Sari la conținut

Practicile sexuale între femei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru acte sexuale între bărbați vedeți Practicile sexuale între bărbați.
Le Sommeil (Somnul) de Gustave Courbet (1866)

Activitățile sexuale care implică femei care întrețin relații sexuale cu femei (WSW), indiferent de orientarea sexuală sau identitatea sexuală a acestora, pot include sexul oral, sexul manual sau tribadismul. Se pot folosi jucării sexuale⁠(d).

Relațiile romantice sau sexuale interpersonale sunt adesea supuse dorinței sexuale și excitației, care duc apoi la activitate sexuală pentru eliberare sexuală. O exprimare fizică a intimității între femei depinde de contextul relației, alături de influențe sociale, culturale și de altă natură.[1] În unele țări, practicile sexuale lesbiene sunt incriminate alături de practicile sexuale între bărbați.

Comportamente

[modificare | modificare sursă]
O femeie lingând mamelonul partenerei sale

În mod obișnuit, femeile se angajează în manifestări de afecțiune, cum ar fi sărutul pe obraz sau îmbrățișarea. Educatoarea sexuală și feminista Shere Hite⁠(d) a afirmat că una dintre participantele la cercetarea ei scrisese: „Sexul cu o femeie include: atingere, sărut, zâmbet, privit serios, îmbrățișare, vorbit, contact digital, mângâiere, privit, cunilingus, dezbrăcare, amintirea ulterioară, scoaterea de sunete, uneori mușcatul blând, uneori plânsul, precum și respirația și oftatul împreună.”[2]

Dezbrăcarea în fața unei partenere, îndepărtarea hainelor acesteia sau efectuarea de acte de intimitate fizică, cum ar fi atingerea zonelor erogene ale partenerei prin utilizarea mâinilor, limbii sau a restului gurii, pot fi privite ca indicatori ai dorinței acesteia pentru activitate sexuală și ca un stimul erotic sau excitant (excitație sexuală), care poate genera senzații erotice la ambele partenere. Permiterea unor astfel de acte de intimitate fizică, în special stimularea sânilor și a mameloanelor partenerei, este o indicație a interesului reciproc pentru activitatea sexuală.[necesită citare]

Gura, buzele și limba unei femei pot fi zone erogene sensibile; ele sunt folosite în mod obișnuit de partenere în etapele preliminare și pe tot parcursul unei activități sexuale, fie pentru sărut, supt, lins sau, în mod specific, pentru sex oral. Stimularea sânilor partenerei, inclusiv stimularea orală sau manuală a mameloanelor, este o formă de preludiu. Stimularea sânilor și a mameloanelor la femei este un aspect comun al activității sexuale.[3] Stimularea mameloanelor unei femei promovează producția și eliberarea de oxitocină și prolactină.[4] În timpul stimulării mameloanelor se eliberează cantități mari de oxitocină, care în mod normal ar pregăti sânul pentru alăptare. Pe lângă crearea de sentimente materne la o femeie, aceasta îi scade și anxietatea și crește atașamentul și încrederea.[5][6]

Un orgasm include acțiuni involuntare, printre care spasme musculare în mai multe zone ale corpului, o senzație generală de euforie și, frecvent, mișcări ale corpului și vocalizări⁠(d).[7] Perioada de după orgasm, cunoscută ca perioadă refractară⁠(d), este adesea o experiență relaxantă, atribuită eliberării neurohormonilor⁠(d) oxitocină și prolactină.[7][8] Deși se raportează în general că femeile nu experimentează o perioadă refractară și pot avea astfel un orgasm suplimentar (sau orgasme multiple) la scurt timp după primul,[7][9] unele surse afirmă că femeile sunt capabile să experimenteze o perioadă refractară deoarece pot avea un moment după orgasm în care stimularea sexuală ulterioară nu produce excitație.[8][10]

Sex oral, sex manual și tribadism

[modificare | modificare sursă]
Pe Lesbos, Sappho ia parte la cunilingus (de Édouard-Henri Avril)
Femeie practicând anilingus pe partenera sa

