Prescripția răspunderii penale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prescripția răspunderii penale este prevederea legală conform căreia, după o anumită perioadă (stabilită prin lege) de la comiterea faptelor de natură penală, se înlătură răspunderea penală.

Prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor de genocid, crime împotriva umanității și crime de război.[1]

În țările cu drept civil, aproape toate procesele trebuiesc pornite într-o perioadă determinată legal, numită prescriere. În legile din Italia[2] și România,[3] procesele penale trebuiesc terminate (cu o decizie finală) într-un termen de timp limitat.

Scop[modificare | modificare sursă]

Scopul și efectul termenelor de prescripție sunt protejarea inculpaților. Există trei motive pentru adoptarea acestora:[4]

  • Un reclamant având o cauză validă de acțiune ar trebui să și-o urmărească printr-o procedură rezonabilă.
  • Până când se judecă o reclamație veche, inculpatul/pârâtul ar putea pierde probele necesare pentru a se disculpa.
  • Judecarea unei cauze după mult timp de la producerea faptelor poate să aducă mai multă suferință decât dreptate.

În Atena clasică, s-a stabilit un termen de prescripție de cinci ani pentru toate cazurile, cu excepția omuciderii și a contestării legilor neconstituționale (care nu aveau nicio limitare). Demostene a scris că aceste termene de prescripție au fost adoptate pentru a ține sub control „sicofanții” (procesomanii de profesie).[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cauzele care inlatura raspunderea penala (aministia, prescriptia s.a.) in Noul Cod Penal (art. 153 - 159)
  2. ^ „La prescrizione del reato dopo la ex-Cirielli”. Diritto Penale. Accesat în . 
  3. ^ „Codul Penal, Articolul 180 – Prescripția”. Accesat în . 
  4. ^ Halsbury's Laws of England, 4th edition
  5. ^ Allen, Danielle S. (). The World of Prometheus: The Politics of Punishing in Democratic Athens. Princeton University Press. p. 154. ISBN 978-0-691-09489-2. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]