Sari la conținut

Ponferrada

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ponferrada
  municipiu  

Stemă
Stemă
Map
Ponferrada (Spania)
Poziția geografică în Spania
Coordonate: 42°32′46″N 6°35′27″W ({{PAGENAME}}) / 42.546111111111°N 6.5908333333333°V42.546111111111; -6.5908333333333

Țară Spania
Comunitate autonomă Castilia și León
Provincie Provincia León

ReședințăPonferrada[*][1]
Componență

Guvernare
 - alcalde de Ponferrada[*][[alcalde de Ponferrada (political position in Spain)|]]Marco Morala[*] ()

Suprafață[2]
 - Total283,17 km²
Altitudine[3]512 m.d.m.

Populație (2025)
 - Total63.186 locuitori

Fus orarUTC+01:00[4]
Cod poștal24401–24404
Prefix telefonic987

Localități înfrățite
 - PachucaMexic

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation ID Modificați la Wikidata

Ponferrada este un municipiu spaniol, reședința comărcii El Bierzo, în provincia León, Castilia și León.

Map
Poziția comunei

Făcând parte din comarca El Bierzo, localitatea se situează la 113 km de capitala provincială. Municipiul este traversat de următoarele șosele: Autovía del Noroeste A-6 între kilometrii 383 și 392, vechea șosea N-6, drumul național N-536 care face legătura cu Priaranza del Bierzo⁠(d) și Carucedo⁠(d) și drumul autonom CL-631 care permite comunicarea cu Toreno⁠(d). Ponferrada se află la confluența râurilor Sil și Boeza, în extremitatea estică a câmpiei berciane și în nord-vestul provinciei León.

Relieful municipiului prezintă două părți bine diferențiate. La nord, terenul este plan, aflându-se în văile râurilor Sil și Boeza, la o altitudine de aproximativ 550 m. La sud de văi se întinde zona muntoasă ce aparține munților León, care atinge înălțimi de peste 1.500 m.

Orașul se ridică la 524 m deasupra nivelului mării. Altitudinea municipiului oscilează între 2.051 m în vârful Tuerto, situat în munții Aquilianos (care aparțin munților León), și 414 m pe malul râului Sil. Municipiul are o suprafață totală de 283,17 km².

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Camponaraya⁠(d) Cabañas Raras⁠(d)
Cubillos del Sil⁠(d)
Congosto⁠(d)
Carracedelo⁠(d) Molinaseca⁠(d)
Santa Colomba de Somoza⁠(d)
Priaranza del Bierzo⁠(d) Benuza⁠(d)
Castrillo de Cabrera⁠(d)
Lucillo⁠(d)

Nucleul urban al orașului Ponferrada este traversat de cursurile râurilor Sil și Boeza.

Râul Sil traversează localitatea pe axa nord-est – sud până în dreptul cartierului gării, unde recepționează afluentul Boeza, cursul continuând apoi de-a lungul poalelor muntelui Pajariel către vest. Pe sectorul urban, albia râului este canalizată, fiind amenajate zone de promenadă și spații verzi riverane între Fuente del Azufre (fostă centrală hidroelectrică dezafectată) și cartierul Flores del Sil. Supratraversarea râului Sil este asigurată de mai multe poduri și pasarele, printre care pasarela ce conectează cartierul gării de muntele Pajariel[5] și Podul Centenarului (Puente del Centenario), care facilitează legătura între partea înaltă a orașului (cartierul Campo de los Judíos) și zona Compostilla – Huertas del Sacramento. Râul Sil divide orașul în două sectoare, configurație care, împreună cu orografia locală, definește centrul istoric drept Zona Alta (Zona Înaltă).

Râul Boeza constituie limita sudică a nucleului urban, separând cartierul Puente Boeza de restul orașului. Acesta este un afluent al râului Sil, punctul de confluență fiind situat în Ponferrada, la baza muntelui Pajariel.

De asemenea, teritoriul administrativ este traversat de râul Oza (sau Valdueza), care își are izvoarele în munții Aquilianos, străbate localitățile din sudul municipiului prin valea Oza și se varsă în râul Sil în aval de localitatea Toral de Merayo.

Din zona Fuente del Azufre pornesc două canale de derivație: Canal Bajo del Bierzo, utilizat pentru irigații, care transportă debite din râul Sil către Carracedelo (tranzitând cartierele Compostilla și Cuatrovientos), și Canal de Cornatel, care alimentează barajul Campañana din Carucedo. Canalul Cornatel traversează partea înaltă a orașului în regim subteran, având o secțiune deschisă în proximitatea centrului istoric, după care este din nou suterat pentru a traversa râul Boeza, dispărând în zona localității Otero.

Pe teritoriul municipiului se află lacul de acumulare Bárcena, alături de acumulările Congosto și Cubillos del Sil. Inaugurat în 1960, barajul a determinat inundarea localităților Bárcena del Río și Posada del Río, populația fiind strămutată în așezări noi (Bárcena del Bierzo — inițial Bárcena del Caudillo — și Posada del Bierzo) sau în cartierul Fuentesnuevas. Amenajarea pe cursul râului Sil are funcțiuni multiple: asigurarea debitului de răcire pentru centrala termoelectrică Compostilla II, producția de energie hidroelectrică și, începând cu anul 2009, alimentarea cu apă potabilă a orașului Ponferrada. Această nouă aducțiune a fost implementată pentru a soluționa deficitul de aprovizionare generat de expansiunea urbană, eliminând dependența exclusivă de râul Oza și de rețeaua intercomunitară[6].