Stimularea clitorisului sau a altor părți ale vulvei prin folosirea buzelor și a limbii (cunilingus) este o formă de sex oral practicată în mod obișnuit între femei.[11][12] Folosirea limbii și a buzelor pentru a stimula anusul uman (anilingus) este practicată mai rar.[12][13]

Sexul manual între femei implică fingering-ul, care reprezintă folosirea degetelor pentru a stimula vulva sau vaginul altei persoane, precum și digitarea anală, adică folosirea degetelor pentru a stimula anusul altei persoane. Stimularea vulvei, și în special a clitorisului, este cea mai comună modalitate prin care o femeie poate ajunge și obține un orgasm.[14][15][16][17] Masarea interiorului vaginului poate stimula o zonă foarte sensibilă numită punctul G. Pentru unele femei, stimularea zonei punctului G creează un orgasm mai intens decât stimularea directă a clitorisului.[18] Pentru o penetrare vaginală, anală sau orală mai profundă, se poate folosi un dildo, un dildo strap-on sau alte jucării sexuale⁠(d).

Două femei frecându-și vulvele una de cealaltă în poziția misionarului
Tribadism în poziția „foarfecă”

Tribadismul este un act sexual nepenetrativ comun între femei[11][12][19][20] și este o formă de frotaj. Acesta implică de obicei contactul vulvă-pe-vulvă sau frecarea vulvei unei femei de coapsa, stomacul, fesele, brațul sau alte părți ale corpului partenerei. Cunoscut adesea prin poziția sa de „foarfecă” (scissoring), acest lucru poate fi realizat într-o serie de poziții sexuale, inclusiv misionarul, femeia deasupra, doggy style sau alte poziții.[21][22] Poate fi însoțit de digitare sau penetrare cu un dildo.[11][20][23]

Dominare, supunere și BDSM

[modificare | modificare sursă]

Ocazional, pentru diversitate, sau pe o bază mai regulată sau de rutină, o femeie poate adopta un rol pasiv în timpul activității sexuale și poate lăsa în seama partenerei asigurarea satisfacției lor sexuale, ceea ce poate fi, de asemenea, un aspect al dominării și supunerii. De exemplu, o persoană aflată în poziția doggy style poate fi pasivă și deschisă la o varietate de acte sexuale, în general la alegerea partenerei active, cum ar fi digitarea din spate, masajul sau stimularea zonelor erogene, inclusiv a organelor genitale, mameloanelor sau feselor, și primirea unei palme jucăușe pe fese.[24] Partenera activă poate introduce, de asemenea, o jucărie sexuală, cum ar fi un dildo sau un vibrator⁠(d), în vagin sau anus.

Pentru a asigura pasivitatea și pentru a spori sentimentul sau realitatea supunerii feminine, o parteneră poate lua parte, de asemenea, la bondage sexual (cum ar fi purtarea cătușelor) sau la alte activități BDSM.[11][20] În timpul bondage-ului sexual, partenera imobilizată este în general deschisă la o varietate de acte sexuale și nu poate interveni în activitatea sexuală ce urmează. Ea depinde pentru satisfacția ei sexuală de acțiunile partenerei sale, care poate alege tipul și ritmul activității sexuale și poate introduce jucării sexuale. De exemplu, un căluș⁠(d) de tip „pecker gag” poate fi folosit pentru a pune un căluș partenerei imobilizate, precum și pentru a-i cere să sugă în timpul activității sexuale într-un mod similar cu o suzetă pentru adulți⁠(d). Partenera activă are rolul de a trata partenera imobilizată ca pe un obiect sexual care urmează să fie folosit pentru propria satisfacție sexuală. Partenera activă poate ea însăși să obțină satisfacție sexuală oferind satisfacție sexuală partenerei sale și aducând-o la orgasm.[necesită citare]

Cercetări și perspective

[modificare | modificare sursă]
Pictură de la sfârșitul secolului al XIX-lea de Édouard-Henri Avril care arată utilizarea unui dildo strap-on

