Pictura bisericească a lui Gheorghe Tattarescu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 Acest articol dezvoltă secțiunea Pictura bisericească a articolului principal Gheorghe Tattarescu .

Pictura bisericească a lui Gheorghe Tattarescu

Gheorghe Tattarescu (foto. 1884)
Date personale
Născutoctombrie 1820
Focșani, Principatul Moldovei
Decedat24 octombrie 1894 (74 ani)
București, România
PărințiMihai Tattarescu
Smaranda Teodorescu
Frați și suroriDumitru Tattarescu
Naționalitate român
Activitate
Pseudonimzis în familie Iordache
Domeniu artisticPictură
Studii• 1827 - 1830 – Ucenicul lui Nicolae Teodorescu la zugrăvirea bisericii schitului Ciolanul de lângă Pisculeni;
• 1831 - 1834 – Școala de pictură de la Episcopia Buzăului
• 1831 - 1834 – Școala de grămătici de la Buzău
PregătireNicolae Teodorescu
Natale Carta
Giovanni Silvagni
Pietro Gagliardi
Premii1848 - Premiul I la Concorso artistico dal Panteon
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Articole despre Gheorghe Tattarescu
Capodopere Memorialistică Cronologie
Muzeul Tattarescu Activitatea didactică
Copilărie și
studii		 Pictură
religioasă		 Maturitate
Modifică text Consultați documentația formatului

Gheorghe Tattarescu a fost considerat ca fiind un reformator în pictarea bisericilor. Direcțiile pe care a mers în inovare urmăresc în ansamblu trei capitole distincte. Primul îl reprezintă părăsirea în totalitate a obiceiului tradițional de realizare a unor scene din Vechiul Testament, abordând cu predilecție pe cele din Noul Testament, care sunt mai apropiate realităților vieții oamenilor -- Isus pe Muntele Măslinilor, Răstignirea și Nașterea. Al doilea capitol este definit de renunțarea la scenele narative ce umpleau până atunci pereții edificiilor de cult prin suprapunerea până la cinci registre o dată.

Obișnuința tradițională a unor astfel de reprezentări oboseau privirea prin succesiunea imaginilor și deconcentrau actul de rugăciune. Tattarescu a pictat adevărate tablouri murale care erau separate între ele prin spații largi folosind suprapunerea pe două rânduri sau maxim trei, atunci când pereții aveau o înălțime mai mare. Spațiile de distanțare le-a umplut cu motive decorative sau imitații de marmură. Această tehnică a fost adusă de artist din Italia și se regăsește și în cazul unor biserici din Rusia pe care le-a vizitat în perioada 1884 - 1885. A treia direcție pe care a abordat-o, a fost folosirea stilului realist și părăsirea picturii bizantine, care era caracterizată de Alexandru Xenopol de sentimentul „... de a fugi de expresia frumosului care leagă pe om de carne”. Astfel, Tattarescu a avut curajul să figureze pe pereții bisericilor chipul omului care răspunde la ideea clasică de frumusețe.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Tattarescu a fost considerat ca fiind un reformator în pictarea bisericilor. Direcțiile pe care a mers în inovare urmăresc în ansamblu trei capitole distincte.[1] Primul îl reprezintă părăsirea în totalitate a obiceiului tradițional de realizare a unor scene din Vechiul Testament, abordând cu predilecție pe cele din Noul Testament, care sunt mai apropiate realităților vieții oamenilor -- Isus pe Muntele Măslinilor, Răstignirea și Nașterea.[1] Al doilea capitol este definit de renunțarea la scenele narative ce umpleau până atunci pereții edificiilor de cult prin suprapunerea până la cinci registre o dată.[2] Obișnuința tradițională a unor astfel de reprezentări oboseau privirea prin succesiunea imaginilor și deconcentrau actul de rugăciune. Tattarescu a pictat adevărate tablouri murale care erau separate între ele prin spații largi folosind suprapunerea pe două rânduri sau maxim trei, atunci când pereții aveau o înălțime mai mare.[2] Spațiile de distanțare le-a umplut cu motive decorative sau imitații de marmură. Această tehnică a fost adusă de artist din Italia și se regăsește și în cazul unor biserici din Rusia pe care le-a vizitat în perioada 1884 - 1885. A treia direcție pe care a abordat-o, a fost folosirea stilului realist și părăsirea picturii bizantine, care era caracterizată de Alexandru Xenopol de sentimentul „... de a fugi de expresia frumosului care leagă pe om de carne”. Astfel, Tattarescu a avut curajul să figureze pe pereții bisericilor chipul omului care răspunde la ideea clasică de frumusețe. [2]

