Sari la conținut

Proces izotermic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un proces izotermic[1][2] sau transformare izotermică[1][2] este o transformare a unui sistem termodinamic în care temperatura rămâne constantă: ΔT = 0.[1][2] Aceasta se întâmplă de obicei atunci când un sistem este în contact cu un rezervor termic exterior (baie de căldură), iar schimbarea în sistem are loc destul de încet pentru a permite sistemului menținerea la temperatura rezervorului prin schimbul de căldură.

În schimb, un proces adiabatic este acela în care un sistem nu schimbă căldură cu mediul (Q = 0).[3][4] Altfel spus, într-un proces izotermic, valoarea ΔT = 0 și prin urmare schimbarea energiei interne ΔU = 0 (numai pentru un gaz ideal), dar Q ≠ 0, în timp ce într-un proces adiabatic, ΔT ≠ 0 dar Q = 0.

Se poate reprezenta în coordonate Clapeyron prin hiperbole echilatere denumite izoterme. Izotermele situate mai departe de originea axelor de coordonate corespund unor temperaturi mai mari.[1][2][5]

Este descris, pentru cazul gazului ideal, de legea Boyle-Mariotte. Abaterile observate pentru gazele reale cresc simultan cu presiunea gazului.[1][2][5]

  1. 1 2 3 4 5 Popa, Manualul..., pp. 150–151
  2. 1 2 3 4 5 Vlădea, Tratat..., pp. 125–126
  3. Popa, Manualul..., pp. 151–152
  4. Vlădea, Tratat..., pp. 126–127
  5. 1 2 Dragomirescu, Enache, op. cit., p. 98