Ponferrada are un climat mediteraneean continental subumed[7], specific regiunilor de tranziție între climatul mediteraneean continental și cel oceanic sau montan. Acesta se caracterizează prin precipitații relativ abundente, deși prezintă seceta estivală tipică climatului mediteraneean, în timp ce în regiunile montane interioare ninsorile au o pondere semnificativă în timpul iernii. Zăpada este un fenomen relativ frecvent iarna și se înregistrează, de obicei, între lunile decembrie și martie. Iernile sunt reci și lungi, fiind obișnuite temperaturile de -3 °C; pe de altă parte, vara este scurtă și caldă, cu temperaturi care depășesc frecvent 32 °C.

Conform clasificării climatice Köppen, Ponferrada prezintă un climat de tranziție între cel mediteraneean (Csa) și cel oceanic-mediteraneean (Csb). În plus, în zonele montane din sudul municipiului se întâlnește climatul oceanic (Cfb), iar pe culmile cele mai înalte, care depășesc 2.000 m altitudine, apare climatul Dfb (semiboreal fără sezon uscat)[8].

Alfonso al IX-lea al Leónului a donat Ponferrada Ordinului Templului.
Mormântul Aldonzei de Mendoza, care a devenit Stăpâna Ponferradei în secolul al XV-lea
Fecioara de Compostilla, sculptură romanică din secolul al XII-lea, păstrată în prezent la Ourense.

Deși există indicii de locuire încă din Neolitic (pe malurile râului Sil), precum și din Epoca Fierului și din perioada romană, prima atestare documentară a localității datează abia din secolul al XI-lea. La sfârșitul acelui secol, în jurul anului 1082, episcopul Osmundo de Astorga ordonă construcția unui pod, cu sprijinul regelui Alfonso al VI-lea al Leónului[9][10], pentru a facilita tranzitul pelerinilor pe Drumul Sfântului Iacob (în spaniolă Camino de Santiago). Această măsură a fost necesară din cauza dificultăților întâmpinate la traversarea râului Sil prin vechiul punct de trecere de la Compostilla, unde exista o ermită dedicată Fecioarei de Compostilla. Noul pod a fost consolidat cu fier, circumstanță care a dat ulterior numele așezării dezvoltate pe malurile Silului: Pons Ferrata. O altă teorie sugerează că numele provine de la termenul de „pod fortificat”.

În scurt timp, în 1086, a fost întemeiată biserica Sfântul Petru, în jurul căreia a apărut La Puebla de San Pedro, prima denumire a localității, care ulterior a devenit Ponte Ferrato[11].

În 1180, regele leonez Ferdinand al II-lea a acordat vilei primele privilegii, localitatea fiind donată ulterior Ordinului Templierilor de către regele Alfonso al IX-lea al Leónului. Cronicile menționează că primii templieri sosiți în Ponferrada au fost conduși de maestrul Guido de Garda, primul comandor fiind Fray Helías. Tradiția le atribuie templierilor diverse fapte legendare, printre care descoperirea statuii Fecioarei de la Encina (Virgen de la Encina) în jurul anului 1200, în scorbura unui stejar[12]. Totuși, dizolvarea ordinului la începutul secolului al XIV-lea, prin ordin papal, a făcut ca Ponferrada să iasă de sub jurisdicția acestuia în anul 1312.

În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, așezarea, deja fortificată, începe să se dezvolte accelerat datorită pelerinajului, atrăgând țărani, negustori și meșteșugari. Zidul de incintă avea patru porți: El Cristo, Paraisín, Las Nieves și Las Eras, iar la periferia localității s-a stabilit o comunitate evreiască.

După dizolvarea templierilor în secolul al XIV-lea, Ponferrada a trecut sub stăpânirea familiei Castro. La mijlocul aceluiași secol, Pedro Fernández de Castro este menționat ca proprietar al vilei și al fortăreței, care trec în 1343 în posesia fiicei sale, Juana de Castro. După moartea acesteia în 1374, fără urmași, localitatea revine Coroanei[13]. Ulterior, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Henric al III-lea cedează Ponferrada contelui de Trastámara, Pedro Enríquez, iar la începutul secolului al XV-lea, aceasta se afla sub dominația fiului acestuia, Fadrique Enríquez de Castro. Din cauza abuzurilor comise de acesta, regele Ioan al II-lea i-a confiscat proprietățile, însă soția sa, Aldonza de Mendoza, a revendicat localitatea, fiind recunoscută ca stăpână a Ponferradei în 1431.

Detaliu al provinciei Villafranca, existentă în timpul Trieniului Liberal, pe harta Spain & Portugal realizată de John Dower, în care era integrată Ponferrada.
Decret regal prin care se acordă titlul de oraș vilei Ponferrada în septembrie 1908.