În perioada 1852 - 1855, Tattarescu a lucrat la pictarea bisericilor Zlătari din București, Oteteleșanu din Măgurele, Ilfov, Cetățuia din Râmnicu Vâlcea, biserica Mănăstirii Bistrița și biserica Episcopiei Râmnicului. A lucrat la cinci biserici în patru ani, pe unele le-a terminat până în 1855, altele erau în curs de definitivare. Artistul muncea singur la zugrăvirea bisericilor, ajutoarele pe care le avea lucrau doar la prepararea pereților, trasarea chenarelor sau acoperirea fondului.[2]

Francezul Theodore Margot a adus comentarii laudative picturilor realizate de artist la Episcopia Râmnicului și la Bistrița în lucrarea intitulată O victorie în cele șaptesprezece districe ale României, antiquități și curiozități naturale, situe, orașe, monumente, date istorice, usuri și moravuri care a apărut în anul 1859 la tipografia C.A. Rosetti din București.[3] Alexandru Lăzărescu a scris un lung poem despre picturile de la Mănăstirea Cetățuia. Poemul i l-a dat în manuscris lui Tattarescu în 18 noiembrie 1856 și a fost publicat în Albumul literar român, București, decembrie 1856 - mai 1857. Ultima strofă care a încheiat poemul este:

................................................................
Și Gheorghe Tattarescu în linii de lumină
Imaginile sacre în templu producând
Romînul Mikel-Angelo, prin arta sa divină
Redete Cetățuii renumea-i d-oare-când.[3]
................................................................

Lăzărescu a scris și o dedicație la final „... Lui Gheorghe Tattarescu, în semn de stimă pentru frumoasa sa artă, drept omagiu pentru marele său talent, spre neuitare pentru amiciția sa, îi trimite aceasta sincerul său amic A. Lăzărescu”.[3] Au existat numeroase astfel de mărturii documentare. Așa este și cea a starețului Roman Erei al Mănăstirii Bistrița care i-a scris artistului o lungă scrisoare în care a spus că „... încă din minutul ce v-am văzut în anul pasat, nu am avut nici pînă acum așa norocire ca să vă slujesc; nu gîndiți poate că vă laud... dar arta meșteșugului d-voastră este un ce rar. Dorința mea au fost și este să admir pe un artist ca d-voastră... faceți ca penelul din mîinile d-voastră să corespunză în secolii viitori, ca a lui Moise de Michel Angelor la Roma și alții ca d-voastră”. Similar, Alexandru Pelimon în Impresiuni de călătorie în Romînia din anul 1858, a descris picturile realizate de artist la Episcopia Râmnicului și a elogiat tabloul Renașterea României aflat în expoziția de la Colegiul Sfântul Sava, precizând că „... Romînia are mult a se făli cu acest ingenios bărbat cel ce celebră și cîntă regenerarea ei...”[3]

Din momentul în care s-a întors de la studii din Italia până în 1858, Tattarescu s-a ocupat doar de pictura religioasă, asta și din cauza Războiului Crimeii care s-a terminat în anul 1856.[4] Pictura de șevalet, portretele sau scenele istorice, nu a reprezentat un punct de interes pentru comanditarii săi. Astfel, în această perioadă, artistul a devenit cel mai important pictor bisericesc din Țara Românească, el fiind asaltat de o mulțime de comenzi. Ca urmare, Tattarescu a fost preocupat să-și formeze o echipă de colaboratori care să-l ajute în munca sa. În acei ani, pictorul a început să șe gândească să-și atragă un cerc de tineri pe care să-l instruiască și să-l plătească. Urmărindu-și scopurile artistice, el și-a cumpărat în anul 1857 o casă pe actuala stradă Domnița Anastasia nr. 7 din București, actualul Muzeu Gheorghe Tattarescu, pe care o renovează și o amenajează cu un atelier de pictură și odăi în care să-și cazeze elevii.[4]

Articol principal: Muzeul Gheorghe Tattarescu.

