Pedro de Alcântara, Prinț de Grão Para

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prințul Pedro de Alcântara
Prinț de Grão Para
Date personale
Nume la nașterePedro de Alcântara Luís Filipe Maria Gastão Miguel Gabriel Rafael Gonzaga
Născut15 octombrie 1875
Petrópolis
Decedat (64 de ani)
Petrópolis
ÎnmormântatCatedral de Petrópolis[*][[Catedral de Petrópolis (Roman Catholic cathedral in Petrópolis, Brazil)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiPrințul Gaston, Conte de Eu
Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei
Frați și suroriLuís de Orléans-Braganza (1878–1920)
António Gastão de Orléans e Bragança[*][[António Gastão de Orléans e Bragança (Brazilian Imperial and Royal)|​]]
Luísa Vitória, Princesa do Grão-Pará[*][[Luísa Vitória, Princesa do Grão-Pará ((1874-1874))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuContesa Elisabeta Dobržensky de Dobrženicz
CopiiPrințesa Isabela, Contesă de Paris
Prințul Pedro Gastão
Prințesa Maria Francisca, Ducesă de Braganza
Prințul João Maria
Prințesa Teresa
Cetățenie Brazilia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba portugheză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Orléans-Braganza
Semnătură

Pedro de Alcântara de Orléans și Braganza, Prinț de Grão Para (15 octombrie 187529 ianuarie 1940) a fost primul copil al Prințesei Imperiale a Braziliei Isabel și al soțului ei, Prințul Gaston, Conte de Eu, și moștenitor după mama sa a tronului Braziliei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După ce bunicul său a fost detronat în 1889, Pedro a plecat în exil în Europa împreună cu mama sa; a crescut în Franța, la apartamentul familiei și la castelul tatălui, château d'Eu din Normandia.[1]

În 1908 Dom Pedro a vrut să se căsătorească cu contesa Elisabeta Dobržensky de Dobrženicz (1875–1951) care, deși era o nobilă din Boemia, nu aparținea niciunei dinastii regale. Deși constituția imperiului brazilian nu cerea ca monarhul să facă o căsătorie egală,[2] mama sa a decis că mariajul nu va fi valabil dinastic pentru succesiunea braziliană.[2] Ca urmare, Pedro a renunțat la drepturile sale asupra succesiunii tronului Braziliei la 30 octombrie 1908 în favoarea fratelui său mai mic, Luís.[3][4][5][6][7][8][9]

După decesul Prințesei Imperiale în 1921, fiul fratelui său, Prințul Pedro Henrique de Orléans-Braganza, și-a asumat poziția de pretendent la tronul Braziliei. În anii 1930 prințul Pedro și familia sa s-au întors definitiv în Brazilia; au locuit la palatul Grão-Pará din Petrópolis.

După decesul lui Dom Pedro de Alcântara în 1940, fiul său cel mare, Prințul Pedro Gastão de Orléans-Braganza, a înaintat o cerere ca fiind adevăratul succesor (sprijinit de cumnații săi: pretendentul orléanist la tronul Franței, Prințul Henri, Conte de Paris, și pretendentul la tronul Portugaliei, Duarte Nuno, Duce de Braganza).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Montjouvent, Philippe de (). Le comte de Paris et sa Descendance (în French). Charenton: Éditions du Chaney. p. 50. ISBN 2-913211-00-3. 
  2. ^ a b Sainty, Guy Stair. „House of Bourbon: Branch of Orléans-Braganza”. Chivalric Orders. Accesat în . 
  3. ^ <BARMAN, Roderick J., Princesa Isabel do Brasil: gênero e poder no século XIX, UNESP, 2005
  4. ^ VIANNA, Hélio. Vultos do Império. São Paulo: Companhia Editoria Nacional, 1968, p.224
  5. ^ FREYRE, Gilberto. Ordem e Progresso. Rio de Janeiro: José Olympio, 1959, p.517 and 591
  6. ^ LYRA, Heitor. História de Dom Pedro II - 1825-1891. São Paulo: Companhia Editora Nacional, 1940, vol.III, p.300
  7. ^ Enciclopaedia Barsa, vol. IV, article "Braganza", p.210, 1992
  8. ^ JANOTTI, Maria de Lourdes. Os Subversivos da República. São Paulo: Brasiliense, 1986, p. 255-7
  9. ^ MALATIAN, Teresa Maria. A Ação Imperial Patrianovista Brasileira. São Paulo, 1978, p. 153-9