Poporul sovietic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Poporul sovietic
Советский народ

Sanatoriul de copii „Pomerki” din Moscova, anii 1950
Populație totală
286.730.819 [1] (1989)
Regiuni cu populație semnificativă
Uniunea Sovietică
Limbi vorbite
limba oficială
rusă

limbi oficiale regionale

ucraineană, belarusă, kazahă, azeră, georgiană, cehă, slovacă, poloneză, maghiară, bulgară, română, armeană, uzbekă, kirghiză, tadjikă, turkmenă, letonă, estonă, moldovenească [2], lituaniană
Grupuri înrudite sau legate cultural
ruși, ucraineni, belaruși, kazahi, azeri, armeni, georgieni, uzbeci, kârkâzi, tadjici, turkmeni, cehi, slovaci, polonezi, unguri, bulgari, români,letoni, estoni, lituanieni, moldoveni
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Poporul sovietic (în rusă сове́тский наро́д - soviéțki naród), sau cetățeni ai Uniunii Sovietice (rusă гра́ждане СССР - grájdane SSSR), a fost un demonim hiponimic pentru populația Uniunii Sovietice. Comunitate cetățenilor sovietici era definită în Marea Enciclopedie Sovietică ca [3] „o comunitate istorică, socială și internațională de oameni care au un teritoriu comun, o economie comună, o cultură socialistă în conținut, o uniune statală] și un scop comun - construirea comunismului; a apărut ... ca urmare a transformărilor socialiste și a convergenței claselor și straturilor muncitoare, a tuturor națiunilor și naționalităților".


Politica privind naționalitatea în Uniunea Sovietică[modificare | modificare sursă]

Pe parcursul istoriei Uniunii Sovietice, au fost aplicate în diferite momente diferite doctrine și practici privind distincțiile etnice în cadrul populației sovietice. Culturile naționale minoritare nu au fost niciodată complet abolite. În schimb, definiția sovietică a culturilor naționale cerea ca acestea să fie „socialiste prin conținut și naționale prin formă”, o abordare care a fost folosită pentru a promova obiectivele și valorile oficiale ale statului. Scopul a fost întotdeauna acela de a cimenta naționalitățile într-o structură statală comună. În anii 1920 și la începutul anilor 1930, politica de delimitare națională a fost folosită pentru a delimita zone separate de cultură națională, iar politica de indigenizare (korenizația) a fost folosită pentru a promova federalismul și pentru a consolida limbile și culturile non-rusești. Cu toate acestea, până la sfârșitul anilor 1930, politica a fost schimbată în favoarea unei promovări mai active a limba rusă și, mai târziu, a unei rusificări mai evidente, care s-a accelerat în anii 1950, în special în domeniul educației. Deși a avut loc o oarecare asimilare, aceasta nu a reușit în general. În 1961, vorbind la Congresul al XXII al PCUS, Nikita Sergheevici Hrușciov, într-un raport despre noul program al PCUS, a proclamat:

„În URSS s-a format o nouă comunitate istorică de oameni de naționalități diferite, având în comun trăsăturile lor caracteristice - poporul sovietic. Ei au o patrie socialistă comună – URSS, o bază economică comună – economia socialist, o structură comună a claselor sociale, o viziune comună asupra lumii – marxism-leninismul, un scop comun - construirea comunismului, multe trăsături comune în spiritualitate, în psihologie.”
— N. S. Hrușciov[4]

.

Dezvoltarea continuă a numeroaselor culturi naționale din Uniunea Sovietică a dus la redactarea Noului Tratat al Uniunii în 1991 și la [[Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) |dizolvarea ulterioară a Uniunii Sovietice] [5]

Evaluările cercetătorilor[modificare | modificare sursă]

Evaluările privind succesul creării noii comunități sunt divergente. Pe de o parte, etnologul V. A. Tișkov și alți istorici consideră că "cu toate deformările socio-politice, poporul sovietic a reprezentat o națiune civilă"[6][7]. Filozoful și sociologul B. A. Grușin a remarcat că sociologia din URSS „a înregistrat un tip istoric unic de societate, care a intrat deja în uitare”. În același timp, potrivit sociologului T. N. Zaslavskaia, aceasta „nu a rezolvat sarcina principală asociată cu identificarea tipologică a societății sovietice”.

Într-un interviu acordat Euronews în 2011, președintele rus Dmitri Medvedev a reamintit utilizarea termenului de „popor sovietic” ca „comunitate unică” în Uniunea Sovietică, dar a adăugat că „aceste construcții au fost în mare parte teoretice”[8].

Cercetătorii ruși au acordat, de asemenea, atenție subiectului formării și funcționării conștiinței poporului sovietic.