În anul 1858, artistul a primit comanda să picteze Biserica Sfântul Spiridon din București.[5] A lucrat timp de doi ani pentru realizarea picturilor murale și la încheierea proiectului a trecut imediat la pictarea Bisericii Kretzulescu de pe Calea Victoriei nr. 47. Lucrarea de la Kretzulescu a realizat-o în același timp cu paraclisul de la Mănăstirea Antim și cu picturile murale de la Biserica Sfântului Luca din Brânceni, Teleorman. Astfel, Jacques Wertheimer-Ghika a concluzionat că Tattarescu a reușit să picteze la cinci biserici în decursul a doar patru ani, luînd-o în considerare și pe biserica aflată pe moșia Băleni, Dâmbovița unde a lucrat în parteneriat cu Nicolae Teodorescu.[5] Din analizele ulterioare ale istoricilor de artă a rezultat pentru perioada 1857-1862, că artistul a pictat circa 10 biserici (vezi lista bisericilor de mai jos). În 1859 a realizat douăzeci și patru de icoane pentru biserica Episcopiei Râmnicului pe care o pictase în perioada 1854-1855. Prețul negociat pentru aceste icoane a fost doar de 216 galbeni, adica de doar 9 galbeni pentru o icoană de 28x21 cm, un preț modest prin comparație cu cele zece peisaje, mai mari, pe care le-a vândut Henric Trenk în anul 1857 pentru o sumă de 600 de galbeni.[6]

Comentarii critice[modificare | modificare sursă]

Datorită numeroaselor comenzi pe care le-a realizat pe tărâmul picturii religioase, Constantin I. Stăncescu a precizat că:

„... Numele D-lui Tăttărescu a devenit așa de identicu cu pictura istoriei sacre, încât de mult, de mult timp, deja rare ori se face o biserică care să nu fie opera D-lui. Acesta este dreaptă răsplată a lungilor și conșciințio-seloru sale studii în pictură bizantină (sic!) căci D-lui îi datorim mai cu semă corectarea stilului bizantin la noi... Numărul operelor D-lui Tăttărescu este atât de mare încât, dacă ar fi concentrate într-un singur loc, ar trebui o baselică ca Sf. Petru din Roma ca să le conție... A depins până acum peste 25 de biserici (în 1866, n.n.!). Nu e colțu țării pe unde să nu fi preumblatu al seu penelu...”
----- Constantin I. Stăncescu în Mișcarea artistică în România, în Atheneul Român, anul I, nr. 6-7, noiembrie - decembrie 1886
Portret Gheorghe Tattarescu - de Artur Georgescu de la Huși[A]

Așa cum a menționat Ion Frunzetti în comentariile sale critice, Tattarescu ajunsese să se ajute atât de mult de elevii săi încât devenise la un moment dat un simplu corector de atelier, astfel numit chiar de contemporanii lui.[7][8] Se ajunsese ca reprezentanții bisericilor să stipuleze în contracte cerința imperativă ca artistul să zugrăvească singur chipurile sfinților, iar elevii săi puteau zugrăvi hainele, fapt care denotă că Tattarescu nu obișnuia să picteze veșmintele. Analiza lui Frunzetti răspunde astfel la întrebarea legitimă - Cum și de ce s-a propagat stilul Tattarescu în România și cum de a reușit ca artistul să picteze un număr atât de mare de biserici într-o singură viață?[8]

Anul 1884 a venit cu o comandă foarte importantă - realizarea picturilor murale la Mitropolia din Iași. Având vârsta de 64 de ani, artistul a hotărât să facă o deplasare de documentare în Rusia pentru ca să ia contact cu lucrările unor pictori ca Vassili Vereșciaghin, Sergey Ivanov, Kornief, Karl Bryullov. Și-a luat concediu de la Școala de Belle Arte din București și în data de 17 mai 1884 a plecat pentru o perioadă de trei săptămâni de zile. După un scurt popas la Odesa, a plecat la Kiev, apoi Moscova și destinația finala - Saint Petersburg. Revenirea în România a făcut-o prin Varșovia și Cernăuți. Artistul a mai făcut o doua excursie de documentare în anul 1895.[9] În opinia lui Frunzetti, Tattarescu a simțit nevoia să lase posterității o operă durabilă și de aceea a dorit să se instruiască cu privire la arta decorativă rusă.[8]

