Portal:România în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Bine ați venit pe portalul dedicat participării României la Primul Război Mondial, destinat a facilita căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale implicării României în Marele Război.

modificare 

România în Primul Război Mondial

Tratatul cu Antanta
Regele Ferdinand

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...
modificare 

Articole recomandate

Articole de calitate

Liste de calitate

Articole bune

Alte articole

modificare 

Bătălii de pe frontul românesc

Acțiunile militare ale Armatei României în Primul Război Mondial

Campania anului 1916

Operația ofensivă în Transilvania
Operația de apărare pe frontul de sud
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați
Operația de apărare a teritoriului Munteniei

Campania anului 1917

Campania anului 1918

modificare 

Comandanți militari români

Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General

Șef al Marelui Stat Major General

Comandanți de armate

Comandanți de corpuri de armată

Comandanți de grupuri de divizii

Comandanți de divizii

modificare 

Unități militare române

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918)

Armate

Corpuri de armată

Grupuri de divizii

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

modificare 

Unități militare străine


PUTERILE CENTRALE

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități bulgare

Unități turce

Unități combinate

ANTANTA

Unități ruse

Unități sârbe

Unități franceze

modificare 

Corpuri de voluntari români

modificare 

Armamente

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

Armament de infanterie

Arme de foc


Arme albe

Armament de artilerie

Artilerie de munte


Artilerie de câmp

Aviația

Avioane
Aerostația

Marina

Monitoare
Vedete
modificare 

Lupta din spatele frontului

modificare 

Memoriale

modificare 

Ordine și decorații de război

modificare 

Războiul reflectat în cultură

Literatură

Film

Pictură

Sculptură

modificare 

Categorii

modificare 

Imaginile războiului


Trupe române trecând Dunărea pe timpul Operației de la Flămânda
modificare 

Articolul săptămânii

General Alexandru Mărgineanu, comandantul Diviziei 3 Infanterie

Bătălia de la Mărăști a fost prima din marile bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul campaniei anului 1917. S-a desfășurat între 22 iulie și 1 august 1917 fiind concepută ca o operație ofensivă pe o direcție secundară a armatelor române și ruse, în paralel cu operatia ofensivă principală de la Nămoloasa, la care s-a renunțat între timp.

La 20 iunie/3 iulie 1917, generalul Alexandru Averescu a emis „Ordinul de operație nr. 1 638”. Misiunea Armatei 2 era executarea unei ofensive energice pe valea Putnei, printr-un atac general în întreaga fâșie a Armatei, între dealul Arșița Mocanului și satul Răcoasa. Sectorul prevăzut pentru ruperea frontului inamic avea o deschidere de 13 kilometri, fiind situat la flancul drept al dispozitivului de luptă. În primul eșalon au fost dispuse Divizia 8 Infanterie – în flancul drept, Divizia 6 Infanterie – în centru și Divizia 3 Infanterie – în flancul stâng. Toate forțele participante la ofensivă au fost puse în coordonarea generalului Arthur Văitoianu, comandantul Corpului II Armată. Rezerva, la dispoziția comandantului Armatei era formată din Divizia 1 Infanterie și Brigada 2 Călărași.

Bătălia a început cu o puternică pregătire de artilerie pe durata a două zile, 9/22-10/23 iulie 1917. În dimineața zilei de 11/24 iulie, a fost declanșat atacul marile unități de infanterie. La ora 10 este cucerit satul Mărăști, iar până la sfârșitul zilei s-a reușit ruperea frontului Diviziei 218 Infanterie germană într-un sector cu lățimea de 10 kilometri. Acțiunea ofensivă a continuat și în ziua de 12/25 iulie obligând inamicul la o retragere generală, ceea ce a permis eliberarea localităților Mărăști, Câmpuri, Vizantea Mănăstirească, Roșculești, Răcoasa etc.