În 1953, lucrarea lui Alfred Kinsey, Sexual Behavior in the Human Female („Comportamentul sexual al femeii”), a documentat că, în ultimii cinci ani de activitate sexuală, 78% dintre femei au avut orgasme în 60% până la 100% din întâlnirile sexuale cu alte femei, comparativ cu 55% în cazul sexului heterosexual.[25] Kinsey a atribuit această diferență faptului că partenerele de sex feminin știu mai multe despre sexualitatea femeilor și despre cum să optimizeze satisfacția sexuală a acestora decât știu partenerii de sex masculin.[26] În mod similar, studiile realizate de mai mulți cercetători, inclusiv Masters și Johnson⁠(d), au concluzionat că comportamentele sexuale lesbiene au mai des calități asociate cu satisfacția sexuală decât corespondentele lor heterosexuale, sau că partenerele tind să pună mai mult accent pe aspectele emoționale ale sexului.[19][26][27] Studiul din 1979 al lui Masters și Johnson privind practicile sexuale lesbiene a concluzionat că întâlnirile sexuale între femei includ mai mult contact sexual pe tot corpul, mai degrabă decât un contact concentrat pe zona genitală, mai puțină preocupare sau anxietate legată de obținerea orgasmului, mai multă asertivitate sexuală și comunicare despre nevoile sexuale, întâlniri sexuale cu durată mai lungă și o satisfacție mai mare în ceea ce privește calitatea generală a vieții sexuale.[19][27]

Studiile realizate de Pepper Schwartz⁠(d) și Philip Blumstein (1983) și de Diane Holmberg și Karen L. Blair (2009) contrazic cercetările care indică faptul că femeile din relațiile de același sex sunt mai satisfăcute din punct de vedere sexual decât corespondentele lor heterosexuale. Schwartz a concluzionat că cuplurile de lesbiene aflate în relații stabile fac mai puțin sex decât orice alt tip de cuplu și că, în general, ele experimentează o intimitate sexuală mai redusă cu cât relația durează mai mult⁠(d), deși acest studiu a fost subiectul unor dezbateri.[19][27][28][29] Pe de altă parte, studiul lui Holmberg și Blair, publicat în The Journal of Sex Research⁠(d), a constatat că femeile din relațiile de același sex se bucură de dorință sexuală, comunicare sexuală, satisfacție sexuală și satisfacție legată de orgasm identice cu cele ale corespondentelor lor heterosexuale.[30] Cercetări suplimentare realizate de Blair și Pukall (2014) au raportat constatări similare, arătând că femeile din relațiile de același sex au raportat niveluri similare de satisfacție sexuală generală și niveluri mai scăzute de frecvență a actelor sexuale. Cu toate acestea, acest studiu recent a raportat și că femeile din relațiile de același sex petrec un timp semnificativ mai lung în cadrul fiecărei întâlniri sexuale — adesea alocând mai mult de două ore unei singure întâlniri. Prin urmare, ceea ce lesbienele ar putea pierde la capitolul frecvență, pot compensa prin durate mai lungi.[31]

În ceea ce privește ușurința sau dificultatea de a ajunge la orgasm, cercetările lui Hite (deși supuse unor limitări metodologice) au arătat că majoritatea femeilor au nevoie de stimulare clitoridiană (exterioară) pentru orgasm, care poate fi „ușor și puternic, dacă se oferă stimularea corectă”, și că nevoia de stimulare clitoridiană, pe lângă cunoașterea propriului corp, este motivul pentru care cele mai multe femei ajung la orgasm mai ușor prin masturbare.[1][32] Replicând concluziile lui Kinsey, studiile realizate de cercetători precum Peplau, Fingerhut și Beals (2004) și Diamond (2006) indică faptul că lesbienele au orgasme mai des și mai ușor în interacțiunile sexuale decât femeile heterosexuale.[26]