Cu toate că a studiat la Moscova și Petersburg frumoasa pictură murală rusă, stările de oboseală specifice vârstei înaintate pe care o avea și-au spus cuvântul. Ca atare, Frunzetti a considerat că Tattarescu nu a apreciat marea tradiție decorativă bisericească rusească, reprezentată de pictori cu notabilitate mondială ca Andrei Rubliov, și a apelat la mediocritatea contemporanilor ca Vereșciaghin.[10] Revenit în țară, Tattarescu a început lucrul și a prezentat Comisiei de recepție în anul 1886 o catedrală impunătoare dar nereușită ca realizare. Cu toate acestea, faima pe care a obținut-o cu pictarea mitropoliei i-a adus numeroase comenzi până la sfârșitul vieții - la Florești (1887), la Stoicănești (1889), Huși (1890), precum și în județul Constanța unde a proliferat o concepție de artă redusă la bunele intenții și un meșteșug epigonic pe măsură.[10] La lucrarea de la Biserica Sfântul Ilie din Craiova, Tattarescu a renunțat să-și mai îndrume elevii. Pur și simplu i-a lăsat pe Dimitrie Teodorescu și pe G. Ioan să zugrăvească biserica după planurile sale.[10]

Faptul că Gheorghe Tattarescu a considerat că pictura în ulei pe o tencuială uscată este la fel de durabilă ca fresca (pe ud) a fost o eroare care a privat posteritatea de o mulțime de lucrări pe care acesta le-a realizat. O altă eroare ține de metodologia de pregătire a pereților. Tattarescu a executat la unele biserici unele lucrări de repictare fără ca să spele pereții și să-i cojească. Aceste procedee neefectuate au făcut ca vechile picturi în frescă să nu iasă la vedere. De aceea, Ion Frunzetti, studiind ceea ce a mai rămas, a înțeles că rolul de corector al stilului bizantin, așa cum s-a exprimat Stăncescu, a fost unul determinant și covârșitor în secolul al XIX-lea, chiar dacă a fost unul nefericit. Acestui rol corector, a opinat Frunzetti, i s-a datorat laicizarea picturii bisericești în România.[10]

Gheorghe Tattarescu a pictat peste 50 de biserici și acest lucru i s-a părut înspăimântător istoricului George Oprescu, pentru că „... A zugrăvit nu mai puțin de cincizeci și două de biserici. Când ne gândim că decorarea unei singure capele a făcut uneori nemuritor pe un artist al Renașterii, o atare activitate ne înspăimântă și ne întristează”. Comentând opera religioasă a lui Tattarescu, Oprescu a catalogat-o a fi „... o repetiție searbădă și stereotipă a acelorași scene, cu personaje fără trup și fără formă, lipite de fondul tabloului, la care, de la un caz la altul, numai culoarea draperiilor era schimbată.”[11]

Teodora Voinescu a ajuns la concluzia că artistul folosea șabloane și picta doar obrajii sfinților. George Oprescu a fost de părere că și cu ultima pictură murală de la Mitropolia din Iași, artistul a înregistrat un eșec, chiar dacă a încercat o înnoire a limbajului prin vizita sa de documentare în Rusia.[12] Ca și în cazul lui Constantin Lecca, Tattarescu a crezut că pictura în ulei combinată cu un procedeu expeditiv în tempera, poate înlocui decorațiile realizate în frescă ale vechilor zugravi. El chiar a crezut, fiind de fel un om modest, așa cum credea toată lumea în epoca în care a trăit, că este cel mai mare pictor religios. Și la o analiză sumară a educației sale italiene, a conștiinței de meșteșugar onest, a credinței sale, reală dar fără un avânt anume, se poate realiza că totul a dus, în ce-l privește, la acceptarea artei linse, lucioase, banale și dulcege, pe care a adus-o de la Roma, în locul vechilor fresce uitate prin mănăstiri. Cu toată valorizarea negativă adusă de aceste critici, fără doar și poate, există în portretistica lui Tattarescu destule lucrări care pot fi admirate.[12]

Lista edificiilor pe care le-a pictat Tattarescu[modificare | modificare sursă]

