Perfidie

| Parte dintr-o serie despre |
| Război |
|---|
În contextul războiului, perfidia este o formă de tactică înșelătoare prin care o parte pretinde că acționează cu bună-credință, cum ar fi semnalarea unui armistițiu (de exemplu, ridicarea unui steag alb), dar o face cu intenția deliberată de a încălca această promisiune. Scopul este de a păcăli inamicul să-și coboare garda, cum ar fi ieșirea din adăpost pentru a accepta o presupusă capitulare, doar pentru a-i exploata vulnerabilitatea.[3][4][5]
Perfidia constituie o încălcare a legilor războiului, deoarece degradează protecțiile și constrângerile reciproce dezvoltate în interesul tuturor părților, combatanților și civililor. Perfidia este interzisă în mod specific în temeiul Protocolului I adițional din 1977 la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949. Dezaprobarea perfidiei făcea parte din legile cutumiare ale războiului cu mult înainte ca interdicția perfidiei să fie inclusă în Protocolul I.[6][7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Atkin-Teillet, Laurence (). „Fourth Annual Symposium on Pop Culture and International Law: 'Ruthlessness Is Mercy Upon Ourselves'? Odysseus' War Crimes in EPIC: The Musical”. Opinio Juris.
- ↑ Solis, Gary D. (). „Ruses and Perfidy”. The Law of Armed Conflict. pp. 420–435. doi:10.1017/CBO9780511757839. ISBN 978-0-521-87088-7.
- ↑ Wistrich, Robert S. (), Holocaust Denial : The Politics of Perfidy, De Gruyter, ISBN 978-3-11-028814-8, accesat în
- ↑ Murphy, Orville T.; Hampson, Norman (), „The Perfidy of Albion: French Perceptions of England during the French Revolution”, The American Historical Review, 105 (1), p. 296, doi:10.2307/2652590, ISSN 0002-8762, accesat în
- ↑ „Good Faith in the Law of Armed Conflicts : The Prohibition of Perfidy”, Good Faith in International Law, Hart Publishing, ISBN 978-1-5099-1409-8, accesat în
- ↑ Watts, Sean (), „The Structure of Law-of-War Perfidy”, SSRN Electronic Journal, doi:10.2139/ssrn.2220380, ISSN 1556-5068, accesat în
- ↑ „Ruses and Perfidy”, The Law of Armed Conflict, Cambridge University Press, pp. 350–366, , accesat în