În 1440, localitatea a fost transferată lui Pedro Álvarez Osorio, care a primit în 1456 titlul de Conde de Lemos[14]. În această perioadă, în contextul conflictelor succesorale, a izbucnit a doua Revoltă Irmandiña, care s-a extins din Galiția în El Bierzo în 1467. Nobilii galițieni s-au refugiat în fortăreața din Ponferrada, care a suferit daune în urma atacurilor înainte ca revolta să fie înăbușită. După moartea lui Pedro Álvarez Osorio în 1483, un conflict sângeros pentru succesiune între moștenitorii săi a determinat intervenția Regilor Catolici. În 1486, aceștia au integrat castelul și vila de Ponferrada definitiv în domeniul regal (realengo), numind primul corregidor (reprezentant regal).

În Epoca Modernă, localitățile din actualul municipiu au fost reprezentate de León în Cortes, făcând parte din provincia León, deși Ponferrada conducea un district propriu, numit colocvial provincia del Vierzo[15]. Teritoriul a rămas sub jurisdicția regatului leonez în tot acest timp[16].

În Epoca Contemporană, în timpul Războiului de Independență, Ponferrada a găzduit sediul Juntei Superioare din León în mai multe rânduri între 1809 și 1811[17][18]. În 1821, a făcut parte din scurta provincie Villafranca[19], dar după desființarea acesteia în 1833, a fost rearondată provinciei León, în cadrul Regiunii Leoneze[20]. În 1834 a devenit reședință de district judiciar[21].

În secolul al XX-lea, la 4 septembrie 1908, regele Alfonso al XIII-lea a acordat Ponferradei titlul de oraș[22]. Descoperirea și exploatarea zăcămintelor de fier și cărbune, precum și instalarea centralei termice Endesa în 1949, au transformat definitiv orașul în principalul pol economic și de servicii al regiunii.

Localitatea are o populație de 63186 de locuitori (INE 2025).

Nucleele de populație din Ponferrada (2022)
EntitateLocuitoriEntitateLocuitori
Ponferrada39.366Bárcena del Bierzo226
Bouzas36Campo748
Urbanización Patricia435Carracedo de Compludo16
Columbrianos1294Compludo15
Compostilla1875Cuatrovientos3702
Dehesas1272Espinoso de Compludo28
Flores del Sil8183Fuentesnuevas2662
Lombillo de los Barrios48Manzanedo de Valdueza89
Montes de Valdueza31Otero84
Ozuela62Palacios de Compludo3
Peñalba de Santiago18La Placa1188
La Martina309Rimor99
Salas de los Barrios71San Andrés de Montejos510
San Clemente de Valdueza42San Cristóbal de Valdueza55
San Adrián de Valdueza11San Esteban de Valdueza65
Santa Lucía de Valdueza0San Lorenzo del Bierzo239
Santo Tomás de las Ollas284Toral de Merayo506
Valdecañada37Valdefrancos30
Villanueva de Valdueza98Villar de los Barrios151
Diseminados142
TOTAL63052

Localitatea a fost declarată Bun de interes cultural (Bien de Interés Cultural) cu categoria de ansamblu istoric în anul 2025[23].

Castelul din Ponferrada

[modificare | modificare sursă]
Castelul templierilor
La Encina
Portalul bisericii Santiago de Peñalba
Biserica mănăstirii San Pedro de Montes

Castelul templier din Ponferrada este situat pe o colină, la confluența râurilor Boeza și Sil. Acesta este amplasat pe locul unde, probabil, a existat inițial un castru celtic, poziție similară cu cea a altor fortificații din regiune. Ulterior, se crede că a fost un amplasament roman și vizigot.

În jurul anului 1178, Ferdinand al II-lea permite templierilor să stabilească o comenduire în actuala Ponferrada. În 1180, regele emite un privilegiu (fuero) pentru repopularea vilei care apăruse cu un secol înainte, prima fortificație fiind documentată în 1187. Fortăreața a fost reconstruită de numeroase ori pe parcursul Evului Mediu și al Epocii Moderne. În prezent, întreaga zonă palatinală și anumite turnuri ale incintei din secolul al XV-lea au fost renovate pentru a găzdui un centru cultural.

În prezent, castelul găzduiește expoziția permanentă Templum Libri[24], unde sunt expuse cărți facsimil din perioada medievală și a Renașterii, precum și noua Bibliotecă Templieră[25], care deține 1.380 de volume legate de Ordinul Templului, devenind astfel cea mai mare bibliotecă de acest tip din lume.

Bazilica La Encina

[modificare | modificare sursă]

Construită în stil renașcentist, lucrările au început în 1572 sub direcția arhitectului Juan de Alvear, care a realizat absida templului, înlocuind astfel biserica medievală. Turnul zvelt care completează bazilica a fost construit în 1614. În interiorul său este păstrată imaginea Fecioarei de la Encina (Virgen de la Encina), patroana regiunii El Bierzo. S-a încercat transformarea sa în colegiată, însă cererea a fost respinsă la 6 mai 1720, o nouă solicitare fiind refuzată ulterior, la 21 octombrie 1725.

Biserica Santiago de Peñalba

[modificare | modificare sursă]

Este una dintre bijuteriile arhitecturale ale artei mozarabe, alături de mănăstirea San Miguel de Escalada, situată tot în provincia León. Se află în inima văii Oza, la 14 kilometri de Ponferrada, în satul montan Peñalba de Santiago. Zona, bogată în mănăstiri și biserici eremitice încă din secolul al VIII-lea, a primit în epocă supranumele de Tebaida leoneză. Localizarea sa în centrul munților Aquilianos favoriza izolarea căutată de sfinții ascetici din secolele al IX-lea și al X-lea, precum Sfântul Fructuos și Sfântul Genadie.