Nr. Crt. Pictată
în anul		 Localitate A pictat Hramul Ctitor Adresa Foto
1 1837 Cheia Icoanele împărătești ale bisericii Mănăstirii Cheia Adormirea Maicii Domnului Atanasie Cheia
2 1844 Rătești Icoanele de pe tâmpla bisericii Mănăstirii Rătești[13] Sfânta Treime Episcopul Chesarie al Buzăului satul Rătești, comuna Berca
3 1844 Onești[14] Iconostasul bisericii din Onești[13] Sfântul Nicolae Alecu Ciaur Aslan Aleea Paarcului nr. 7
4 1853 Măgurele[15] Biserica Măgurele[16] Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Antonie cel Mare familia Oteteleșanu str. Călugăreni, nr. 10-12
5 1854 București[17] Biserica Zlătari[16] Nașterea Maicii Domnului și
Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina		 Matei Basarab Calea Victoriei 12bis
6 1854 Râmnicu Vâlcea[18] Biserica „Sf. Voievozi” a fostului Schit Cetățuia[16] Sfinții voievozi Mihail și Gavril Mitropolitul Teodosie Str. Calea lui Traian 243A pe Dealul Cetățuia
7 1855 Râmnicu Vâlcea[19] Catedrala Episcopală Râmnicul Vâlcea Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei Sfântul Calinic de la Cernica Str. Episcopiei 1
8 1855 Bistrița Biserica Mănăstirii Bistrița Adormirea Maicii Domnului Familia dinastică a Craioveștilor Comuna Costești
9 1856 Târgșoru Nou Biserica Sf. Voievozi Sfinții voievozi Mihail și Gavril Egumenul Ruvim Budișteanu nr. 221
10 1857 Șerbănești[20] Icoanele Mănăstirii Morunglavu Sfântului Apostol Matei boierul Matei Morunglavu și soția sa Maria
11 1857 Băleni-Români[21] Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Băleni-Români Sfântul Ioan Botezătorul Udrea Băleanu
Nr. Crt. Pictată
în anul		 Localitate A pictat Hramul Ctitor Adresa Foto
12 1860 Câmpulung[22] Bolnița de la Mănăstirea Negru Vodă Adormirea Maicii Domnului familia Brâncoveanu Str. Negru Vodă 64
13 1860 București Paraclisul, catapeteasma și tabloul votiv ale [23] bisericii Mănăstirii Antim[24] Duminica Tuturor Sfinților și Sfantul Antim Antim Ivireanul Str. Regia Maria 29
14 1860 Brânceni Biserica Sfântului Luca din Brânceni[24] Sf. Apostol și Evanghelist Luca Maiorul Anastasievici[25] Comuna Brânceni
15 1860 București Biserica Kretzulescu Adormirea Maicii Domnului și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil Iordache Kretzulescu Calea Victoriei 45
16 1861 I. L. Caragiale[26] Biserica Mănăstirii Mărgineni[16] Constantin Cantacuzino Penitenciarul Mărgineni
17 1862 Biserica Oteteleșanu[16] familia Oteteleșanu Moșia Funda
18 1862 București Biserica Mănăstirii Radu Vodă Sfânta Treime și Sfântul Nectarie Taumaturgul Alexandru al II-lea Mircea Str. Radu Vodă nr. 24A
19 1862 București Biserica Sfântul Spiridon Nou din București Sfântul Ierarh Spiridon, Arhiepiscopul Trimitundei Scarlat Ghica Calea Șerban Vodă 29
20 1863 Târgoviște[27] Biserica Crețulescu[16] Adormirea Maicii Domnului logofăt Radu Crețulescu Str. Crețulescu nr. 9,
21 1864 București[28] Biserica Olteni[16] vătaful Constantin[29] Str. Olteni nr. 27
Nr. Crt. Pictată
în anul		 Localitate A pictat Hramul Ctitor Adresa Foto
22 1864 Giurgiu[30] Biserica Greacă[16] Buna Vestire str. Mircea cel Bătrân nr. 10
23 1864 Ghighiu[31] Biserica Mănăstirii Ghighiu[16] Izvorul Tămăduirii logofăt Coresi DN1A
24 1864 Clejani[32] Biserica din Clejani[16] Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil maior Mișa Anastasievici Str. Drumul Școlii