Rusia post-sovietică[modificare | modificare sursă]

Particpanții la Congresul Cetățenilor Sovietici demonstrează în timpul „Marșului Rusiei” în 2019 la Moscova

La sfârșitul anilor 1980, când tendințele separatiste s-au intensificat sub influența Perestroikăi, bazele comunității au fost zdruncinate. Procentul celor care s-au asociat cu poporul sovietic a scăzut încet la început și uneori chiar a crescut: conform datelor lui E. N. Danilova[9], în perioada 1992-1998, în Federația Rusă de la 39% dintre respondenți (în 1993) la 54% (în 1997) și-au exprimat sentimentul de apropiere față de poporul sovietic.

Pe de altă parte, procesul de îndepărtarea de ideea „poporului sovietic” s-a accelerat Federația Rusă în anii următori. Un studiu realizat de Institutul de Sociologie al Academiei Ruse de Științe în 2007 a arătat că doar 15% dintre ruși se mai identificau cu poporul sovietic, în timp ce numărul celor care nu s-au asociat „niciodată” cu poporul sovietic a crescut între 1992 și 2007 de la 18% la 43%.[10].

Conform rezultatelor recensământul populației din Federația Rusă din 2010, aproximativ 27.000 de persoane s-au identificat ca fiind „sovietice”[11].

Spre deosebire de politica de identitate națională sovietică, care declara poporul sovietic drept o comunitate internațională și supranațională, Constituția rusă postsovietică vorbește despre un „popor multinațional al Federației Ruse”.

Încă de la început, ideea de națiune rusă ca o comunitate a tuturor cetățenilor ruși a întâmpinat opoziție[12].

În decembrie 2010, președintele rus Dmitri Medvedev a subliniat lipsa unei idei unificatoare a întregii Rusii ca fiind o problemă în timpul unei discuții în cadrul Consiliului de Stat și a propus „patriotismul întregii Rusii” ca înlocuitor al ideii de „popor sovietic”[13].

Vedeți și:[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Almanaque Mundial 1996, Editorial América/Televisa, Mexico, 1995, pages 548–552 (Demografía/Biometría table).
  2. ^ „Hotărâre Nr. 36 din 05.12.2013 privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în corelație cu Preambulul Constituției și Declarația de Independență a Republicii Moldova (Sesizările nr. 8b/2013 și 41b/2013)”. Constitutional Court of Moldova. Accesat în . 124. [...] Prin urmare, Curtea consideră că prevederea conținută în Declarația de Independență referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției. 
  3. ^ Калтахчян 1976.
  4. ^ „XXII СЪЕЗД КОММУНИСТИЧЕСКОЙ ПАРТИИ СОВЕТСКОГО СОЮЗА” [Al XXII-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice] (PDF) (în rusă). . p. 153/608. 
  5. ^ Anderson, Barbara A.; Silver, Brian D. (). „Some Factors in the Linguistic and Ethnic Russification of Soviet Nationalities: Is Everyone Becoming Russian?” [Unii factori în rusificarea lingvistică și etnică a naționalităților sovietice: Devine toată lumea rusă?]. În Hajda, Lubomyr; Beissinger, Mark. The Nationality Factor in Soviet Politics and Society [Factorul naționalitate în politica și societatea sovietică] (în engleză). Routledge. pp. 95–130. ISBN 9781000303766. 
  6. ^ „Российский народ и национальная идентичность” [Poporul rus și identitatea națională]. Известия (în rusă). . Accesat în . 
  7. ^ Гребенок, Маргарита Николаевна. „Советский народ: государственно-политический конструкт” [Poporul sovietic: o construcție statal-politică]. CyberLeninka (în rusă). Accesat în . 
  8. ^ Гришин, Александр (). „Дмитрий Медведев: "Термин "советский народ" оказался теоретическим"trans-title = Dmitri Medvedev: „Termenul de ‚‚popor sovietic s-a dovedit a fi teoretic"”. kp.ru (în rusă). Accesat în . 
  9. ^ Данилова 2000.
  10. ^ Попова 2009.
  11. ^ Белонучкин , Григорий (). „ГОСКОМСТАТ НАСЧИТАЛ В РОССИИ 27 ТЫСЯЧ ЛЮДЕЙ СОВЕТСКОЙ НАЦИОНАЛЬНОСТИ” [Oficiul Central de Statistică numără 27.000 de persoane de naționalitate sovietică în Rusia] (în rusă). scilla.ru. Arhivat din original la . . // Аналитический и новостной сайт информационно-экспертной группы Панорама.
  12. ^ Malinova O. „Symbolic politics and the construction of macropolitical identity in post-Soviet Russia”. Polis. Political Studies. 2: 90–105. 
  13. ^ „Власти РФ предлагают укреплять общество "общероссийским патриотизмом"” [Autoritățile ruse își propun să consolideze societatea cu "patriotismul întregii Rusii"]. РИА Новости (în rusă). . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Resurse internet[modificare | modificare sursă]


Subiecte Uniunea Sovietică --- Sovietici --- Limba rusă
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Poporul_sovietic&oldid=15711269