A fost construită în prima jumătate a secolului al X-lea de către abații Solomon, în timpul domniei lui Ramiro al II-lea, care a făcut numeroase donații bisericii și mănăstirii locale. Printre acestea s-a numărat și așa-numita Cruce de Peñalba, simbol al regiunii El Bierzo. Această cruce reflectă influența puternică a orfevreriei vizigote asupra modelelor mozarabe.

Mănăstirea San Pedro de Montes

[modificare | modificare sursă]

Situată în Valdueza, a fost, alături de mănăstirea Santa María de Carracedo, una dintre cele mai puternice mănăstiri din regiune în ceea ce privește domeniile deținute. Fondată de Sfântul Fructuos în jurul anului 635, în prezent se mai păstrează doar ruinele și biserica mănăstirii, din cauza unui incendiu din secolul al XIX-lea, a confiscării lui Mendizábal și a neglijenței autorităților de patrimoniu. Actualmente, edificiul reunește diverse stiluri: preromanic (prezent în câteva capiteluri păstrate), romanic la turn și stilul secolului al XVIII-lea la claustru și fațada bisericii.

Biserica Santo Tomás de las Ollas

[modificare | modificare sursă]

Situată în satul Santo Tomás de las Ollas și construită în secolul al X-lea, este una dintre cele mai valoroase mostre ale stilului mozarab. Se remarcă prin frumoasa sa capelă cu arcade. Numele localității provine de la ocupația principală a satului: olăritul, aceștia aprovizionând zona văii Oza. Schitul a fost donat de către episcopul de Astorga comunității mănăstirii San Pedro de Montes. Construcția originală datează din secolul al X-lea, suferind ulterior diverse modificări, ultima fiind adăugarea sacristiei în secolul al XIX-lea.

Biserica Santa María de Vizbayo

[modificare | modificare sursă]

Situată în satul Otero de Ponferrada, biserica are o singură navă. A fost construită în secolul al XI-lea, fiind cea mai veche biserică în stil romanic din zonă, prezentând totodată influențe mozarabe. Se remarcă arcurile în potcoavă și absida, unde se află o fereastră biforă de o mare frumusețe.

Alte monumente

[modificare | modificare sursă]
Zidul medieval
Strada Ceasului
Muzeul Radioului
  • Zidul medieval al orașului Ponferrada.
  • Strada Ceasului (Calle del Reloj), care face legătura între piața bazilicii și piața Primăriei.
  • Turnul Ceasului (Torre del Reloj), fostă poartă de acces în oraș. Este singurul turn cu ceas de sine stătător din Spania. Cu plan rectangular, primele sale două secțiuni au fost construite în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Carol Quintul, peste unul dintre arcurile vechiului zid medieval. La sfârșitul secolului al XVII-lea i s-a adăugat al treilea segment[26].
  • Primăria (Casa consistorial), edificiu din 1692 în stil baroc.
  • Biserica San Andrés, situată în apropierea castelului.
  • Schitul El Salvador din Toral de Merayo, datând din secolul al XVIII-lea; construit în stil neoclasic.
  • Fântâna romană din Campo.
  • Fierăria din Compludo (Herrería de Compludo), situată în satul Compludo. Este un exemplu de industrie medievală populară, fiind formată dintr-un sistem de exploatare hidraulică pentru activități de forjă.
  • Centrul istoric al satului Peñalba de Santiago, declarat ansamblu artistic.
  • Muzeul Regiunii El Bierzo (Museo del Bierzo): Muzeu de artă și arheologie generală a regiunii. Este situat în Palatul Conților de Toreno, care a servit drept închisoare a orașului în Epoca Modernă, lângă Turnul Ceasului. Dispune de două etaje pentru expoziția permanentă și unul pentru expoziții temporare.
  • Muzeul Căilor Ferate (Museo del Ferrocarril): Muzeu dedicat transportului feroviar, amenajat în fosta gară din perioada căii ferate Ponferrada - Villablino. Deține locomotive cu abur de diverse dimensiuni, majoritatea provenind de la această linie, complet restaurate, precum și vagoane (de la RENFE sau de la calea ferată minieră), centre de control, un simulator de tren și machete feroviare la scară. Dispune de o anexă numită EstaciónArte[27], destinată expozițiilor temporare, în special pentru tinerii artiști[28].
  • Muzeul Radioului: Fondat la inițiativa jurnalistului Luis del Olmo, adăpostește numeroase aparate de radio unice.
  • Muzeul Energiei: Un complex muzeal format din trei faze. Prima fază, inaugurată în iulie 2011 (La Fábrica de Luz), a constat în reabilitarea vechii centrale termice a MSP din Ponferrada, unde sunt expuse utilajele originale restaurate folosite pentru producerea electricității din cărbune. În martie 2023 a fost inaugurată a doua fază, centrala Compostilla I[29], denumită La Térmica Cultural, situată la 100 m de prima, care include un pavilion de congrese, trei expoziții permanente și un galeon. A treia fază va cuprinde „Pădurea Carboniferă”, un proiect unic ce va recrea climatul din perioada formării cărbunelui. Întregul proiect este coordonat de Ciuden sub numele Ene.Museo.