25 1886 București[33] Biserica Oțetari[16] Sfântul Mare Mucenic Haralambie Șerban Cantacuzino Str. Oțetari, nr. 4
26 1867 București[34] Biserica Sfântul Nicolae Șelari[16] Sfântul Ierarh Nicolae vornicul Neagoe Săcuianul Str. Blănari nr. 16
27 1868 Lețca Nouă[35] Biserica Lețca Nouă[16] Sfinții Împărați Constantin și Elena Mitropolit Nifon
28 1869 București[36] Biserica Enei[16] Sfântul Nicolae Safta Brâncoveanu Str. Biserica Enei 2
29 1870 Ciorogârla[37] Biserica Mănăstirii Samurcășești[16] Sfânta Treime vornicul Constantin Samurcaș Str. Ana Ipatescu, nr. 53
30 1871 Valea Boului Biserica Valea Boului[16] V. G. Paapa
31 1872 Brăila Cupola bisericii grecești[16] Buna Vestire Comunitatea greacă Calea Călărașilor nr.3
Nr. Crt. Pictată
în anul		 Localitate A pictat Hramul Ctitor Adresa Foto
32 1872 Turnu Severin Decorațiile Catedralei Grecescu[16] Sfântul Ioan Botezătorul boierul Grecescu Str. Decebal 2
33 1873 București Biserica Colțea[16] Trei Ierarhi Mihai Cantacuzino Bd. Brătianu I. C. nr. 1
34 1873 București Biserica Albă[16] Sfântul Nicolae Neagu Darvas Calea Victoriei 110
35 1874 Vedea Biserica Paraipani[16] Sfântul Pantelimon Apostol Arsache Str. Arsache 254
36 1874 București Biserica Sfântul Ilie[16] Sfântul Ilie Safta Brâncoveanu Str. Sf. Ilie, nr. 5
37 1875 București Capela Azilului Elisabeta Doamna[16] Carol Davila Șos. Panduri 90-92
38 1877 Slatina Biserica Ionașcu[16] Sfântul Gheorghe Ionașcu Cupețu Str. Ionașcu, nr. 62
39 1878 Sinaia[38] Capela general Florescu[16] Ioan Emanuel Florescu Bulevardul Carol I 28
40 1880 Ploiești Biserica Sfânta Vineri[16] Cuvioasa Paraschiva negustorii brașoveni din Ploiești Str. Neagoe Basarab nr.12
41 1880 București Capela Cimitirului Militar[8]
Nr. Crt. Pictată
în anul		 Localitate A pictat Hramul Ctitor Adresa Foto
42 1880 București Cavoul familiei Pache Protopopescu de la Cimitirul Bellu[8]
43 1880 București Cavoul familiei Laptof de la Cimitirul Bellu[8]
44 1880 Cernica[39] Cavoul Mitropolitului Nifon[8]
45 1882 Urlați Biserica Galbenă[8] Sfinții voievozi Mihail și Gavril (?) Stan Urlățeanu Str. Nuferilor 28
46 1883 Urlați parte din Biserica din Urlați (?)[8] ? ?
47 1886 Comuna Tisău Icoanele Mănăstirii Ciolanu Adormirea Maicii Domnului Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul „Dealul Ciolanu”
48 1887 Florești[40] Biserica din Florești[10] Sfânta Treime și Nașterea Maicii Domnului Grigore Cantacuzino Florești nr. 342
49 1887 Iași Catedrala Mitropolitană Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe Mihail Sturza Bdul Ștefan cel Mare și Sfânt 16
50 1887 Buzău Biserica Banului Buna Vestire Adriana Cantacuzino Str. Bistriței 53
51 1888 București[41] Biserica Negustori Sfântul Nicolae Nicolae Alexandru Str. Ștefănescu Teodor 5
Nr. Crt. Pictată
în anul		 Localitate A pictat Hramul Ctitor Adresa Foto
52 1889 Stoicănești[42] Biserica Frântăneanu[10] Sfinții Împărați Constantin și Elena Constantin Frântăneanu Str. Bisericii
53 1890 Buftea Capela Palatului Știrbei[10] Sfânta Treime Barbu Știrbei Str. Știrbei Vodă, nr. 36
54 1890 Huși Catedrala Episcopală din Huși[10] Sfinții Apostoli Petru și Pavel Ștefan cel Mare Str. Kogălniceanu Mihail 15
55 1892 Craiova[43] Biserica Sfântul Ilie[44] Sfântul Ilie boierii Otetelișeni Str. Constantin Nicolăescu Plopșor, nr. 2


