Pielonefrită

Pielonefrita (din greacă πήληξ – pyelum, "pelvis renal", νεφρός – nefros, "rinichi", și -ita, "inflamație") este o boală infecțioasǎ a tractului urinar, localizată la nivelul parenchimului și a pelvisului renal, fiind provocată de obicei de Escherichia coli (80%), Proteus mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult mai des la femei decât la bărbați (raport de 6:1). Netratatǎ, boala poate evolua către septicemie, pionefroză, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.

Pielonefrita cronică și cea acută sunt 2 entități diferite:

• pielonefrita acută este infecția acută a rinichiului cu frison, febră, durere și sensibilitate în flancul respectiv.
• pielonefrita cronică se prezintă cu insuficiență renală cronică, și apare pe fondul unei infecții ale tractului urinar din copilărie asociată cu reflux și cicatrizări renale.

Cauze

Una din cele mai frecvente cauze ale pielonefritei este pătrunderea organismelor din colon în căile urinare. Majoritatea cazurilor de pielonefrita debutează cu o infecție a căilor urinare inferioare (cistită, prostatită), bacteriile din vezica urinară fiind aduse în pelvisul renal prin reflux vezico-ureteral. Alți factori de risc sunt anomalii structurale ale cailor urinare, litiaza renala, cateterizarea tractului urinar, sarcina, diabet zaharat, stări imunodeficiente, etc.

Simptomatologie

• Dureri la percuția lojei renale (semnul lui Giordano);
• disurie (durere în timpul urinarii), polakiuria (urinari frecvente);
• febra (>38 grade Celsius);
• tahicardie, cefalee;
• slăbiciune, lipsa poftei de mâncare.

Diagnostic

• Examenul urinei: leucociturie, proteinurie, urocultura pozitivă. Cilindri leucocitari (examen sumar).
• Examenul de sânge: leucocitoza, neutrofilie.

Tratament

Tratament cu antibiotice: cefalosporine de generația a treia, gentamicină, fluorochinolone.

Bibliografie

• Ghid clinic de medicina interna, J. Braun, A. Dormann
• Oxford handbook of clinical medicine