Au fost studiate și preferințele pentru anumite practici sexuale în cadrul relațiilor între femei de același sex. Masters și Johnson au concluzionat că penetrarea vaginală cu dildouri este rară, iar lesbienele tind să efectueze mai mult o stimulare genitală generală decât o stimulare clitoridiană directă, lucru care este adesea valabil și în cazul relațiilor heterosexuale.[19] În ceea ce privește sexul oral, credința comună că toate femeile care întrețin relații sexuale cu femei se angajează în cunilingus contrastează cu cercetările pe această temă. Unele femei lesbiene sau bisexuale nu agreează sexul oral deoarece nu le place experiența sau din cauza unor factori psihologici sau sociali, cum ar fi considerarea acestuia ca fiind necurat.[33][34][35][36] Alte femei lesbiene sau bisexuale consideră că este o necesitate sau că definește în mare măsură activitatea sexuală lesbiană.[35][36] Cuplurile de lesbiene au o probabilitate mai mare de a considera aversiunea unei femei față de cunilingus ca fiind o problemă decât cuplurile heterosexuale și este obișnuit ca acestea să caute terapie pentru a depăși inhibițiile⁠(d) legate de acest aspect.[35]

Unele lesbiene practică sex anal.[37] În 1987, a fost realizat un studiu nonștiințific (Munson) pe mai mult de 100 de membre ale unei organizații sociale lesbiene din Colorado. Când au fost întrebate ce tehnici au folosit în ultimele lor 10 întâlniri sexuale, 100% au raportat sărutul, suptul sânilor și stimularea manuală a clitorisului; peste 90% au raportat sărutul franțuzesc, sexul oral și degetele introduse în vagin; iar 80% au raportat tribadismul. Lesbienele aflate în grupa de vârstă de peste 30 de ani aveau o probabilitate de două ori mai mare decât alte grupe de vârstă de a se angaja în stimulare anală (cu un deget sau dildo).[11] Un studiu din 2014 pe femei lesbiene aflate într-o relație în Canada și SUA a constatat că 7% se angajau în stimulare sau penetrare anală cel puțin o dată pe săptămână; aproximativ 10% făceau acest lucru lunar și 70% deloc.[38]

În 2003, Julia Bailey și echipa sa de cercetare au publicat date bazate pe un eșantion din Regatul Unit format din 803 femei lesbiene și bisexuale care frecventau două clinici londoneze de sănătate sexuală pentru lesbiene și 415 femei care întrețin relații sexuale cu femei (WSW) dintr-un eșantion comunitar; studiul a raportat că cele mai frecvent citate practici sexuale între femei „au fost sexul oral, penetrarea vaginală digitală, masturbarea reciprocă și tribadismul (frotaj cu contact genital-pe-genital sau frecarea organelor genitale de o altă parte a corpului partenerei), fiecare dintre acestea apărând la 85% din [femeile care întrețin relații sexuale cu femei]”. La fel ca studiile mai vechi, datele au arătat, de asemenea, că penetrarea vaginală cu dildouri sau cu alte jucării sexuale în rândul femeilor care întrețin relații sexuale cu femei este rară.[12][39] Un sondaj online din 2012 realizat pe 3.116 femei care întrețin relații sexuale cu femei, publicat în The BMJ⁠(d), a constatat că majoritatea femeilor au raportat un istoric de frecare genitală (99,8%), digitare vaginală (99,2%), foarfecă genitală (90,8%), cunilingus (98,8%) și utilizarea vibratorului (74,1%).[40]

Riscuri pentru sănătate

[modificare | modificare sursă]
O pictură din 1925 de Gerda Wegener⁠(d) înfățișând două femei angajate în stimulare manuală reciprocă

La fel ca majoritatea activităților sexuale, activitățile sexuale lesbiene pot genera riscuri de infecții cu transmitere sexuală (ITS), cum ar fi herpesul genital sau alte infecții patogene. Atunci când activitatea sexuală lesbiană este de natură nepenetrativă, riscul de schimb de fluide corporale este în general mai mic și, prin urmare, incidența transmiterii infecțiilor cu transmitere sexuală este, de asemenea, relativ scăzută,[41][42] în special când este pusă în contrast cu activitățile sexuale penetrative dintre cuplurile bărbat-femeie sau bărbat-bărbat.[43] Utilizarea aceleiași jucării sexuale de către mai multe persoane crește riscul de transmitere a acestor infecții.[43][44] Deși riscul de transmitere a HIV prin activitatea sexuală lesbiană este semnificativ mai mic decât cel pentru transmiterea HIV prin activitatea sexuală bărbat-femeie și bărbat-bărbat, acesta există totuși.[43] HIV se poate răspândi prin fluidele corporale, cum ar fi sângele (inclusiv sângele menstrual), fluidul vaginal și laptele matern, sau prin sex oral dacă persoana are tăieturi ori răni în gură sau o igienă orală precară.[41] Vaginoza bacteriană, care dublează riscul de a contracta boli cu transmitere sexuală precum HIV/SIDA,[45][46] apare mai des în cazul cuplurilor de lesbiene.[47][48]

