Prelucrarea solului

Prelucrarea solului este o practică agricolă de bază, alături de semănat, care a fost aplicată încă de la apariția producției agricole și se desfășoară pe câmpuri (terenuri arabile, potrivite pentru cultivarea plantelor). Constituie un fundament pentru dezvoltarea agriculturii la scară largă.

Sarcini de prelucrare a solului

Obiectivele contemporane ale prelucrării solului sunt:

• Îmbunătățirea proprietăților fizice, hidrice și aerice ale stratului superficial al solului;
• Adâncirea stratului arabil;
• Protecția solului împotriva eroziunii provocate de apă și vânt;
• Crearea unor condiții favorabile pentru semănatul și culturilor;
• Combaterea buruienilor în culturi;
• Încorporarea reziduurilor de cultură post-recoltare de la predecesor;
• Distrugerea, reducerea sau suprimarea bolilor și dăunătorilor plantelor cultivate;
• Nivelarea suprafeței solului;
• Compactarea suprafeței solului după semănat etc.

Metode de bază de cultivare a solului

Prelucrare profundă a solului

Aratul

Afânare profundă

Se utilizează pentru afânarea periodică a solului la o adâncime de 60 - 80 de centimetri, fără a răsturna stratul de sol. Afânarea profundă este potrivită pentru solurile cu humus superficial și un orizont iluvial gros, soluri afectate de eroziune sau soluri superficial îmbibate cu apă. De asemenea, este utilizată ca metodă de rutină pentru îmbunătățirea proprietăților fizico-hidrogene ale solurilor în timpul utilizării intensive a terenurilor.

Prelucrare prin tăiere plană

Prelucrarea prin tăiere plană se aplică în zonele expuse eroziunii solului de vânt și apă. Vegetația reziduală de la predecesor este păstrată. Stratul superior este afânat și zdrobit. Abaterile admisibile de adâncime - la 16 cm - 1 cm, iar de la 21 la 30 cm - 2 cm. Înălțimea admisibilă a brazdelor - 5-20 cm în lățime. Suprapunerea admisibilă între două treceri adiacente - 20 cm.

Prelucrare superficială a solului (la suprafață)

• Cultivare
• Discuire
• Grăpat
• Frezare
• Tasare

Vezi și

• Glosar de agricultură