Predestinare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Juan de la Abadía el Viejo. Sfântul Mihail cântărind sufletele.

Predestinarea, în teologie, este doctrina că toate evenimentele reprezintă voința lui Dumnezeu, cu referire, de obicei, la eventuala soartă a sufletului omenesc.[1] Cercetările teologice cu privire la predestinare caută adesea să abordeze „paradoxul liberului arbitru”, prin care omnisciența lui Dumnezeu pare incompatibilă cu liberul arbitru al omului. În această utilizare, predestinarea poate fi considerată ca o formă de determinism religios și, de obicei, de predeterminism.

Creștinism[modificare | modificare sursă]

În Noul Testament, cartea Romani 8-11 prezintă o declarație pe predestinare. În Romani 8:28-30, Pavel scrie,

„Fraților, știm că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce-L iubesc, celor care sunt chemați după voia Lui; căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, pe aceia mai înainte i-a și hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi-născut între frați. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptat, iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a și mărit.[2]

Cercetătorii biblici au interpretat acest pasaj în mai multe moduri. Mulți spun că acest lucru are de-a face doar cu slujirea, cu cei pe care i-a ales să slujească și nu se referă la mântuire. Comentatorul biblic catolic Brendan Byrne a scris că predestinarea menționată în acest pasaj ar trebui să fie interpretată și aplicată mai degrabă întregii comunități creștine decât persoanelor fizice.[3] Un alt comentator catolic, Joseph Fitzmyer, a scris că acest pasaj ne învață că Dumnezeu a hotărât mântuirea tuturor oamenilor.[4] Douglas Moo, un interpret biblic protestant, consideră acest pasaj ca o învățătură că Dumnezeu a predestinat anumiți oameni pentru mântuire.[5] În mod similar, interpretarea lui Wright este că Pavel afirmă în acest pasaj că Dumnezeu îi va salva pe cei pe care el i-a ales, dar Wright subliniază, de asemenea, faptul că Pavel nu intenționează să sugereze că Dumnezeu a eliminat liberul arbitru sau responsabilitatea oamenilor. În schimb, Wright afirmă că voința lui Dumnezeu lucrează prin oameni pentru a realiza mântuirea.[6]

În secolul al VIII-lea, Ioan Damaschinul a subliniat libertatea voinței umane în analiza realizată de el a doctrinei predestinării și a susținut că faptele oamenilor nu reprezintă deloc voința lui Dumnezeu. Damaschinul afirmă că faptele bune ale oamenilor sunt realizate în conlucrare cu Dumnezeu, dar nu sunt cauzate de voința lui.[7]

În secolul al XII-lea, Toma de Aquino a scris că Dumnezeu predestinează anumite persoane către o viziune beatifică ca urmare mai degrabă a propriei lui bunătăți decât a creaturilor sale.[8] Aquino crede, de asemenea, că oamenii au libertate de alegere, cauzându-și propriile păcate, și că sunt singuri responsabili pentru ele.[9] Învățatul catolic deosebește mai multe moduri în care acționează voința lui Dumnezeu: el dorește în mod direct binele și doar permite răul. De Aquino considera că, permițând răul, Dumnezeu vrea ca omul să aibă dreptul să aleagă dacă să-l facă sau să nu-l facă.[10]

Islam[modificare | modificare sursă]

Qadar (în arabă قدرقدر, transliterat qadar, care înseamnă „soartă”, „prestabilirea divină”, „predestinare”)[11] este conceptul de destin divin în Islam.[12] El este unul dintre cei șase stâlpi ai credinței islamice, împreună cu credința în unicitatea lui Dumnezeu, cărțile revelațiilor, profeții Islamului, Ziua Învierii și îngerii.

Conceptul că soarta omului este predeterminată de voia lui Allah este menționată în mod clar în Coran: „El (Coranul) nu este decât o îndemnare pentru lumi; Pentru acela dintre voi care voiește să meargă pe drumul cel drept. Dar voi nu puteți voi decât dacă voiește Allah, Stăpânul lumilor.”[13][14]

Predestinarea este respinsă de șiaism.[15]

Iudaism[modificare | modificare sursă]

În literatura rabinică există multe discuții cu privire la aparenta contradicție între omnisciența lui Dumnezeu și liberul arbitru. Punctul de vedere acceptat este că „totul este prevăzut, însă omului i se oferă dreptul de a alege” (Rabbi Akiva, Pirkei Avoth 3:15). Plecând de la această abordare, problema este, oficial, descrisă ca un paradox, probabil dincolo de înțelegerea omului.

Zoroastrism[modificare | modificare sursă]

Predestinarea este respinsă de învățăturile zoroastriste.[16][17] Oamenii poartă răspunderea pentru toate situațiile în care se află și pentru modul în care se comportă unii cu alții. Recompensa, pedeapsa, fericirea și durerea depind de modul în care indivizii își trăiesc viața.[18]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Predestination", The American Heritage New Dictionary of Cultural Literacy, Third Edition. Houghton Mifflin Company, 2005. 13 Jun 2011 at Dictionary.com
  2. ^ Levering 2011, p. 25.
  3. ^ Levering 2011, p. 29.
  4. ^ Levering 2011, p. 31.
  5. ^ Levering 2011, p. 32.
  6. ^ Levering 2011, p. 33.
  7. ^ Levering 2011, p. 60.
  8. ^ Levering 2011, p. 80.
  9. ^ Levering 2011, p. 78.
  10. ^ Levering 2011, p. 78–79.
  11. ^ J. M. Cowan (ed.) (1976). The Hans Wehr Dictionary of Modern Written Arabic. Wiesbaden, Germany: Spoken Language Services. ISBN: 0-87950-001-8
  12. ^ „Qadar”. missionislam.com.  Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
  13. ^ „تفاسير وتراجم القرآن - القرآن الكريم - موقع الإسلام”. quran.al-islam.com. 
  14. ^ „موقع الإسلام سؤال وجواب - عربي (Coranul 81: 27-29)”. islam-qa.com. Accesat în . 
  15. ^ Need of Religion, by Sayyid Sa'id Akhtar Rizvi, p. 14.
  16. ^ Nicholas Campbell Corff (). 201 Billion Galaxies: And Other Religious Discoveries. Trafford Publishing. p. 301. ISBN 9781466962187.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)
  17. ^ Olsen, Brad (). Modern Esoteric: Beyond Our Senses. CCC Publishing. p. 133. ISBN 9781888729504. 
  18. ^ Mythology: an Illustrated Encyclopedia,  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Leif Dixon, Practical Predestinarians in England, c. 1590 – 1640; Farnham, Ashgate, 2013, ISBN: 9781409463863. Book review at [1]
  • Akin, James. The Salvation Controversy. San Diego, Calif.: Catholic Answers, 2001. Vid. p. 77, 83-87, explaining the resemblances of this Catholic dogma with, and the divergences from, the teaching of Calvin and Luther on this matter. ISBN: 1-888992-18-2
  • Garrigou-Lagrange, Réginald. Predestination. Rockford, Ill.: TAN Books, 1998, cop. 1939. N.B.: Trans. of the author's La Prédestination des saints et la grâce; reprint of the 1939 ed. of the trans. published by G. Herder Book Co., Saint Louis, Mo. ISBN: 0-89555-634-0 pbk.
  • John Knox's Doctrine of Predestination and Its Practical Application for His Ecclesiology .
  • _______. "John Plaifere (d.1632) on Conditional Predestination: A Well-mixed Version of scientia media and Resistible Grace." Reformation & Renaissance Review, 18.2 (2016): 155-73.

Legături externe[modificare | modificare sursă]