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) nu a recunoscut transmiterea de la femeie la femeie ca metodă posibilă de infectare cu HIV până în 1995. CDC a raportat că există puține date disponibile cu privire la riscul de răspândire a infecțiilor cu transmitere sexuală între femei.[43] Cu toate acestea, CDC afirmă că agenți patogeni precum trichomoniaza⁠(d) rezistentă la metronidazol, HIV de genotip concordant, papilomavirusul uman (HPV, care a fost asociat cu aproape toate cazurile de cancer de col uterin) și sifilisul se pot răspândi prin contact sexual între femei.[43] Deși ratele acestor patologii sunt necunoscute, un studiu a arătat că 30% dintre lesbiene și femeile bisexuale aveau antecedente medicale de infecții cu transmitere sexuală.[49] Acest lucru nu înseamnă că lesbienele active sexual sunt expuse unor riscuri de sănătate mai mari decât populația generală. Health Canada a menționat că „prevalența tuturor tipurilor de HPV (oncogene și non-oncogene) în diferite grupuri de femei din Canada variază între 20% și 33%”, iar un studiu universitar american a constatat că 60% dintre femeile active sexual au fost infectate cu HPV la un moment dat în decursul unei perioade de trei ani.[50]

Revista American Family Physician⁠(d) sugerează că lesbienele și femeile bisexuale ar trebui „să acopere cu un prezervativ nou pentru fiecare persoană jucăriile sexuale care penetrează vaginul sau anusul mai multor persoane” și „să ia în considerare utilizarea de jucării diferite pentru fiecare persoană”, să folosească o barieră de protecție (de exemplu, o folie de latex, digă dentară, un prezervativ tăiat sau folie de plastic) în timpul sexului oral și „să folosească mănuși de latex sau vinil și lubrifiant pentru orice tip de sex manual care ar putea provoca sângerări, contact neprotejat cu sângele menstrual al partenerei sau cu orice leziuni genitale vizibile”.[44] Cu toate acestea, „nu există dovezi solide” că utilizarea unei digi dentare reduce riscurile de transmitere a ITS între femeile care întrețin relații sexuale cu femei; studiile arată că folosirea unei digi dentare ca barieră de protecție este practicată rar, iar în rândul femeilor care întrețin relații sexuale cu femei, acest lucru se poate datora faptului că persoanele au „cunoștințe limitate despre posibilitățile de transmitere a ITS sau [se simt] mai puțin vulnerabile la ITS [cum ar fi HIV]”.[12]

Sexul între femei este incriminat în unele jurisdicții. În 2016, Human Dignity Trust⁠(d) a raportat că cel puțin 44 de țări incriminau sexul între femei, comparativ cu 76 care incriminau sexul între bărbați. În zece țări, aceste interdicții fuseseră adoptate recent.[51] Nu există nicio țară care să incrimineze activitatea între persoane de același sex exclusiv în rândul femeilor.[52] Incriminarea mai redusă a comportamentului între persoane de același sex în rândul femeilor s-a datorat credinței că erotismul dintre femei nu este cu adevărat „sex” și că nu are puterea de a le îndepărta pe femei de heterosexualitate.[53][54] De asemenea, lesbienele și femeile bisexuale sunt vulnerabile la căsătoria forțată.[51]