În apropierea municipiului se află și ruinele minelor romane de la Las Médulas, incluse în patrimoniul mondial UNESCO, care au aparținut teritoriului astur în perioada exploatării lor.

Parcuri și grădini

[modificare | modificare sursă]

În ultimii ani, numărul zonelor verzi din oraș a crescut considerabil. „Plămânul verde” al orașului Ponferrada este muntele Pajariel, deși acesta a fost afectat recent de mai multe incendii forestiere[30][31], existând un proiect pentru transformarea sa în parc forestier[32]. Toate cartierele beneficiază de zone verzi, principalele parcuri fiind Plantío, Temple, Concordia și Oeste.

Parcul El Plantío

[modificare | modificare sursă]

Situat în zona înaltă a orașului, în apropierea universității, parcul dispune de o cale de acces dinspre cartierul evreiesc (Barrio de los Judíos)[33]. Mai este cunoscut și sub numele de parcul Gil y Carrasco. Specia de arbori predominantă este pinul, alături de alte specii ornamentale. Parcul oferă facilități diverse: un teren de sport betonat pentru fotbal sau baschet, o cafenea, un centru de zi și o zonă extinsă de jocuri pentru copii, inclusiv spații pentru exerciții fizice destinate tuturor vârstelor. De asemenea, include un iaz cu rațe, gâște și lebede, un țarc pentru păuni și papagali, precum și un foișor muzical. Statuia „La Carrasca”, personaj din romanul El Señor de Bembibre de Gil y Carrasco, a fost mutată recent din parc în sensul giratoriu adiacent.

Parcul El Temple

[modificare | modificare sursă]

Amplasat între zona centrală și cartierul Flores del Sil, este unul dintre cele mai mari parcuri ale orașului. Mai este cunoscut sub numele de „Parcul Belgianului”, deoarece a fost proprietatea privată a companiei MSP, servind drept reședință pentru inginerul Marcelo Jorissen, originar din Bruxelles, fost director și vicepreședinte al companiei.

Parcul găzduiește în prezent sediul poliției locale[34] (într-o clădire care a deservit anterior conservatorul), auditoriul municipal pentru concerte și evenimente, precum și „Orașul Magic” (CIMA) – un eveniment dedicat copiilor, cu ateliere de meșteșuguri și teatru. Vegetația este dominată de pini, iar dotările includ o cafenea, terenuri de petancă și baschet, un iaz și un circuit de educație rutieră gestionat de poliția municipală. Suprafața totală, integrată cu cartierul Flores del Sil, ajunge la 60.000 m²[35].

Parcul La Concordia

[modificare | modificare sursă]

Situat în zona Huertas del Sacramento, în partea joasă a orașului, acest parc se întinde de-a lungul malului râului Sil, de la terenurile de fotbal Ramón Martínez până la Podul Cubelos. Recent renovat[36], parcul are alei asfaltate și două chioșcuri restaurate, unul găzduind un centru de interpretare a râului Sil. Specia predominantă este plopul. În proximitate se află tribunalele, școala de limbi străine și mai multe instituții de învățământ, parcul fiind traversat de bulevardul Gran Vía del Reino de León.

Parcul El Oeste

[modificare | modificare sursă]

Este cel mai recent parc construit în Ponferrada, situat lângă cartierul La Rosaleda, făcând legătura cu Cuatrovientos. Este un spațiu verde vast, dominat de gazon, unde se află noul conservator de muzică[37]. Dispune de o pistă pentru biciclete care înconjoară parcul, zone pentru picnic și spații de joacă pentru copii.

Alte zone verzi

[modificare | modificare sursă]
  • Flores del Sil: Parcul omonim și zona de lângă centrul civic.
  • Cuatrovientos: Parcul Pablo Picasso.
  • Fuentesnuevas: Zona verde a așezării Fuentesnuevas.
  • Compostilla: Parcul central al cartierului[38].
  • Centru: Zone verzi de-a lungul bulevardelor Valdés și Castillo, precum și culoarul verde al malului râului Sil, care traversează orașul de la La Fábrica de Luz până la podul feroviar.

Sărbători și evenimente

[modificare | modificare sursă]

Sărbătorile Fecioarei de la Encina

[modificare | modificare sursă]
Care alegorice la sărbătorile Fecioarei de la Encina, 2013

Fecioara de la Encina (Virgen de la Encina) este patroana orașului Ponferrada și a întregii regiuni El Bierzo. Consiliul Regional din El Bierzo intenționează să transforme această zi în sărbătoare legală în întreaga regiune.

Ziua Fecioarei de la Encina se sărbătorește pe 8 septembrie, iar pe 9 septembrie se celebrează Encinina, ambele fiind declarate zile nelucrătoare la nivel local prin decret municipal. Între 1 și 6 septembrie, în parcul Temple are loc Cima, un eveniment dedicat copiilor și tinerilor, unde se instalează structuri gonflabile, un trenuleț care parcurge parcul, ateliere de meșteșuguri și de aventură, spectacole de teatru și dans.

Sărbătorile principale au loc în primele zile ale lunii septembrie (între 5 și 9), conform programului stabilit de Consiliul de Sărbători. Potrivit tradiției, statuia Fecioarei a fost găsită în interiorul unui stejar (encina) de către templieri în Evul Mediu, unde fusese ascunsă pentru a fi protejată de invaziile musulmane. Ca fapt divers, este una dintre puținele statui reprezentând o „Fecioară neagră”, fiind cunoscută popular sub numele de La Morenica.