Note[modificare | modificare sursă]

Nud de Artur Georgescu de la Huși
  • A Artur Georgescu a fost cel mai devotat și mai apropiat elev al lui Gheorghe Tattarescu. A fost găzduit de maestru său într-o cameră a imobilului din Domnița Anastasia nr. 7, fiind un foarte bun prieten . până când moartea lui Tattarescu i-a despărțit. Despre viața și activitatea artistică a acestuia se cunosc foarte puține date, Georgescu neintrând niciodată în sfera de interes a criticii de artă. El are un loc important în construirea imaginii vieții maestrului său, mai ales în modul de relaționare al acestuia cu elevii săi. În colecția de pictură a lui Tattarescu există mai multe lucrări semnate de Artur Georgescu de la Huși, precum și o serie de corespondență.[45] O scrisoare către Tattarescu dezvăluie că
„... Prea scump binefăcător și venerabil Maestru,
Zice o legendă, că bunul Dzeu a întrunit la o cerească serbare toate virtuțile în emperiul divin și toate se desfătau de mărturisirea dragostei Dumnezeești, numai două virtuți, retrase la o parte, părea că nu se cunosc. Cerescul Părinte făcu semn de a se apropia și le recomandă: una era Binefacerea, cealaltă Recunoștința. După această legendă, s-ar părea că recunoștința și binefacerea numai în cer se pot recunoaște și împrieteni. Rog pe Dzeu să mă ierte dacă eu, umil muritor, protestez cu supusa dragoste flască de atom cugetător, contra acestei legende și mă declar potrivnic. Voesc ca binefacerea să pătrunză inima mea de sentimentul recunoștinței și țin foarte ca aceste două mari virtuți să se întîlnească cît mai des în mintea și iubirea sufletului meu. Cu Domnia Voastră, Venerabilul meu binefăcător și Maestru e cea mai nobilă virtute, coroana bătrîneților senine și auguste, Binefacerea. Nu o despărțiți niciodată de mine și eu vă promit că-mi va rămînea cel puțin Recunoștința pentru toată viața. Nu voi uita că prin geniosul Dtră sprijin, încep a mă număra printre luptătorii cinstiți ai muncii și sînt decis a mulțumi întotdauna printr-o silință activă sacrificiile ce le faceți pentru mine. Dea cerul ca să vă bucurați multă vreme de roadele binefacerilor Dtră. și să încununeze cu sănătate devină, anii scumpului și venerabilului meu Maestru. Doresc ca ziua anului nou, s-o pitreciți totdauna sănătos și fericit împreună cu scumpa Dtră familie. Primiți, scumpul meu binefăcător, ecspresiunea profundelor mele sentimenti de iubire, reconoștințabilul respect ce vă păstrez.”
----- Artur Georgescu - Comuna Urlați, județul Fălciu
Jacques Wertheimer Ghika a pomenit și el despre elevul lui Tattarescu:
... Vechiul obicei de a găzdui în casa sa cîte unul sau doi dintre elevii săraci ai școlii de Belle Arte, Tattarescu nu l-a schimbat nici după ce a plecat de la conducerea școlii. Camera de lîngă atelierul pictorului este locuită acum de Artur Georgescu, căruia i se va spune Georgescu de la Huși. Tînărul, care are o intrare pe o scară separată, la care se ajunge prin fundul curții, caută să incomodeze cit se poate mai puțin pe cei din casă. Tattarescu îl cheamă uneori și stă de vorbă cu el, căci tînărul acesta este sîrguitor, îi evocă propria sa copilărie. În vacanța de Anul Nou, Artur Georgescu pleacă la părinți în Moldova. De acolo el adresează maestrului o epistolă care, în redactarea ei naivă, aduce o dovadă grăitoare despre calitățile sufletești ale scriitorului și de sentimentele pe care i le inspiră bătrânul mentor al tinerimii noastre artistice.”
----- Jacques Wertheimer Ghika – Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor roman și veacul său, Editura de Stat pentru Literatură și Artă – 1958

