Programul Venera a fost o serie de misiuni spațiale sovietice dedicate explorării planetei Venus, desfășurate între anii 1961 și 1984.[1]

Misiunile Venera au contribuit la înțelegerea compoziției și a condițiilor extreme de pe Venus. Imaginile și datele transmise de sondele Venera 9, Venera 10, Venera 13 și Venera 14 au reprezentat primele fotografii de pe suprafața planetei.[2]

Misiunile Venera

Venera 1 a fost prima sondă spațială lansată de Uniunea Sovietică, lansată la 12 februarie 1961, având ca obiectiv studierea planetei Venus.[3]

La câteva zile după lansare, comunicațiile cu sonda au fost pierdute, inginerii sovietici au speculat că cauza ar fi o defecțiune a sistemului de orientare solară.[4]

Venera 2, cunoscută ca și 3MV-4 a fost lansată la 12 noiembrie 1965. Sonda s-a apropiat de Venus la 27 februarie 1966, la o distanță de aproximativ 23810 km.[5]

În timpul trecerii, instrumentele sondei au fost activate, suspendând contactul radio. Sonda ar fi trebuit ca să transmite informațiile după trecere când contactul ar fi fost restabilit. În data de 4 martie 1966, s-a declarat că sonda nu a reușit să restabilească comunicații. [6]

Venera 3, lansată la 12 noiembrie 1965, a fost prima sondă care a lovit suprafața altei planete. Misiunea a avut scopul de a studia atmosfera și suprafața planetei. Venera 3 a avut o traiectorie care a acoperit aproximativ 280 de milioane de de kilometri peste 105 zile, având instrumente științifice pentru măsurarea fenomenelor cosmice.[7]

La 1 martie 1966, Capsula de aterizare a sondei a intrat în atmosfera planetei, dar s-au pierdut comunicațiile la doar câteva ore înainte de impact. Inginerii sovietici au declarat că temperatura sondei a urcat la temperaturi neanticipate, supraîncălzindu-se, cauzând sistemul de orientare să eșueze în timpul ultimelor ore ale misiunii. Capsula de aterizare nu a fost proiectată pentru temperaturile și presiunea atmosferică a planetei Venus.[8]

Venera 4 a fost prima sondă care a transmis date despre atmosfera planetei. După călătoria sa de patru luni de pe Pământ, În 1967, Venera 4 a pătruns prin stratul dens de nori al planetei și a coborât spre suprafață. Aproape imediat, a început să trimită semnale codificate care transmiteau detalii despre gazele care alcătuiesc aerul din jurul planetei Venus, precum și măsurători ale temperaturii și presiunii.[9][10]

Venera 4 transporta echipamente concepute pentru a permite comunicațiile chiar și atunci când este scufundată sub orice oceane despre care se suspecta că ar putea exista la suprafață. Dar contactul s-a pierdut la 94 de minute după ce sonda a intrat în atmosferă, când s-ar fi aflat încă la aproximativ 25 km deasupra planetei.[11]

Venera 5 a fost lansată către Venus pentru a colecta date despre atmosfera planetei. Nava spațială semăna foarte mult cu Venera 4, dar era construită mai robust.

Când s-a ajuns în apropierea atmosferei lui Venus, o capsulă de 405 kg, echipată cu instrumente științifice, a fost separată de nava principală. În timpul coborârii spre suprafața planetei, s-a deschis o parașută pentru a reduce viteza de cădere. Timp de 53 de minute, pe 16 mai 1969, capsula a transmis date despre atmosfera venusiană în timp ce era suspendată în aer. Nava a transportat, de asemenea, o medalie cu Stema de Stat a Uniunii Sovietice.[12]

Venera 6 semăna mult cu Venera 4 și Venera 5 , dar era construită mai rezistent. În apropierea atmosferei lui Venus, din nava principală a fost separată o capsulă de 405 kg, care conținea instrumente științifice.

Pe parcursul coborârii spre suprafața planetei, o parașută s-a deschis pentru a încetini viteza de cădere. Timp de 51 de minute, pe 17 mai 1969, capsula a transmis date despre atmosfera venusiană în timp ce era suspendată de parașută. Ea a aterizat la coordonatele 5°S 23°E. Nava a transportat o medalie cu Stema de Stat a Uniunii Sovietice, la fel ca Venera 5.[13]

Venera 7 a fost prima navă spațială din lume care a ajuns pe suprafața lui Venus. Nava a efectuat aterizarea pe partea nocturnă a planetei. Venera 7 a reprezentat o dezvoltare ulterioară a navelor Venera 4. Venera 5 și Venera [14]

Sonda a furnizat informații despre suprafața lui Venus, inaccesibile observațiilor prin stratul său gros de atmosferă. Nava a confirmat că oamenii nu pot supraviețui pe suprafața planetei și a exclus existența apei lichide pe Venus.[15]