Pielonefrită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Douleur fosse lombaire pyélonéphrite - Pyelonephritis.jpg

Pielonefrita (din greacă πήληξ – pyelum, "pelvis renal", νεφρός – nefros, "rinichi", și -ita, "inflamație") este o boală infecțioasǎ a tractului urinar, localizată la nivelul parenchimului și a pelvisului renal, fiind provocată de obicei de Escherichia coli (80%), Proteus mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult mai des la femei decât la bărbați (raport de 6:1). Netratatǎ, boala poate evolua către septicemie, pionefroză, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.

Pielonefrita cronică și cea acută sunt 2 entități diferite:

  • pielonefrita acută este infecția acută a rinichiului cu frison, febră, durere și sensibilitate în flancul respectiv.
  • pielonefrita cronică se prezintă cu insuficiență renală cronică, și apare pe fondul unei infecții ale tractului urinar din copilărie asociată cu reflux și cicatrizări renale.

Cauze[modificare | modificare sursă]

Una din cele mai frecvente cauze ale pielonefritei este pătrunderea organismelor din colon în căile urinare. Majoritatea cazurilor de pielonefrita debutează cu o infecție a căilor urinare inferioare (cistită, prostatită), bacteriile din vezica urinară fiind aduse în pelvisul renal prin reflux vezico-ureteral. Alți factori de risc sunt anomalii structurale ale cailor urinare, litiaza renala, cateterizarea tractului urinar, sarcina, diabet zaharat, stări imunodeficiente, etc.

Simptomatologie[modificare | modificare sursă]

  • Dureri la percuția lojei renale (semnul lui Giordano);
  • disurie (durere în timpul urinarii), polakiuria (urinari frecvente);
  • febra (>38 grade Celsius);
  • tahicardie, cefalee;
  • slăbiciune, lipsa poftei de mâncare.

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

  • Examenul urinei: leucociturie, proteinurie, urocultura pozitivă. Cilindri leucocitari (examen sumar).
  • Examenul de sânge: leucocitoza, neutrofilie.

Tratament[modificare | modificare sursă]

Tratament cu antibiotice: cefalosporine de generația a treia, gentamicină, fluorochinolone.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ghid clinic de medicina interna, J. Braun, A. Dormann
  • Oxford handbook of clinical medicine