Poleni (estici)
Polenii (ucraineană Поляни, transliterat: Poliany; rusă Поляне, transliterat: Polyane; poloneză Polanie; slava orientală veche Полѧне, transliterat: Polyąne), au fost un trib slav estic între secolele al VI-lea și al IX-lea, care a locuit pe ambele maluri ale râului Nipru, de la Liubeci până la Rodnia, precum și în avalul râurilor Ros', Sula, Stuhna, Teteriv, Irpin, Desna și Prîpeat.
Polenii vestici din Evul Mediu timpuriu erau un trib slav vestic, strămoși ai polonezilor.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Numele derivă din cuvântul slav vechi *поле* (romanizat: pole), care înseamnă „câmp”, deoarece, conform Cronicii Primare, locuiau în câmpii ( занеже в поле седяху ).[1] La un moment dat, polenii au fost subjugați de hazari.[2]
Țara polenilor se afla la răscrucea unor drumuri comerciale importante (reprezentate mai ales de râurile Nipru, Desna, Prîpeat ș.a.) și a unor teritorii locuite de diferite triburi slave estice, cum ar fi drevlenii, radimicii, dregovicii și severenii. O rută comercială importantă, Drumul de la varegi la greci, trecea de-a lungul Niprului prin țara polenilor și lega Europa de Nord cu Marea Neagră și Imperiul Bizantin. Amplasarea geografică a polenilor le-a permis să joace un rol organizațional în consolidarea triburilor slave estice.[3] În secolele al IX-lea și al X-lea, polenii practicau o agricultură bine dezvoltată, creșterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, apicultura și diverse meșteșuguri, cum ar fi fierăria, olăritul, giuvaiergeria etc. Mii de kurgane (pre-polene), găsite de arheologi în regiunea polenilor, indică faptul că acel pământ putea susține o densitate a populației relativ mare. Polenii trăiau în familii mici, în locuinŧe semi-îngropate („semi-bordeie”) și purtau haine țesute acasă și bijuterii modeste. Înainte de a se converti la creștinism, locuitorii obișnuiau să-și ardă morții și să ridice movile asemănătoare kurganelor deasupra lor.[<span title="This claim needs references to reliable sources. (August 2017)">necesită citare</span>]
În anii 860, varegii (vikingii) au sosit și au organizat câteva campanii militare de succes împotriva Imperiului Bizantin, care în cele din urmă i-a învins și a făcut pace cu ei.[<span title="This claim needs references to reliable sources. (August 2017)">necesită citare</span>] Din secolul al IX-lea, polenii au început să fie cunoscuți cu numele de Rus,[3] iar regiunea pe care o locuiau sub numele de Țara Rușilor,[4] un nume pe care probabil l-au adoptat de la varegi.
Cronicile menționează în repetate rânduri că relațiile socio-economice din comunitățile polene erau foarte dezvoltate în comparație cu triburile vecine. Conform Cronicii Primare, tribul polenilor era condus de trei frați - Kîi, Șcek și Horîv, care au întemeiat Kievul, care va deveni centrul lor tribal. Doi varegi, Askold și Dir, sunt considerați primii cneji ai Kievului. În anii 880, cneazul Oleg a cucerit țara polenilor, iar din acest moment teritoriul pe care l-au locuit devine centrul politic, cultural și economic al Rusiei Kievene.[4][5]
Conform legendelor cronicizate, cele mai mari orașe ale polenilor erau Kiev, Pereiaslav, Rodnia, Vîșhorod, Bilhorod Kievski (acum satul Bilohorodka de pe râul Irpin) și Kaniv. În secolul al X-lea, termenul „poleni” a ieșit practic din uz, fiind înlocuit de numele „Rus”, polenii estici fiind menționați ultima dată de cronică ca un trib distinct la anul 944.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Łowmiański, H. (). Początki Polski. 2. Warszawa. pp. 66, 106.
- ^ Turchin 2009, pp. 191–217.
- ^ a b „Polianians”. www.encyclopediaofukraine.com. Accesat în .
- ^ a b Arkheolohiia. ISSN 0235-3490. Arhivat din original
|archive-url=necesită|url=(ajutor) la . Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) Eroare la citare: Etichetă<ref>invalidă; numele ":2" este definit de mai multe ori cu conținut diferit - ^ Primary Chronicle