Sari la conținut

Poprire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Căile de atac prin poprire și sechestru își au originea în dreptul roman și erau o practică recunoscută a negustorilor medievali.

Poprirea este un proces juridic prin care se colectează o hotărâre judecătorească privind o sumă de bani în favoarea reclamantului, din patrimoniul pârâtului. Poprirea permite reclamantului (engleză garnishor) să obțină banii sau bunurile debitorului de la persoana sau instituția care le deține (engleză garnishee). Un mecanism juridic similar, numit executare silită, permite confiscarea directă a banilor sau bunurilor aflate la debitor.[1]

Unele jurisdicții, precum România, permit poprirea de către autoritățile fiscale fără a fi necesară o hotărâre judecătorească.[2]

Poprirea salariului

[modificare | modificare sursă]

Cel mai des întâlnit tip de poprire este poprirea salariului, prin care sume de bani sunt reținute din remunerația angajatului (inclusiv salariu), de obicei în baza unei hotărâri judecătorești. Această poprire poate continua până la achitarea integrală a datoriei sau până la stabilirea unor înțelegeri de plată și poate fi solicitată băncii sau angajatorului pentru care debitorul lucrează.[3]

Datoriile tipice care duc la poprire includ:

Poprirea salariului în România

[modificare | modificare sursă]

Contestația pentru poprirea salariului se face în termen de 15 zile de la primirea înștiințării privind poprirea. În cazul în care debitorul deține în cont întreaga sumă datorată, aceasta se va retrage pentru a achita datoria. În caz contrar, datoria se va retrage eșalonat, prin reținerea unei anumite părți din salariu.[4]

Următoarele sume sunt exceptate de la popriri:

  • alocațiile de stat;
  • indemnizațiile pentru copii;
  • ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav;
  • ajutoarele de maternitate;
  • ajutoarele acordate în caz de deces;
  • bursele de studii acordate de stat;
  • diurnele;
  • indemnizațiile cu destinație specială.

Poprirea poate fi solicitată de instanțele de judecată, executori judecătorești (în numele unui creditor), cât și de ANAF.

  1. ^ „What is a Garnishment”. Judicial Education Center. University of New Mexico. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ In the context of U.S. federal tax law, see Format:Usc. See also United States v. Rodgers, 461 U.S. 677, 103 S. Ct. 2132, 83-1 U.S. Tax Cas. (CCH) paragr. 9374 (1983) (dicta).
  3. ^ Mara Yoresh and Daniel Rivera (). Playing the System- The Consumer's Guide to Credit Repair. MD Corp. p. 16. ISBN 978-1-4348-2302-1. Accesat în . 
  4. ^ „Garnishments: A Trap for Employers”. The National Law Review. Varnum, LLP. .