferențele constă în mutarea whitei la P. randensis, includerea fitzsimonsi și considerarea mulleri ca sinonim al australis:[8]

  • P. r. rupestris (A. Smith, 1834)
  • P. r. melanurus (Rüppell, 1842)
  • P. r. curryi (Thomas, 1902)
  • P. r. saundersiae Hewitt, 1927
  • P. r. australis Roberts, 1933
  • P. r. fitzsimonsi Roberts, 1938
  • P. r. barbetti Roberts, 1949

În a treia ediție a Mammal Species of the World publicată în anul 2005, R. S. Hoffman și A. T. Smith au listat Pronolagus rupestris ca specie separată și au inclus cinci subspecii.[9]

Starea taxonomică a populației acestei specii din estul Africii este incertă. Este considerată ca făcând parte din aceeași specie ca populația de P. rupestris din sudul Africii.[4] Un articol cercetând ADN-ul mitocondrial a argumentat că P. r. curryi este singura subspecie ne-nominată.[10] Mammals of Africa nu recunoaște nicio subspecie și consideră în schimb că curryi, fitzsimonsi, melanurus, mülleri, nyikae și vallicola sunt toate doar sinonime ale P. rupestris.[11] La fel ca la toate speciile din genul Prolagus, numărul de diploizi al acestei specii este de 2n = 42.[4][12]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Pronolagus rupestris este cel mai mic membru din genul Pronolagus,[13] măsurând cam 38–65 cm în lungime de la cap până la coadă,[4] având o coadă stufoasă, maro roșcat spre închis, cu vârful negru, ce măsoară cam 5–11 cm.[4] Cântărește în jur de 1,3 până la 2,05 kg.[14][4] Părțile superioare, precum și o porțiune din zona gâtului sunt de culoare maro-roșcată.[12] Urechile sunt cenușii, măsurând 6–10,5 cm în lungime, iar labele picioarelor din spate au lungimea de 7,5–10 cm.[14][4] Fruntea îi este maronie și obrajii săi sunt de o nuanță de maro-galben spre o nuanță de cenușiu.[12] Părțile laterale ale feței sunt gri,[15] iar porțiunea nucală este maro-roșcată. Părțile inferioare au o nuanță de maro-galben spre rozaliu și se găsește niște alb în linia din mijloc a abdomenului.[12] Picioarele din spate și crupa au culoare maro-roșiatică deschisă.[15] În partea din spate a corpului are fire de păr mai groase, cu porțiuni gri, care au culoare maro și care sunt calde, iar stratul interior de blană este mai subțire, de culoare albă spre roșiatică.[14][16] Partea moale din partea de jos a tălpilor este acoperită de blană deasă, unsuroasă.[16] Degetele și ghearele sunt scurte și late, iar membrele sunt roșcate.[14] Osul frontal măsoară aproape la fel cât botul.[4] Carnea sa este aromată, posibil datorită dietei sale.[14]

Este similară cu Pronolagus randensis, care are urechi mai scurte și coada mai lungă, precum și cu P. saundersiae (care de unele autorități este privită ca P. r. saundersiae), al cărei os al botului este mai scurt decât osul frontal.[4][9]

Răspândire și habitat[modificare | modificare sursă]

Pronolagus rupestris este endemică în Africa, fiind găsită în părți din Kenya (Valea Riftului), Lesotho, Malawi, estul Rhodesia, Africa de Sud (Northern Cape, Free State și North West), Tanzania și Zambia.[3][5][14] Este neclar dacă se mai găsește în Namibia sau nu. Habitatul său este compus din pante stâncoase și vârfuri de aflorimente stâncoase, din regiuni pietroase unde iarba, rocile și tufișurile sunt intercalate. Locuiește în râpe cu bolovani, pe coaste de deal, plăci de piatră și roci zdrobite care asigură adăpostire de prădători.[3][14]

Comportament și ecologie[modificare | modificare sursă]

Deși este o specie nocturnă, iepurii din această specie ies ocazional dimineața devreme sau târziu după-amiază în locuri unde nu sunt vânați.[5] Sunt în alertă de cele mai multe ori, iar în general se ascund înainte de a fi văzuți. Pot efectua mișcări rapide în cazul în care sunt urmăriți de câini.[14] Au fost observați producând o serie de țipete puternice în timp ce fug noaptea,[17] posibil pentru a alunga prădătorii sau pentru a avertiza alți membri ai speciei de amenințare potențială.[14] Chiar dacă nu sunt prinși sau chiar dacă nu se află în suferință, sunt cunoscuți pentru că produc sunete stridente, spre deosebire de majoritatea celorlalți iepuri. Juvenilii pot produce un fel de mârâit când sunt amenințați, iar adulții pot produce un fel de grohăit când sunt perturbați înaintea răsăritului soarelui.[12][17]

Dieta sa include ierburi (precum iarbă încolțită), arbuști, verdețuri, frunze[14] și crenguțe.[17] Specia se înmulțește din septembrie până în februarie.[12] Femela face un cuib din resturi vegetale căptușit cu blana sa.[14] Cuibul are în jur de 15 cm în lățime, 10 cm în lungime și 4 până la 8 cm în adâncime.[12] Femela are o perioadă de gestație de 35-40 de zile, iar după terminarea sa naște unul sau doi pui,[14] fiecare cântărind câte 40 până la 50 kg.[12] Totuși, într-un sezon o femelă poate să nască 3-4 pui.[12] Puiul nu este pregătit să se descurce singur direct de la naștere,[4] având puțin păr și neputând deocamdată să vadă, dar își deschide ochii la vârsta de 9-11 zile.[12] Părăsește cuibul la vârsta de trei ani, când cântărește circa 180 până la 200 g.[12] Deși s-a observat că sunt retrași, acești iepuri se asociază strâns cu damanii.[14]

