Sari la conținut

Pierderea biodiversității

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rezumatul categoriilor majore de schimbări de mediu care cauzează pierderea biodiversității. Datele sunt în procente ale schimbării determinate de om (roșu) față de linia de bază (albastru), începând cu 2021. Roșu indică procentul din categorie care este deteriorat, pierdut sau afectat în alt mod, în timp ce albastru indică procentul care este intact, rămas sau neafectat în alt mod.[1]

Pierderea biodiversității are loc atunci când speciile de plante sau animale dispar complet de pe Pământ (extincție) sau când există o scădere sau dispariție a speciilor într-o anumită zonă. Pierderea biodiversității înseamnă că există o reducere a diversității biologice într-o anumită zonă. Scăderea poate fi temporară sau permanentă. Este temporară dacă deteriorarea care a dus la pierdere este reversibilă în timp, de exemplu prin restaurare ecologică⁠(d). Dacă acest lucru nu este posibil, atunci scăderea este permanentă. Cauza majorității pierderii biodiversității sunt, în general, activitățile umane care împing limitele planetare⁠(d) prea departe.[1][2][3] Aceste activități sunt distrugeri ale habitatelor[4] (de exemplu defrișarea pădurilor) și intensificarea utilizării terenurilor⁠(d) (de exemplu în agricultură pentru monoculturi⁠(d)).[5][6] Alte probleme ale zonelor sunt poluarea aerului și a apei (inclusiv cu nutrienți), exploatarea excesivă, specii invazive⁠(d)[7] și încălzirea globală.[4]