  1. 1 2 „The Hite Reports: What do they say?”. hite-research.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  2. ↑ „Lesbianism: Women's Sexual Expression Together”. hite-research.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ Levin, Roy J. " The breast/nipple/areola complex and human sexuality". Sexual & Relationship Therapy. Vol.21, Issue 2 (May 2006). p.237–249
  4. ↑ Levin R, Meston C (mai 2006). „Nipple/Breast stimulation and sexual arousal in young men and women”. The Journal of Sexual Medicine. 3 (3): 450–4. CiteSeerX 10.1.1.421.7798 Accesibil gratuit. doi:10.1111/j.1743-6109.2006.00230.x. PMID 16681470.
  5. ↑ „Physiologic Mechanism of Nipple Stimulation”. Medscape Today from WebMD. Accesat în .
  6. ↑ Lee HJ, Macbeth AH, Pagani JH, Young WS (iunie 2009). „Oxytocin: the Great Facilitator of Life”. Progress in Neurobiology. 88 (2): 127–51. doi:10.1016/j.pneurobio.2009.04.001. PMC 2689929 Accesibil gratuit. PMID 19482229.
  7. 1 2 3 Rosenthal, Martha (). Human Sexuality: From Cells to Society. Cengage Learning. pp. 133–135. ISBN 978-0618755714. Accesat în .
  8. 1 2 Daniel L. Schacter; Daniel T. Gilbert; Daniel M. Wegner (). Psychology. Macmillan. p. 336. ISBN 978-1429237192. Accesat în .
  9. ↑ „The Sexual Response Cycle”. University of California, Santa Barbara. Arhivat din original la . Accesat în .
  10. ↑ Irving B. Weiner; W. Edward Craighead (). The Corsini Encyclopedia of Psychology, Volume 2. John Wiley & Sons. p. 761. ISBN 978-0470170267. Accesat în .
  11. 1 2 3 4 5 Janell L. Carroll (). Sexuality Now: Embracing Diversity. Cengage Learning. p. 272. ISBN 978-0-495-60274-3. Accesat în .
  12. 1 2 3 4 5 Jonathan Zenilman; Mohsen Shahmanesh (). Sexually Transmitted Infections: Diagnosis, Management, and Treatment. Jones & Bartlett Publishers. pp. 329–330. ISBN 978-0495812944. Accesat în .
  13. ↑ Diamant AL, Lever J, Schuster M (). „Lesbians' Sexual Activities and Efforts to Reduce Risks for Sexually Transmitted Diseases”. J Gay Lesbian Med Assoc. 4 (2): 41–8. doi:10.1023/A:1009513623365.
  14. ↑ „I Want a Better Orgasm!”. WebMD. Arhivat din original la . Accesat în .
  15. ↑ Janell L. Carroll (). Sexuality Now: Embracing Diversity. Cengage Learning. pp. 265–267. ISBN 978-0-495-60274-3. Accesat în .
  16. ↑ Mah, Kenneth; Binik, Yitzchak M (). „The nature of human orgasm: a critical review of major trends”. Clinical Psychology Review. 21 (6): 823–856. doi:10.1016/S0272-7358(00)00069-6. PMID 11497209. Women rated clitoral stimulation as at least somewhat more important than vaginal stimulation in achieving orgasm; only about 20% indicated that they did not require additional clitoral stimulation during intercourse.
  17. ↑ Kammerer-Doak, Dorothy; Rogers, Rebecca G. (iunie 2008). „Female Sexual Function and Dysfunction”. Obstetrics and Gynecology Clinics of North America. 35 (2): 169–183. doi:10.1016/j.ogc.2008.03.006. PMID 18486835. Most women report the inability to achieve orgasm with vaginal intercourse and require direct clitoral stimulation ... About 20% have coital climaxes...
  18. ↑ Kotecha, Sima (). „BBC - Newsbeat - Health - G Shot 'helps women in search of orgasm'”. BBC News. Accesat în .
  19. 1 2 3 4 5 Jerrold S. Greenberg; Clint E. Bruess; Sarah C. Conklin (). Exploring the dimensions of human sexuality. Jones & Bartlett Learning. pp. 489–490. ISBN 9780763797409. 9780763741488. Accesat în .