Stare de conservare[modificare | modificare sursă]

Începând cu anul 1996, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a consideră specia Pronolagus rupestris ca fiind neamenințată cu dispariția. Asta pentru că este găsită des în părți ale arealului său în Africa de Sud, are un areal larg (mai mult de 20.000 km²) și pentru că populația sa constă în peste 10.000 de indivizi maturi numai în Africa de Sud. Chiar dacă starea populației totale este neclară, este larg răspândită și este caracterizată ca abundentă în Kuruman și Springbok. Nu există date despre starea sa în arealul din Africa de Est.[3]

Vânarea pozează o amenințare a speciei, dar nu se știe sigur dacă are loc un declin net al populației speciei, și este, de asemenea, afectată negativ de distrugerea habitatului din cauza construirii de case pe aflorimente stâncoase. Începând cu anii 1900, a avut loc o pierdere de mai mult de 20 % din habitat, iar dacă pierderea habitatului continuă în viitor la aceeași rată până în anul 2022, se preconizează că declinul populației sale în Africa de Sud va deveni mai mare de 10 %. Se găsește în parcuri provinciale, parcuri naționale și rezervații naturale din Africa de Sud, și este de asemenea protejată de către agenții de conservare provincială a naturii prin interzicerea vânării speciei în afara sezonului.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Child, M.F., Matthee, C.M. & Robinson, T.J. Pronolagus rupestris. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 24 February 2021.
  2. ^ a b Smith, A. (). „An Epitome of African Zoology; or, A Concise Description of the Objects of the Animal Kingdom Inhabiting Africa, its Islands and Seas”. South African Quarterly Journal. Second Series. 2 (3): 174–175. 
  3. ^ a b c d e Smith, A.T.; Boyer, A.F. (). „Pronolagus rupestris (Smith's Red Rockhare, Smith's Red Rock Hare)”. IUCN Red List of Threatened Species. 2008. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g h i j Happold, David C. D. (). Mammals of Africa (în engleză). 3. A&C Black. p. 715. ISBN 9781408189962. 
  5. ^ a b c Foley, Charles; Foley, Lara; Lobora, Alex; Luca, Daniela De; Msuha, Maurus; Davenport, Tim R. B.; Durant (). „Hares and Rabbits: Lagomorpha”. A Field Guide to the Larger Mammals of Tanzania. Princeton University Press. p. 90. ISBN 9781400852802.  Este necesară abonare plătită.
  6. ^ Ellerman, J. R.; Morrison-Scott, T. C. S.; Hayman, R. W. (). Pronolagus rupestris A. Smith, 1834”. Southern African Mammals 1758 to 1951: A Reclassification. London: Tonbridge. pp. 221–222. 
  7. ^ a b Thomas, Oldfield (). „On Two new Hares allied to Oryctolagus crassicaudatus. The Annals and Magazine of Natural History. 7th ser. 10 (57): 244–246. doi:10.1080/00222930208678665. 
  8. ^ Meester, J. A. J.; Rautenbach, I. L.; Dippenaar, N. J.; Baker, C. M. (). „Pronolagus rupestris (A. Smith, 1834)”. Classification of Southern African Mammals. Transvaal Museum Monographs. 5. Transvaal Museum. pp. 304–305. hdl:10520/AJA090799001_112Accesibil gratuit. ISBN 0907990061. 
  9. ^ a b Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Order Lagomorpha”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 207. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  10. ^ Matthee, Conrad A.; Robinson, Terrence J. (). „Mitochondrial DNA differentiation among geographical populations of Pronolagus rupestris, Smith's red rock rabbit (Mammalia: Lagomorpha)”. Heredity. 76 (5): 514–23. doi:10.1038/hdy.1996.74Accesibil gratuit. PMID 8666547. 
  11. ^ Happold, D. C. D. (). „Pronolagus rupestris Smith's Red Rock-hare”. În Happold, David C. D. Rodents, Hares and Rabbits. Mammals of Africa. 3. London: Bloomsbury. pp. 715–716. ISBN 978-1-4081-8992-4. 
  12. ^ a b c d e f g h i j k Skinner, J. D.; Chimimba, Christian T. (). The Mammals of the Southern African Sub-region (în engleză). Cambridge University Press. p. 72. ISBN 9780521844185. 
  13. ^ Watson, V. (). „Glimpses from Gondolin: a faunal analysis of a fossil site near Broederstroom, Transvaal, South Africa”. Palaeontologia Africana. 30. 
  14. ^ a b c d e f g h i j k l m Sekine, R. (). „Pronolagus rupestris (Smith's red rockhare)”. Animal Diversity Web (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ a b Stuart, Chris; Stuart, Tilde (). Field Guide to Mammals of Southern Africa (în engleză). Struik. p. 84. ISBN 9781868725373. 
  16. ^ a b Kingdon, Jonathan (iulie 1984). East African Mammals: An Atlas of Evolution in Africa, Volume 2, Part B: Hares and Rodents (în engleză). University of Chicago Press. p. 359. ISBN 9780226437200. 
  17. ^ a b c „Pronolagus rupestris - Smith's red rock hare (Species)”. wildpro.twycrosszoo.org. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]