Prințesa circului
| Prințesa circului | |
 Afișul operetei la premieră (1926) | |
| Nr. acte | 3 acte |
|---|---|
| Compozitor | Emmerich Kálmán |
| Libret | Julius Brammer și Alfred Grünwald |
| Data premierei | 26 martie 1926 |
| Locul premierei | „Theater an der Wien“ în Viena |
| Limba | germană |
| Locul acțiunii | Sankt Petersburg și Viena |
| Timpul acțiunii | cca. 1912 |
Modifică date / text  | |
Prințesa circului (titlul original: în germană Die Zirkusprinzessin) este o operetă în trei acte de Emmerich Kálmán.
Libretul: Julius Brammer si Alfred Grünwald.
Premiera: la 26 martie 1926 la „Theater an der Wien“ în Viena.
A fost adaptată într-un film sovietic, Mister Iks, în 1958, cu Georg Ots ca domnul X și Marina Iurasova ca Theodora Verdier (Prințesa Fedora Palinska în operetă). Filmul este bazat pe opereta cu același nume din 1956 de la Teatrul de Comedie Muzicală din Leningrad, operetă adaptată după Prințesa circului de Emmerich Kálmán.[1][2]
Personaje[modificare | modificare sursă]
- prințesa Fedora Palinska (soprană)
- Fedja Palinski („Mister X“) (tenor)
- Miss Mabel Gibson (subretă)
- Toni Schlumberger (tenorbuffo)
- Prinz Sergius Wladimir (bariton)
- Graf Sakusin
- Leutnant Petrovitsch
- Direktor Stanislawski
- Carla Schlumberger, Hotelbesitzerin (alto)
- Samuel Preßburger
- Gesellschaft, Offiziere, Zirkusleute (cor)
Conținut[modificare | modificare sursă]
În centrul atenției este „Mister X”, care apare mascat ca un temerar călăreț de circ. În realitate, el este nepotul dezmoștenit al unui prinț decedat. O iubea pe soția prințului fără ca ea să-l cunoască. Întâmplător, cei doi din nou se întâlnesc. Văduva prințului se îndrăgostește și ea de „Mister X”. Cu toate acestea, ea îl crede a fi prințul Korosoff, iar cei doi se căsătoresc înainte ca presupusul Korosoff să-i dezvăluie identitatea sa. Totul este o intriga creată de un rival. Acest intrigant i-a invitat și pe colegii lui „Mister X” la nuntă. Mireasa este jenată pentru că este văzută drept „prințesa circului”. Despărțirea îndrăgostiților este inevitabilă, dar la Viena se regăsesc.
Un al treilea act amuzant încheie această operetă încă populară de Kálmán.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „Registrul de stat al filmelor”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Зоя Виноградова: биография и творчество. Творческие достижения в театральной жизни. Zoia Vinogradov: Biografie și creativitate. Realizări creative în viața teatrală.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Titus Moisescu și Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| |||||