În cadrul acestor festivități se organizează:

  • Târgul de Ceramică (în curtea școlii Campo de la Cruz), cu participarea a numeroși artiști și cursuri practice.
  • Expoziții de pictură ale artiștilor locali în centrul istoric.
  • Degustări gastronomice locale și naționale.
  • Festivalul cântecului bercian, la care participă grupuri corale din întreaga regiune.
  • Noches de la Encina, un ciclu de concerte în auditoriul municipal cu artiști de renume național[39][40][41].

În după-amiaza zilei de 8 septembrie are loc tradiționala paradă a carelor alegorice, încheiată de regina sărbătorii și domnișoarele de onoare. Pe esplanada dintre bulevardele Libertad și Lealtad sunt instalate corturi pentru degustări și scene pentru orchestrele care animă serile de petrecere.

Noaptea Templieră

[modificare | modificare sursă]

Noaptea Templieră este una dintre sărbătorile cu cea mai mare participare populară din Ponferrada. Celebrată la prima lună plină din luna iulie, Noaptea Templieră recreează un eveniment medieval plin de fantezie.

Sărbătoarea reprezintă întoarcerea lui Frey Guido de Garda, Maestrul Ordinului Cavalerilor Templieri, în orașul „Podului de Fier”, pentru a pecetlui un pact de prietenie eternă și pentru a încredința orașului paza simbolurilor găsite în pământul sfânt al Ierusalimului: Chivotul Legământului și Sfântul Graal. Cortegiul templier este întâmpinat de mii de localnici îmbrăcați în haine medievale care, în cadrul unei parade și escortând Chivotul și Graalul, se îndreaptă către castel.

Odată ajunși la fortăreață, are loc un „Proces al Ordinului Templier”. Maestrul rostește jurământul: „Eu, Guido de Garda, Maestru al fortăreței Pons Ferrata, oblig întregul popor din Ponferrada să revină în fiecare an pentru a reînnoi acest angajament festiv cu istoria și legenda sa, până când timpul va ajunge să șteargă linia orizontului”. Noaptea Templieră este una dintre cele mai animate sărbători ale verii, fiind acompaniată de muzică, focuri de artificii, degustări gastronomice (cina medievală devenind extrem de populară) și spectacole stradale.

Săptămâna Sfântă

[modificare | modificare sursă]
Fecioara Îndurerată în procesiunea durerii, trecând pe lângă primărie.
Statuia procesională a lui Iisus Nazarineanul al Tăcerii, în timpul procesiunii tăcerii.

În Ponferrada, la fel ca în întreaga Spanie, se celebrează Săptămâna Sfântă. Acesta este unul dintre principalele evenimente religioase ale anului, fiind declarat de Interes Turistic Național din 2015[42] (după ce fusese anterior de interes regional). Orașul are patru frății religioase:

  • Hermandad de Jesús Nazareno (principala frăție).
  • Cofradía de Jesús Nazareno del Silencio.
  • Hermandad del Cristo de la Redención y Nuestra Señora del Carmen.
  • Cofradía de Santiago Apóstol.

Diferite procesiuni au loc pe parcursul zilelor cuprinse între Vinerea Durerii și Duminica Învierii.

ZiDimineațăDupă-amiază - Noapte
Vinerea durerii (Viernes de Dolores)Procesiunea durerilor (Procesión de los Dolores)
Sâmbăta patimilor (Sábado de Pasión)Procesiunea copiilor (Procesión Infantil)Procesiunea lui Cristos al mântuirii (Procesión del Cristo de la Redención)
Duminica floriilor (Domingo de Ramos)Procesiunea palmierilor (Procesión de las Palmas)Traslado procesional al lui Cristos al speranței (Traslado procesional del Cristo de la esperanza)
Calea crucii pe muntele Pajariel (Vía crucis en el monte Pajariel)
Lunea mare (Lunes Santo)Calea crucii penitențială și procesională în cetatea templieră (Vía-cruces penitencial y procesional en la fortaleza templaría)
Marțea mare (Martes Santo)Procesiunea Sfântului Cristos al drumului (Procesión del Santo Cristo del Camino)
Miercurea mare (Miércoles Santo)Procesiunea tăcerii (Procesión del Silencio)
Joia mare (Jueves Santo)Procesiunea cinei celei de taină (Procesión de la Santa Cena)
Vinerea mare (Viernes Santo)Procesiunea întâlnirii (Procesión del Encuentro)Procesiunea înmormântării (Procesión del Entierro)
Sâmbăta mare (Sábado Santo)Procesiunea singurătății (Procesión de la Soledad)
Duminica învierii (Domingo de Resurrección)Procesiunea învierii (Procesión de Resurrección)

Pe lângă procesiuni, un alt personaj tipic al Săptămânii Sfinte din Ponferrada este Nazarineanul Lambrión Chupacandiles, care străbate străzile orașului cu o zi înainte de deschiderea oficială a Săptămânii Sfinte, anunțând sosirea acesteia.

Alte particularități ale Săptămânii Sfinte din Ponferrada includ păstrarea cheii Bazilicii La Encina de către primarul orașului în zilele de Joia și Vinerea Mare, precum și apelul ritual al timpanelor și clarinetelor în zorii Vinerii Mari.