  20. 1 2 3 Douglas C. Kimmel; Tara Rose; Steven David (). Lesbian, Gay, Bisexual, and Transgender Aging: Research and Clinical Perspectives. Jones & Bartlett Learning. pp. 73–79. ISBN 978-0-231-13618-1. 9780231136181. Accesat în .
  21. ↑ Hite, Shere (). The Hite Report: A Nationwide Study of Female Sexuality. New York, NY: Seven Stories Press. p. 322. ISBN 978-1583225691. Accesat în .
  22. ↑ Jude Schell (). Lesbian Sex: 101 Lovemaking Positions. Ten Speed Press. pp. 224 pages. ISBN 978-0-495-60274-3. Accesat în .
  23. ↑ Judith Halberstam (). Female MasculinityNecesită înregistrare gratuită. Duke University Press. p. 329. ISBN 978-0-8223-2243-6. 9780822322436. Accesat în .
  24. ↑ Rogiere, Jean, "The Little Book of Sex". Ulysses Press. 2001. ISBN: 1-56975-305-9, 96 pages.
  25. ↑ Kinsey, A.; Pomeroy, W.; Martin, C., & Gebhard, P. Sexual Behavior in the Human Female, Philadelphia: Saunders (1953), ISBN: 978-0-253-33411-4.
  26. 1 2 3 Wayne Weiten; Dana S. Dunn; Elizabeth Yost Hammer (). Psychology Applied to Modern Life: Adjustment in the 21st Century. Cengage Learning. p. 386. ISBN 978-1-111-18663-0. Accesat în .
  27. 1 2 3 Iasenza, S. The Big Lie: Lesbian Bed Death, buletin informativ Fridae (9 noiembrie 2001). Accesat la 14 iunie 2009.
  28. ↑ McCroy, Winnie (). „The Myth of Lesbian Bed Death”. The Village Voice. Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ Dowling, Nikki (). „Girl On Girl: Lesbian Bed Death Is A Big, Fat Myth”. The Frisky. Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ Holmberg, Diane; Blair, Karen Lyndsay (). „Sexual Desire, Communication, Satisfaction, and Preferences of Men and Women in Same-Sex Versus Mixed-Sex Relationships” (PDF). The Journal of Sex Research. 46 (1): 57–66. CiteSeerX 10.1.1.533.9867 Accesibil gratuit. doi:10.1080/00224490802645294. ISSN 1559-8519. PMID 19116863. Arhivat din original (PDF) la .
  31. ↑ Blair, Karen; Pukall, Caroline (). „Can Less Be More? Comparing Duration vs. Frequency of Sexual Encounters in Same-Sex and Mixed-Sex Relationships” (PDF). Canadian Journal of Human Sexuality. 23 (2): 123–136. doi:10.3138/cjhs.2393.[nefuncțională]
  32. ↑ Hite, Shere (). The Hite Report: A Nationwide Study of Female Sexuality. New York, NY: Seven Stories Press. pp. 512 pages. ISBN 978-1-58322-569-1. Accesat în .
  33. ↑ Belge, Kathy. „Do All Lesbians Like Oral Sex?”. About.com. Arhivat din original la . Accesat în .
  34. ↑ Naomi B. McCormick (). Sexual Salvation: Affirming Women's Sexual Rights and Pleasures. Greenwood Publishing Group. p. 207. ISBN 978-0275943592. Accesat în .
  35. 1 2 3 Ginny Vida; Karol D. Lightner; Tanya Viger (). The New Our Right to Love: A Lesbian Resource Book. Simon and Schuster. p. 74. ISBN 978-0684806822. Accesat în .
  36. 1 2 Jerry J. J. Bigner; Joseph L. L. Wetchler (). Handbook of LGBT-Affirmative Couple and Family Therapy. Routledge. p. 102. ISBN 978-1136340321. Accesat în .
  37. ↑ Kat Harding (). The Lesbian Kama Sutra. Macmillan. p. 31. ISBN 978-0-312-33585-4. Accesat în .
  38. ↑ Cohen, Jacqueline N.; Byers, E. Sandra (). „Beyond Lesbian Bed Death: Enhancing Our Understanding of the Sexuality of Sexual-Minority Women in Relationships”. Journal of Sex Research. 51 (8): 893–903. doi:10.1080/00224499.2013.795924. ISSN 0022-4499. PMID 23924274.