Ca urmare a situației critice în care ajunseseră trupele ruse pe frontul din Galiția, la solicitarea expresă a comandamentului rus, în cursul zilei de 12/25 iulie Marele Cartier General a trimis Ordinul de operații nr. 34 prin care dispunea stoparea acțiunilor Armatei 2. Ofensiva Armatei 2 a fost oprită definitiv de Marele Cartier General în seara zilei de 14/27 iulie 1917. Armata primea ca înapoi Diviziile 7 și 12 Infanterie concomitent cu o nouă misiune de luptă: apărarea văii Trotușului și a câmpurilor petroliere din regiune, singurele care mai erau în stăpânirea statului român și care asigurau tot necesarul de război al armatei.

Bătălia de la Mărăști s-a încheiat cu victoria forțelor române care au împins frontul înapoi pe o lățime de 30 de km și o adâncime de 20 de kilometri, eliberând peste 500 de kilometri pătrați și 30 de localități. Pierderile proprii au fost de 110 ofițeri și 4.782 de trupă (morți, răniți și dispăruți), iar cele provocate inamicului au constat în 32 ofițeri și 2.761 trupă prizonieri și o importantă cantitate de material de război.


Citește mai mult ...
modificare 

Comunicatul oficial al zilei

Nr. 1 din 15/28 august 1916

Mobilizarea generală a armatei a început în noaptea de 14/15 august și își urmează cursul. Declarația de război contra Austro-Ungariei a fost remisă în seara de 14 august, la ora 9, la Viena. În noaptea de 14/15 august trupele noastre au atacat frontiera austro-ungară.
Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea, fiind primite cu entuziasm de populație. Unități din flota rusă au sosit la Constanța unde concură la apărarea coastei Mării Negre.
Vase de război și baterii austro-ungare au tras focuri asupra orașelor Vârciorova, Turnu Severin și Giurgiu.

Marele Cartier General
modificare 

Citatul zilei

Generalul german Erich von Falkenhayn, comandantul Armatei 9 germane despre situația critică a forțelor sale pe timpul Bătăliei de la Sibiu, 26-29 septembrie 1916:

Situația armatei [germane n.n.], din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română [comandată de generalul Crăiniceanu n.n.] va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. [...] Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfășurarea evenimentelor din ziua de 16 septembrie”.

______ General Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor
modificare 

Personalități politice

modificare 

Guvernele războiului

modificare 

Comandanți militari străini

PUTERILE CENTRALE

Comandanți germani

Comandanți austro-ungari

Comandanți bulgari

Comandanți turci

ANTANTA

Comandanți ruși

Comandanți francezi

Comandanți sârbi

modificare 

Uniforme

Armata Regală Română

Armata Imperială Rusă

Armata Imperială Germană

Armata Austro-Ungară

Armata Otomană

Armata Bulgară

modificare 

Știați că...

Poate nu știați că ...

  • deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.
  • România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
  • forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
modificare 

Războiul zi cu zi

- 16 -
16 - 22 aprilie

1917

  • aprilie - continuă procesul de reorganizare a armatei române (Armata 2 pe front iar Armata 1 în zonele de refacere din nordul Moldovei)

1918

  • aprilie - Continuă tratativele pentru finalizarea tratatului de pace cu Puterile Centrale
modificare 

Civili căzuți la datorie

modificare 

Documente

- Acord între guvernele român și italian privind coordonarea pozițiilor naționale referitoare la intrarea în război -


Textul acordului
- data și locul: 10/23 septembrie 1914, București
- semnatari: Ion I.C. Brătianu și baronul Carlo Fasciotti, ambasadorul Italiei la București
- prevederi: consultări reciproce și acțiuni de comun acord în problema menținerii sau ieșirii fin neutralitate
modificare 

Tratate internaționale

modificare 

Războiul informațional

modificare 

Viața în vreme de război

modificare 

Preliminarii

modificare 

Urmări

modificare 

Contextul internațional