Pierre Dervaux

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pierre Dervaux
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Juvisy-sur-Orge[*], Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Marsilia, Franța[5] Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație dirijor
compozitor
profesor de muzică[*]
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Pierre Dervaux (n. 3 ianuarie 1917, Juvisy-sur-Orge, departamentul Essonne, Franța - d. 20 februarie 1992, Marsilia).

Admis la Conservatorul din Paris încă de la vârsta de nouă ani, a studiat pianul (A. Ferté, Y. Nat, M Samuel-Rousseau) și compoziția. Timpanist în orchestra Concertelor Pasdeloup (Paris, 1934), primește lecții de dirijor de orchestră de la Albert Wolf care îi permite să debuteze la pupitru în 1945. Solicitat în 1947 să dirijeze Manon de Massenet la Opéra Comique, este numit ca prim șef în 1948 și, în 1956, este numit prim șef la Opéra de Paris unde debutează cu Rigoletto. Dirijând alternativ repertoriul liric in cele două locații, va crea, printre altele, Dialogue des Carmélites de Francis Poulenc încă de la prima reprezentație din Paris (1957). Președinte-Șef de orchestră la Orchestra Concerts Colonne, celebră asociație simfonică pariziană, devine chiar de la fondarea acesteia prin-șef al Orchestrei Filarmonice a Pays de la Loire (O.P.P.L., Angers-Nantes) pe care o prezidează și o organizează. Dirijează și la Montréal (Canada) Orchestra Simfonică din Québec precum și la Conservatorul din Québec. Strălucit interpret al muzicii franceze și, mai ales, al repertoriului său liric, pedagog renumit, predă de-a lungul anilor dirijarea orchestrei la Școala Normală de muzică din Paris și în 1990, chemat de Yehudi Menuhin în sânul Fundației sale, creează sesiunile de Dirijare a orchestrei la Saumur (Maine-et-Loire) unde îi va avea ca elevi pe Camil Marinescu, Jérôme Devaux, Pierre-Louis Godeberge și Michel Barruol. (c) Stéphane Wolff, articol P.D. înLarousse de la musique, Paris (1982) și Alain Pâris, Pierre Dervaux, în Universalia (1993)

  1. ^ a b "Pierre Dervaux", Gemeinsame Normdatei, accesat la 27 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Pierre Dervaux", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ "Pierre Dervaux", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  5. ^ "Pierre Dervaux", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014