Poezia pașoptistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pașoptismul literar a fost pregătit de apariția revistei „Dacia literară“, al cărei program a trasat principalele direcții pentru unitatea culturală a românilor, deziderat ce precede unitatea politică a Principatelor Române, înfăptuită prin Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859. Ceea ce-i unea pe scriitorii pașoptiști era militantismul regăsit în creațiile literare, care s-a constituit deopotrivă în manifeste pentru împlinirea unității și independenței naționale, cât și pentru dreptate socială.

Începuturi tematice[modificare | modificare sursă]

Cei mai mulți scriitori pașoptiști au avut dascăli particulari, cu care au învățat limba greacă, apoi și-au continuat studiile în Franța. Cei mai mulți dintre ei au aderat la idealurile Revoluției Române de la 1848, fiind animați și de țelurile Marii Uniri. Participanți direct la viața social-politică, pașoptiștii au creat opere literare cu un pronunțat caracter patriotic și militant, inspirându-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială și unitate națională. În operele lor s-au oglindit frumusețile patriei și s-a manifestat un puternic spirit popular, preluat din neprețuitele creații folclorice românești.

Satirizarea viciilor orânduirii feudale și evocarea realităților sociale constituie alte caracteristici ale literaturii pașoptiste, scriitorii ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând abuzurile, corupția și nedreptățile manifestate în epocă.

Curente și genuri[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: oda, elegia, meditația, epistola, satira, fabula, pastelul, idila, sonetul, balada.

Poeți pașoptiști[modificare | modificare sursă]