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ghika, Un pictor..., pag. 120
  2. ^ a b c d Ghika, Un pictor..., pag. 122
  3. ^ a b c d Ghika, Un pictor..., pag. 123
  4. ^ a b Ghika, Un pictor..., pag. 124
  5. ^ a b Ghika, Un pictor..., pag. 140
  6. ^ Ghika, Un pictor..., pag. 141
  7. ^ C. S. P. în articolul Belle Arte în România din Pressa din 10-11 noiembrie 1860
  8. ^ a b c d e f g h i Frunzetti, Arta..., pag. 206
  9. ^ Ghika, Un pictor..., pag. 190
  10. ^ a b c d e f g h Frunzetti, Arta..., pag. 207
  11. ^ Oprescu... pag. 154
  12. ^ a b Oprescu... pag. 155
  13. ^ a b Aura Popescu... pag. 24
  14. ^ Biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae”
  15. ^ www.protoieriailfovsud.ro: Parohia Măgurele - accesat 10 mai 2020
  16. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z Frunzetti, Arta..., pag. 205
  17. ^ www.zlatari.ro - accesat 10 mai 2020
  18. ^ www.criterii.ro: Schitul Cetățuia - accesat 10 mai 2020
  19. ^ evenimentvalcean.ro: Hram la Arhiepiscopia Râmnicului! 160 de ani de la ctitorirea catedralei eparhiale - accesat 12 mai 2020
  20. ^ www.monument-istoric.ro: Fosta mănăstire Morunglav Arhivat în , la Wayback Machine. - accesat 12 mai 2020
  21. ^ www.jurnaldedambovita.ro: Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Băleni-Români - de Ștefan Kahlil, din 29 noiembrie 2019, accesat 14 iunie 2020
  22. ^ muscelpedia.ro: Mănăstirea Negru Vodă Arhivat în , la Wayback Machine. - accesat 11 mai 2020
  23. ^ manastireaantim.ro: Mănăstirea Antim și arta iconografică de-a lungul celor trei secole Arhivat în , la Wayback Machine. - articol de Antipa Burghelea, accesat 29 mai 2020
  24. ^ a b Aura Popescu... pag. 34
  25. ^ Dumitru Manolache (), „Lumina Bisericii Sfântului Luca din Brânceni”, Ziarul Lumina, accesat în  
  26. ^ anp.gov.ro: De la mănăstire la penitenciar… - accesat 11 mai 2020
  27. ^ www.biserici.org: Biserica Crețulescu Târgoviște - accesat 11 mai 2020
  28. ^ www.bucurestiivechisinoi.ro: Biserica Olteni - accesat 11 mai 2020
  29. ^ www.biserici.org: Fosta biserică Olteni - accesat 11 mai 2020
  30. ^ biserica-buna-vestire-giurgiu.crestinortodox.ro: Biserica Buna Vestire Giurgiu - accesat 11 mai 2020
  31. ^ www.biserici.org: Mănăstirea Ghighiu - accesat 11 mai 2020
  32. ^ ziarullumina.ro: Maiestuoasa biserică din Clejani - accesat 11 mai 2020
  33. ^ www.biserici.org: Biserica Oțetari - accesat 11 mai 2020
  34. ^ www.biserici.org: Biserica Sf. Nicolae Șelari - accesat 11 mai 2020
  35. ^ www.biserici.org: Biserica Mitropolit Nifon - accesat 11 mai 2020
  36. ^ ziarullumina.ro: Memoria Bisericii în imagini: Biserica Enei din București - de Andrei Nicolae Petcu, din 15 martie 2010, accesat 11 mai 2020
  37. ^ arhiepiscopiabucurestilor.ro: Mănăstirea Samurcășești - accesat 11 mai 2020
  38. ^ www.primaria-sinaia.ro: Studiu istoric și peisagistic Sinaia – ParculȘtirbei - de Doina Petrescu, accesat 11 mai 2020
  39. ^ www.cimec.ro: Mănăstirea "Schimbarea la față" Cernica[nefuncțională]
  40. ^ www.protoieriacampina.ro: Paroha Sfânta Treime – Florești[nefuncțională – arhivă] - accesat 11 mai 2020
  41. ^ www.protoieria3.ro: Parohia Negustori - accesat 12 mai 2020
  42. ^ www.biserici.org: Biserica Frântăneanu din Stoicănești
  43. ^ www.monumenteoltenia.ro: Biserica Sf. Ilie din Craiova
  44. ^ Frunzetti, Arta... pag. 207, Tattarescu nu a participat la zugrăvirea bisericii Sfântul Ilie din Craiova și a renunțat și să-i îndrume pe elevii săi care au pictat-o - G. Ioan și Dimitrie Teodorescu
  45. ^ Muzeul Memorial Gheorghe Tattarescu din București

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Tattarescu
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pictura_bisericească_a_lui_Gheorghe_Tattarescu&oldid=15842578