Prefectura autonomă tibetană Diqing

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prefectura autonomă tibetană Diqing
—  prefectură autonomă[*]  —

Map
Prefectura autonomă tibetană Diqing (China)
Poziția geografică în Republica Populară Chineză
Coordonate: 27°49′34″N 99°42′32″E ({{PAGENAME}}) / 27.82611°N 99.709°E

Țară Republica Populară Chineză
ProvincieYunnan

Suprafață[1]
 - Total23,186 km²

Populație (2020)
 - Total387.511 locuitori

Fus orarCST (+8)
Cod poștal674400
Prefix telefonic0887

Prezență online
www.diqing.gov.cn
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata

Poziția localității Prefectura autonomă tibetană Diqing
Poziția localității Prefectura autonomă tibetană Diqing
Poziția localității Prefectura autonomă tibetană Diqing

Prefectura autonomă tibetană Diqing (în chineză simplificată: 迪庆藏族自治州; chineză tradițională: 迪慶藏族自治州; pinyin: Díqìng Zàngzú Zìzhìzhōu; în tibetană བདེ་ཆེན་བོད་རིགས་རང་སྐྱོང་ཁུལ་) este o prefectură autonomă din nord-vestul provinciei Yunnan a Chinei. Ea are o suprafață de 23.870 km2. Capitala sa, care este și cel mai mare oraș din prefectură, este orașul Shangri-La.

Această prefectură a provinciei Yunnan este mărginită la nord-est de provincia Sichuan, iar la nord-vest de regiunea autonomă Tibet (TAR). În părțile de sud-vest și sud-est prefectura Diqing se învecinează cu alte subdiviziuni ale provinciei Yunnan: prefectura autonomă Nujiang Lisu și, respectiv, Lijiang.

Există trei subdiviziuni administrative cu rang de district în această prefectură: orașul Shangri-La, districtul Dêqên și districtul autonom Weixi Lisu și toate s-au aflat anterior în prefectura Lijiang (situată la sud-est de această prefectură).[2] Această prefectură autonomă a fost înființată în 1957 și numită Diqing de primul său guvernator.[2] Numele acestei prefecturi autonome tibetane (TAP) este scris, de asemenea, Dechen, Deqing sau Dêqên.[3]

Transport[modificare | modificare sursă]

Aerian[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Shangri-La Diqing, cunoscut și sub numele de Aeroportul Diqing, este unul dintre cele mai mari aeroporturi din nord-vestul provinciei Yunnan. El este situat la aproximativ 3,4 mile (5,5 km) de centrul orașului Shangri-La. Există zboruri către Lhasa, Chengdu, Beijing (via Kunming), Shanghai Pudong, Shenzhen (via Guiyang), Guangzhou, Kunming și Xishuangbanna.

Rutier[modificare | modificare sursă]

Autostrăzile sunt principalul mijloc de transport pentru a ajunge în prefectura Diqing. Autostrada principală din această prefectură este Autostrada Națională Chineză 214 (o autostradă Yunnan-Tibet-Qinghai prescurtată „G214”).

Există, de asemenea, trasee directe de autobuz către Kunming, Lijiang și Panzhihua (Sichuan).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Grupuri etnice din prefectura autonomă tibetană Diqing erau următoarele, la recensământul din 2000:

Naționalitate Populație Procent
Tibetani 117.099 33,12%
Lisu 98.195 27,78%
Han 57.928 16,39%
Naxi 45.269 12,81%
Bai 18.182 5,14%
Yi 11.616 3,29%
Hui 1.496 0,42%
Pumi 1.496 0,42%
Miao 1.434 0,41%
Nu 241 0,07%
Derung 137 0,04%
Alții 425 0,11%

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

Prefectura Diqing este împărțită în trei districte, dintre care unul este autonom:

Hartă
Nume Hanzi Pinyin hanyu Tibetană standard Pinyin tibetan Populație
(recens. 2010)
Suprafață (km²) Densitate
(/km²)
Shangri'la
(Xianggelila)
香格里拉市 Xiānggélǐlā Shì în tibetană སེམས་ཀྱི་ཉི་ཟླ་གྲོང་ཁྱེར། Xamgyi'nyilha Chongkyir /
sems kyi nyi zla grong khyer
172.988 11.613 14,89
Districtul Dêqên
(Districtul Deqin)
德钦县 Déqīn Xiàn în tibetană བདེ་ཆེན་རྫོང་།