Se celebrează de duminică până marți, înaintea Miercurii Cenușii. Duminică după-amiază are loc Carnavalul copiilor, o paradă prin centrul orașului care se încheie în parcul Flores del Sil, organizată de asociațiile de părinți (AMPAS) ale școlilor din Ponferrada, fiecare școală alegându-și o tematică diferită pentru costume. Luni este rândul Carnavalului tinerilor, în cadrul căruia organizația Cima propune un joc de tip puzzle; participanții, grupați în echipe costumate, trebuie să găsească indicii distribuite prin tot orașul. Marți are loc tradiționala paradă de carnaval, la care participă asociații și grupuri ce concurează pentru premii în bani pe categorii. Această paradă începe în cartierul Flores del Sil, traversează centrul orașului și ajunge în zona înaltă, finalizându-se în piața Primăriei, unde se organizează un bal popular cu muzică de orchestră[43].

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  1. Instituto Geográfico Nacional (). „Nomenclátor Geográfico de Municipios y Entidades de Población (20240402 edition)” (în galiciană). Instituto Geográfico Nacional[*]. Wikidata Q131606967.
  2. https://ssweb.seap.minhap.es/REL/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. https://www.aemet.es/es/eltiempo/prediccion/municipios/ponferrada-id24115. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. https://www.worlddata.info/europe/spain/timezones.php. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. Félix, Manuel (). „Ponferrada se abre al Pajariel por el Sil con una pasarela que se usará en agosto (Ponferrada se deschide către Pajariel prin Sil cu o pasarelă care va fi folosită în august)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  6. Félix, Manuel (). „Ponferrada estrena traída de agua y se garantiza décadas de suministro (Ponferrada inaugurează noua rețea de aducțiune a apei și își garantează decenii de aprovizionare)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  7. „Clima mediterráneo continentalizado subhúmedo: Ponferrada (Climat mediteranean continentalizat subumed: Ponferrada)” (PDF) (în spaniolă). Instituto Geográfico Nacional. Arhivat din original în . Accesat în .
  8. Chazarra Bernabé, Andrés; Flórez García, Elena; Peraza Sánchez, Beatriz; Tohá Rebull, Teresa; Lorenzo Mariño, Belinda; Criado Pinto, Elías; Moreno García, José Vicente; Romero Fresneda, Ramiro; Botey Fullat, Roser (). „Mapas climáticos de España (1981-2010) y ETo (1996-2016) (Hărțile climatice ale Spaniei (1981-2010) și ETo (1996-2016))” (în spaniolă). Agencia Estatal de Meteorología. Accesat în .
  9. Félix, Manuel (). „El monumento a los fundadores presidirá la glorieta de Correos (Monumentul fondatorilor va prezida sensul giratoriu de la Poștă)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  10. „Ponferrada estrena la glorieta de Correos (Ponferrada inaugurează sensul giratoriu de la Poștă)” (în spaniolă). El Norte de Castilla. . Accesat în .
  11. În primele documente numele apare la genul masculin, evoluând ulterior către feminin sub forma Ponte Ferrata. În Codex Calixtinus din 1131, figurează ca Ponsferratus.
  12. „Localización e historia (Localizare și istorie)” (în spaniolă). Área de Turismo - Ayuntamiento de Ponferrada. Accesat în .
  13. Rodríguez González, Mª Carmen; Durany Castrillo, Mercedes (). Las villas de Ponferrada, Molinaseca y Bembibre en la Edad Media (Orașele Ponferrada, Molinaseca și Bembibre în Evul Mediu) (în spaniolă). Salamanca: Ediciones Universidad de Salamanca. p. 221.
  14. Franco Silva, Alfonso (). „El Señorío de Villafranca del Bierzo (siglos XIV y XV) (Senioria de Villafranca del Bierzo (secolele XIV și XV))”. Boletín de la Real Academia de la Historia (în spaniolă). 179 (1): 35-160. Accesat în .
  15. López, Tomás (). „Mapa geográfico del Partido de Ponferrada, que suelen llamar regularmente provincia del Vierzo (Harta geografică a districtului Ponferrada, numit în mod obișnuit provincia El Bierzo)” (în spaniolă). Real Academia de la Historia. Arhivat din original în . Accesat în .
  16. Salgado Fuentes, Carlos Javier (). La evolución de la identidad regional en los territorios del antiguo Reino de León (Salamanca, Zamora, León) (Evoluția identității regionale în teritoriile fostului Regat al Leonului (Salamanca, Zamora, León)) (în spaniolă). Salamanca: Ediciones Universidad de Salamanca. p. 153. ISBN 978-84-9012-602-8.
  17. Merino Rubio, Waldo (). „Resistencia leonesa frente a Napoléon. La Junta errante: 1809 (Rezistența leoneză în fața lui Napoleon. Junta rătăcitoare: 1809)” (PDF). Tierras de León: Revista de la Diputación Provincial (în spaniolă). 28 (70): 9. Arhivat din original în . Accesat în .
  18. Merino Rubio, Waldo (). „Villafranca sede de la Junta y Cuartel General del 6.º Ejército. La Junta Superior de León en 1811 (Villafranca sediul Juntei și Cartierul General al Armatei a 6-a. Junta Superioară din León în 1811)” (PDF). Tierras de León: Revista de la Diputación Provincial (în spaniolă). 29 (74): 114. Arhivat din original în . Accesat în .