  39. ↑ J V Bailey; C Farquhar; C Owen; D Whittaker (aprilie 2003). „Sexual behaviour of lesbians and bisexual women”. Sexually Transmitted Infections. 79 (2): 147–150. doi:10.1136/sti.79.2.147. PMC 1744617 Accesibil gratuit. PMID 12690139.
  40. ↑ Schick, V; Rosenberger, JG; Herbenick, D; Reece, M (). „Sexual behaviour and risk reduction strategies among a multinational sample of women who have sex with women”. Sex Transm Infect. 88 (6): 407–12. doi:10.1136/sextrans-2011-050404. PMID 22563015.
  41. 1 2 Dianne Hales (). An Invitation to Health Brief 2010-2011. Cengage Learning. pp. 269–271. ISBN 978-0495391920. Accesat în .
  42. ↑ William Alexander; Helaine Bader; Judith H. LaRosa (). New Dimensions in Women's Health. Jones & Bartlett Publishers. p. 211. ISBN 978-1449683757. Accesat în .
  43. 1 2 3 4 5 „Sexually Transmitted Diseases Treatment Guidelines, 2006”. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Accesat în .
  44. 1 2 Chivers, Meredith L.; Wiedermana, Michael W. (). „Primary Care for Lesbians and Bisexual Women”. American Family Physician. 74 (2): 279–286. doi:10.1080/00224490709336797. PMID 16883925.
  45. ↑ Kenyon C, Colebunders R, Crucitti T (decembrie 2013). „The global epidemiology of bacterial vaginosis: a systematic review”. American Journal of Obstetrics and Gynecology. 209 (6): 505–23. doi:10.1016/j.ajog.2013.05.006. PMID 23659989.
  46. ↑ Bradshaw CS, Brotman RM (iulie 2015). „Making inroads into improving treatment of bacterial vaginosis - striving for long-term cure”. BMC Infectious Diseases. 15. doi:10.1186/s12879-015-1027-4 Accesibil gratuit. PMC 4518586 Accesibil gratuit. PMID 26219949. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  47. ↑ Risser, Jan M.H., Risser, William L., Risser, Amanda (December 2008). "Epidemiology of Infections in Women", Infectious Disease Clinics of North America, 22 (4), pp. 581–599.
  48. ↑ King, p. 229.
  49. ↑ Lee R (). „Health care problems of lesbian, gay, bisexual, and transgender patients”. West. J. Med. 172 (6): 403–8. doi:10.1136/ewjm.172.6.403. PMC 1070935 Accesibil gratuit. PMID 10854396.
  50. ↑ Genuis, Stephen J.; Genuis, Shelagh K. (). „Managing the sexually transmitted disease pandemic: A time for reevaluation”. American Journal of Obstetrics and Gynecology. 191 (4): 1103–1112. doi:10.1016/j.ajog.2004.03.019. PMID 15507928.
  51. 1 2 Human Dignity Trust (mai 2016). „Breaking the Silence: Criminalisation of Lesbians and Bisexual Women and its Impacts” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  52. ↑ Kane 2015, p. 276.
  53. ↑ Marhoefer 2015, pp. 72–73, 75.
  54. ↑ Hildebrandt 2014, p. 232.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Hildebrandt, Achim (). „Routes to decriminalization: A comparative analysis of the legalization of same-sex sexual acts”. Sexualities. 17 (1–2): 230–253. doi:10.1177/1363460713511105. 
  • Kane, Melinda D. (). „Decriminalizing Homosexuality: Gaining Rights through Sodomy Law Reform”. The Ashgate Research Companion to Lesbian and Gay Activism. Routledge. ISBN 978-1-315-61314-7. 
  • Marhoefer, Laurie (). Sex and the Weimar Republic: German Homosexual Emancipation and the Rise of the Nazis (în engleză). University of Toronto Press. ISBN 978-1-4426-1957-9. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Practicile sexuale între femei.