în tibetană མཇོལ་རྫོང་།

Dêqên Zong /
bde chen rdzong

Jol Zong /
mjol rdzong

66.589 7.596 8,76
Districtul autonom Weixi Lisu 维西傈僳族
自治县
Wéixī Lìsùzú
Zìzhìxiàn
în tibetană འབའ་ལུང་ལི་སུའུ་རིགས་རང་སྐྱོང་རྫོང་། Balung Lisurig Ranggyong Zong /
'ba' lung li su'u rigs rang skyong rdzong
160.605 4.661 34,45

Istoric[modificare | modificare sursă]

Această prefectură se află în partea de sud a unei regiuni istorice numită Kham, care a aparținut Imperiului Tibetan cu mai multe secole în urmă. După declinul și destrămarea acelui imperiu în secolul al IX-lea, zonele periferice precum sudul Khamului au continuat să facă parte din Tibet mai mult într-un sens etnografic decât politic. Ca o chestiune practică, pe la mijlocul anilor 1700, guvernul tibetan a pierdut în cea mai mare parte controlul politic asupra regiunii Kham în favoarea dinastiei manciuriene chineze Qing, iar această situație a durat până la detronarea dinastiei manciuriene în 1912.[4]

Khamul de sud împreună cu alte părți ale Yunnanului au fost administrate de clica Yunnan din 1915 până în 1927. Acea zonă a fost controlată apoi de guvernatorul și comandantul Long (Lung) Yun până aproape de sfârșitul Războiului Civil Chinez, când comandantul militar kuomintanfg-ist Du Yuming l-a înlăturat de la putere la ordinul generalului Chiang Kai-shek.

În această prefectură există trei districte: Shangri-La (anterior Zhongdian, în chineză: 中甸), districtul Dêqên și districtul autonom Weixi Lisu (anterior Weixi) și toate făceau parte anterior din prefectura Lijiang.[2] Prefectura autonomă a fost înființată în 1957 și numită „Diqing” de către primul său guvernator.[2][5]

În restul secolului al XX-lea, capitala prefecturii s-a numit Zhongdian, dar a fost redenumită la 17 decembrie 2001 ca Shangri-La (alte ortografii: Semkyi'nyida, Xianggelila sau Xamgyi'nyilha) după tărâmul ficțional Shangri-La din romanul Lost Horizon (1933) al lui James Hilton, cu scopul promovării turismului în zonă.[6][7]

Pe 25 iunie 2007 a fost înființat în această prefectură Parcul Național Pudacuo cu o suprafață de 1.300 km2. La 11 ianuarie 2014 a avut loc un incendiu major în cartierul tibetan Dukezong, vechi de 1.000 de ani, din capitala Shangri-La, ceea ce a cauzat multe distrugeri și greutăți.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://stats.yn.gov.cn/tjsj/tjnj/202212/t20221208_1083373.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d System Evolution”, pe site-ul oficial al administrației prefecturii Diqing (în chineză). Accesat la 25 aprilie 2015.
  3. ^ Barnett, Robert. Lhasa: Streets with Memories, p. 197 (Columbia University Press, 2010).
  4. ^ Goldstein, M.C. „Change, Conflict and Continuity among a community of nomadic pastoralists—A Case Study from western Tibet, 1950–1990”, în Resistance and Reform in Tibet (eds. Barnett and Akiner. London: Hurst & Co., 1994).
  5. ^ Mackerras, Colin și Yorke, Amanda. The Cambridge Handbook of Contemporary China, p. 209 (Cambridge University Press, 1991).
  6. ^ Yü, Dan. Mindscaping the Landscape of Tibet: Place, Memorability, Ecoaesthetics, p. 47 (Walter de Gruyter GmbH & Co, 2015).
  7. ^ Merkel-Hess, Kate. China in 2008: A Year of Great Significance, p. 255 (Rowman & Littlefield, 2009).
  8. ^ „Night fire burns for hours, destroys ancient Tibetan town in southwest China's Shangri-La county”. Toledo Blade. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]