  19. García González, Miguel J. „La Provincia de El Bierzo” (PDF) (în spaniolă). Diario de León / Instituto de Estudios Bercianos. Accesat în .
  20. „Real Decreto de 30 de noviembre de 1833 sobre la división civil de territorio español en la Península e islas adyacentes en 49 provincias (Decretul Regal din 30 noiembrie 1833 privind diviziunea civilă a teritoriului spaniol în Peninsulă și insulele adiacente în 49 de provincii)” (în spaniolă). Gaceta de Madrid. . Accesat în .
  21. Subdivisión en partidos judiciales de la nueva división territorial de la península e islas adyacentes aprobada por S.M. en el Real Decreto de 21 de abril de 1834 (în spaniolă). Madrid: Imprenta Real. . p. 123.
  22. „Real decreto concediendo el título de Ciudad á la villa de Ponferrada (Decretul Regal prin care se acordă titlul de Oraș localității Ponferrada)” (PDF) (în spaniolă). Gaceta de Madrid. . Accesat în .
  23. Fernández, Gabriel (). „Ponferrada, Bien de Interés Cultural con categoría de Conjunto Histórico (Ponferrada, Bun de Interes Cultural cu categoria de Ansamblu Istoric)” (în spaniolă). elDiario.es. Accesat în .
  24. Félix, Manuel (). „El castillo exhibirá desde el 29 un nuevo tesoro bibliográfico (Castelul va expune din data de 29 un nou tezaur bibliografic)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  25. Félix, Manuel (). „La mayor biblioteca templaria del mundo (Cea mai mare bibliotecă templieră din lume)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  26. „Torre del Reloj (Turnul Ceasului)” (în spaniolă). Área de Turismo - Ayuntamiento de Ponferrada. Accesat în .
  27. „Estación Arte - Museo del Ferrocarril - Ponferrada” (în spaniolă). Ayuntamiento de Ponferrada. Accesat în .
  28. „Ponferrada estrenará en abril el Museo de la Energía (Ponferrada va inaugura în aprilie Muzeul Energiei)” (în spaniolă). El Mundo. . Accesat în .
  29. „La sede central del Ene.Museo estará lista para el primer trimestre de 2013 (Sediul central al Ene.Museo va fi gata pentru primul trimestru din 2013)” (în spaniolă). La Crónica de León. . Arhivat din original în . Accesat în .
  30. „Un incendio en el Pajariel (Un incendiu în Pajariel)” (în spaniolă). ABC. . Accesat în .
  31. „El Pajariel arde por cuarta vez (Pajariel arde pentru a patra oară)” (în spaniolă). Leonoticias. . Arhivat din original în . Accesat în .
  32. „0,75 M€ para convertir el monte Pajariel en parque forestal (0,75 M€ pentru a transforma muntele Pajariel în parc forestier)” (în spaniolă). CyLTV. . Accesat în .
  33. Félix, Manuel (). „Ponferrada mejorará la ladera del Plantío y la senda del barrio de los Judíos (Ponferrada va îmbunătăți versantul din El Plantío și poteca din cartierul evreilor)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  34. Félix, Manuel (). „Salguero admite que no hay dinero para la nueva sede de la Policía Local (Salguero admite că nu sunt bani pentru noul sediu al Poliției Locale)”. Diario de León (în spaniolă). Arhivat din original în . Accesat în .
  35. Félix, Manuel (). „El parque del Temple crece (Parcul Temple se extinde)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  36. „Adjudicada la mejora de todo el parque de La Concordia por 800.000 euros (Adjudicată modernizarea întregului parc La Concordia pentru 800.000 de euro)” (în spaniolă). Diario de León. . Arhivat din original în . Accesat în .
  37. „El conservatorio se inaugurará en el primer trimestre de 2011 (Conservatorul va fi inaugurat în primul trimestru din 2011)” (în spaniolă). La Crónica de León. . Arhivat din original în . Accesat în .
  38. Félix, Manuel (). „Compostilla estrena un nuevo parque de 10.000 metros (Compostilla inaugurează un nou parc de 10.000 de metri)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  39. Félix, Manuel (). „El Canto del Loco, Carlos Baute y Raphael, cartel para la Encina 2009 (El Canto del Loco, Carlos Baute și Raphael, afișul pentru sărbătoarea Encina 2009)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  40. „Manolo Escobar actuará en La Encina con entrada gratuita (Manolo Escobar va concerta la Encina cu intrare gratuită)” (în spaniolă). La Crónica de León. . Arhivat din original în . Accesat în .
  41. Félix, Manuel (). „La crisis limita a Fito y Despistaos la agenda de conciertos de la Encina (Criza limitează agenda concertelor de la Encina la Fito și Despistaos)” (în spaniolă). Diario de León. Arhivat din original în . Accesat în .
  42. „La Semana Santa de Ponferrada recibe el título de Interés Turístico Nacional (Săptămâna Sfântă din Ponferrada primește titlul de Interes Turistic Național)” (în spaniolă). ABC. . Accesat în .
  43. „Carnaval 2025” (în spaniolă). Ayuntamiento de Ponferrada. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]