Mulți oameni de știință, precum și Raportul de evaluare a ecosistemelor și serviciilor ecosistemice⁠(d), spun că principalul motiv pentru pierderea biodiversității este creșterea demografică⁠(d), deoarece aceasta duce la suprapopularea umană⁠(d) și la consumul excesiv⁠(d).[8][9][10][11][12] Alții nu sunt de acord, spunând că pierderea habitatului este cauzată în principal de „creșterea cantității mărfurilor pentru export” și că populația are foarte puțin de-a face cu consumul general. Mai importante sunt disparitățile de bogăție între și în interiorul țărilor.[13] Însă toate pierderile contemporane de biodiversitate au fost atribuite activităților umane.[14]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b en Bradshaw, Corey J. A.; Ehrlich, Paul R.; Beattie, Andrew; Ceballos, Gerardo; Crist, Eileen; Diamond, Joan; Dirzo, Rodolfo; Ehrlich, Anne H.; Harte, John; Harte, Mary Ellen; Pyke, Graham; Raven, Peter H.; Ripple, William J.; Saltré, Frédérik; Turnbull, Christine; Wackernagel, Mathis; Blumstein, Daniel T. (). „Underestimating the Challenges of Avoiding a Ghastly Future”. Frontiers in Conservation Science. 1. doi:10.3389/fcosc.2020.615419 Accesibil gratuit. 
  2. ^ en Ripple WJ, Wolf C, Newsome TM, Galetti M, Alamgir M, Crist E, Mahmoud MI, Laurance WF (). „World Scientists' Warning to Humanity: A Second Notice”. BioScience. 67 (12): 1026–1028. doi:10.1093/biosci/bix125 Accesibil gratuit. hdl:11336/71342 Accesibil gratuit. Moreover, we have unleashed a mass extinction event, the sixth in roughly 540 million years, wherein many current life forms could be annihilated or at least committed to extinction by the end of this century. 
  3. ^ en Cowie RH, Bouchet P, Fontaine B (aprilie 2022). „The Sixth Mass Extinction: fact, fiction or speculation?”. Biological Reviews of the Cambridge Philosophical Society. 97 (2): 640–663. doi:10.1111/brv.12816 Accesibil gratuit. PMC 9786292 Accesibil gratuit. PMID 35014169. 
  4. ^ a b en „Global Biodiversity Outlook 3”. Convention on Biological Diversity. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ en Kehoe L, Romero-Muñoz A, Polaina E, Estes L, Kreft H, Kuemmerle T (august 2017). „Biodiversity at risk under future cropland expansion and intensification”. Nature Ecology & Evolution (în engleză). 1 (8): 1129–1135. Bibcode:2017NatEE...1.1129K. doi:10.1038/s41559-017-0234-3. ISSN 2397-334X. PMID 29046577. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ en Allan E, Manning P, Alt F, Binkenstein J, Blaser S, Blüthgen N, Böhm S, Grassein F, Hölzel N, Klaus VH, Kleinebecker T, Morris EK, Oelmann Y, Prati D, Renner SC, Rillig MC, Schaefer M, Schloter M, Schmitt B, Schöning I, Schrumpf M, Solly E, Sorkau E, Steckel J, Steffen-Dewenter I, Stempfhuber B, Tschapka M, Weiner CN, Weisser WW, Werner M, Westphal C, Wilcke W, Fischer M (august 2015). „Land use intensification alters ecosystem multifunctionality via loss of biodiversity and changes to functional composition”. Ecology Letters. 18 (8): 834–843. Bibcode:2015EcolL..18..834A. doi:10.1111/ele.12469. PMC 4744976 Accesibil gratuit. PMID 26096863. 
  7. ^ en Walsh JR, Carpenter SR, Vander Zanden MJ (aprilie 2016). „Invasive species triggers a massive loss of ecosystem services through a trophic cascade”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 113 (15): 4081–5. Bibcode:2016PNAS..113.4081W. doi:10.1073/pnas.1600366113 Accesibil gratuit. PMC 4839401 Accesibil gratuit. PMID 27001838. 
  8. ^ en Stokstad, Erik (). „Landmark analysis documents the alarming global decline of nature”. Science. doi:10.1126/science.aax9287 Accesibil gratuit. For the first time at a global scale, the report has ranked the causes of damage. Topping the list, changes in land use—principally agriculture—that have destroyed habitat. Second, hunting and other kinds of exploitation. These are followed by climate change, pollution, and invasive species, which are being spread by trade and other activities. Climate change will likely overtake the other threats in the next decades, the authors note. Driving these threats are the growing human population, which has doubled since 1970 to 7.6 billion, and consumption. (Per capita of use of materials is up 15% over the past 5 decades.) 
  9. ^ en Pimm SL, Jenkins CN, Abell R, Brooks TM, Gittleman JL, Joppa LN, Raven PH, Roberts CM, Sexton JO (mai 2014). „The biodiversity of species and their rates of extinction, distribution, and protection”. Science. 344 (6187): 1246752. doi:10.1126/science.1246752. PMID 24876501. The overarching driver of species extinction is human population growth and increasing per capita consumption. 
  10. ^ en Cafaro, Philip; Hansson, Pernilla; Götmark, Frank (august 2022). „Overpopulation is a major cause of biodiversity loss and smaller human populations are necessary to preserve what is left” (PDF). Biological Conservation. 272. 109646. Bibcode:2022BCons.27209646C. doi:10.1016/j.biocon.2022.109646. ISSN 0006-3207. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Conservation biologists standardly list five main direct drivers of biodiversity loss: habitat loss, overexploitation of species, pollution, invasive species, and climate change. The Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services found that in recent decades habitat loss was the leading cause of terrestrial biodiversity loss, while overexploitation (overfishing) was the most important cause of marine losses (IPBES, 2019). All five direct drivers are important, on land and at sea, and all are made worse by larger and denser human populations. 
  11. ^ en Crist, Eileen; Mora, Camilo; Engelman, Robert (). „The interaction of human population, food production, and biodiversity protection”. Science. 356 (6335): 260–264. Bibcode:2017Sci...356..260C. doi:10.1126/science.aal2011. PMID 28428391. Accesat în . Research suggests that the scale of human population and the current pace of its growth contribute substantially to the loss of biological diversity. Although technological change and unequal consumption inextricably mingle with demographic impacts on the environment, the needs of all human beings—especially for food—imply that projected population growth will undermine protection of the natural world. 
  12. ^ en Ceballos, Gerardo; Ehrlich, Paul R. (). „Mutilation of the tree of life via mass extinction of animal genera”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 120 (39): e2306987120. Bibcode:2023PNAS..12006987C. doi:10.1073/pnas.2306987120. PMC 10523489 Accesibil gratuit. PMID 37722053. Current generic extinction rates will likely greatly accelerate in the next few decades due to drivers accompanying the growth and consumption of the human enterprise such as habitat destruction, illegal trade, and climate disruption. 
  13. ^ en Hughes, Alice C.; Tougeron, Kévin; Martin, Dominic A.; Menga, Filippo; Rosado, Bruno H. P.; Villasante, Sebastian; Madgulkar, Shweta; Gonçalves, Fernando; Geneletti, Davide; Diele-Viegas, Luisa Maria; Berger, Sebastian; Colla, Sheila R.; de Andrade Kamimura, Vitor; Caggiano, Holly; Melo, Felipe (). „Smaller human populations are neither a necessary nor sufficient condition for biodiversity conservation”. Biological Conservation (în engleză). 277: 109841. Bibcode:2023BCons.27709841H. doi:10.1016/j.biocon.2022.109841 Accesibil gratuit. ISSN 0006-3207. Through examining the drivers of biodiversity loss in highly biodiverse countries, we show that it is not population driving the loss of habitats, but rather the growth of commodities for export, particularly soybean and oil-palm, primarily for livestock feed or biofuel consumption in higher income economies. 
  14. ^ en Weston, Phoebe (). „Biodiversity loss in all species and every ecosystem linked to humans – report”. The Guardian. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Portal icon Portal Biologie
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pierderea_biodiversității&oldid=16908897