Petreni, Hunedoara
| Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Petreni | |
| — sat — | |
| Localizarea satului pe harta României | |
| Coordonate: 45°47′25″N 23°01′19″E / 45.79028°N 23.02194°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Județ din România | |
| Comună din România | |
| SIRUTA | 88065 |
| Atestare documentară | [1] |
| Altitudine[2] | 225 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 195 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 337041 |
| Prefix telefonic | +40 x54[3] |
| Prezență online | |
| GeoNames | |
| Modifică date / text | |
Petreni (în maghiară Petrény) este un sat în comuna Băcia din județul Hunedoara, Transilvania, România.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Localitatea Petreni este consemnată în izvoarele antice cu numele de Petrae, punct important în drumul de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza la Apulum, din acest motiv este și menționată în hărtile vremii. În vatra satului, în anul 1947 s-au descoperit, foarte bine conservate zidurile unei villa rustica din perioada romană. În partea de est, se găsesc platforme de locuire din perioada dacică. În perioada evului mediu localitatea era cunoscută datorită exploatări pietrei. Locuitorii produceau în special pietre de moară. În partea de sud se mai observă și azi ruinele unei vechi biserici de piatră a cărei constructie datează din secolele XIII-XIV și care până în anul 1952-1953 s-au păstrat în bune condiții însă abuzurile perioadei comuniste a făcut ca unele persoane ”entuziaste” să dărâme o parte pentru a folosii piatra la construcția C.A.P.-ului aflat în apropiere. Localitatea Petreni a avut până in 1990 și un cătun cu numele de Pădureni, astăzi abandonat. Cătunul a luat ființă în perioada austro-ungară când locuitori din Petreni s-au retras în zona de pădure pentru a fi scutiți de impozite.
Ruinele turnului de la biserica medievală aflată la marginea satului sunt analizate intr-un articol de cercetatoarea Maria Roșu care este de parere ca Biserica Sreiului e cea din satul Petreni.
Biserica din Strei (1)
Bisericii nu-i găsim mențiuni documentare din perioada Evului Mediu. A tălmăci se poate, a demonstra însă nu, cu care dintre cele trei așezări de pe valea Streiului, Streisânemeric (asezare dispărută, undeva în apropierea satului Petreni ?), Streisângeorgiu sau Strei poate fi indentificată așezarea cu numele Strygfolwa (Satul Streiului), menționată în anul 1372 (B.D. ''Batthyaneum'' sau DF 277414). Dacă apelăm la lucrarea lui Csánki Dezső, vom vedea că și Csánki șovăie când încearcă o localizare a așezării. Până la urmă important este o altă informație provenită din acest document, și anume că pe valea Streiului sunt atestați nobili “de Strei”.
În secolul al XV-lea numele “Stryg” a fost înlocuit cu numele fondatorului familiei Zeyk și numele așezării devine Zeykfalva (Satul lui Zeyk). Numele Zayk/Zeyk, dar ca nume de persoană, apare într-o danie din anul 1377. Voievodul Transilvaniei, Losonczi László, conferă lui Zayk fiul lui Petru din districtul răului Strei și vărului acestuia, Nicolae fiul lui Ladislau din [Strei]Sângeorgiu drept cnezial (temeiul legal al stâpânirii) asupra satelor românești Chitidul de Sus, Chitidul de Jos și Ocoliș. Trei zile mai târziu, la 18 iunie 1377, la cererea lui Ladislau din Streisângeorgiu, regele Ludovic I întărește dania voievodului. (MNL, DL 70716)
Nu știm în schimb când a ajuns familia Zeyk în posesia satului Strei. Documentul din anul 1404, prin care regele Sigismund cere capitlului albaiulian ca Ladislau fiul lui Petru din Zeykfalva să fie pus în stăpânirea satului Zeykfalva, reprezintă o sursă cu credibilitate îndoielnică. Originalul actului nu este cunoscut, nu se regășește în nicio arhivă, dar mai ales nu în locul indicat de cel care l-a introdus în circuitul științific, groful Kemény József (principala caracteristică a documentelor controversate publicate de către grof). Există doar în copie simplă (MNL,DL 36624).
Da, apare în Hurmuzaki-Densușianu (I/2 p. 434), dar preluat dintr-o “foaie” (Transilvania, 1872), unde a ajuns tot din diplomatariumul lui Kemény. Documentul are o însemnănate deosebită, mai ales în ochii istoricilor care se ocupă de trecutul Hațegului, dar la fel de important, și mai ales corect este critica surselor cu care lucrează. (continuăm)
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Dan Ghinea. „România Geografică”. Wikidata Q135973562. Accesat în .
- ↑ „Google Earth” (în mai multe limbi). Google. . Wikidata Q42274.
- ↑ x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
