Sari la conținut

Prizoniera din Caucaz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prizoniera din Caucaz
Кавказская пленница, или Новые приключения Шурика

Kavkazskaia plennița, ili Novîe prikliucenia Șurika'

Afiș românesc al filmului
Titlu originalКавказская пленница, или Новые приключения Шурика
GenFilm de comedie
RegizorLeonid Gaidai
StudioMosfilm
MuzicaAlexandr Zațepin
DistribuțieAlexandr Demianenko
Natalia Varlei
Premiera1 aprilie 1967
Premiera în România  (1967-09-01)
Durata82 min.
Țara Uniunea Sovietică
Filmat înCrimeea  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiMunții Caucaz  Modificați la Wikidata
Limba originalărusă
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Pagina Cinemagia

Prizoniera din Caucaz[1] (în rusă Кавказская пленница, или Новые приключения Шурика, lit.: Ostatica caucaziană sau Noile aventuri ale lui Șuric) este un film sovietic din 1967, regizat de Leonid Gaidai. Filmul a fost distribuit ulterior pe suport DVD în România sub titlul Răpire în stil caucazian. Noile aventuri ale lui Șurik, în colecția Ruscico.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Șuric (Demianenco), un tânăr student încă naiv, merge în Caucaz pentru a studia obiceiurile locale și pentru a culege folclor. El vine călare pe un măgar și cu mai multe bagaje. Dar măgarul se încăpățânează să mai meargă lângă un pod unde se afla și Edik (Ahmetov) cu un camion în pană. Cei doi se chinuie fiecare cu mijlocul lui de transport să-l facă să pornească, dar nici unul nu se urnește din loc. Șuric și Edik fac cunoștință, între timp pe drum trece Nina (Varlei) iar măgarul pleacă după ea dar și mașina pornește motorul singură și pleacă la fel după ea. În cele din urmă Șuric se îndrăgostește de Nina. Unchiul fetei o vinde pe Nina tovarășului Sahov și aranjează un trio de bandiți ca s-o răpească: Idiotul (Балбес), Lașul (Трус) și Experimentatul (Бывалый). Șuric ajută la răpirea fetei crezând că totul este un obicei local al furatului miresei. În cele din urmă, după mai multe peripeții, Șuric, ajutat și de Edik, o salvează pe fată și-l pedepsește pe unchiul ei care o trădase.

A fost lansat în anul 1967[2] și a avut parte de mare succes comercial, fiind vizionat de 76,540 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică,[1][2] ceea ce-l plasează pe locul 4 între cele mai vizionate filme sovietice pe parcursul unui an.[2]

  1. ^ a b ***, „Noi studiouri in U.R.S.S.”, în Contemporanul, anul XXV, nr. 32 (1291), vineri 6 august 1971, p. 5.
  2. ^ a b c ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 7, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]