Pehblendă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Pechblendă)
Jump to navigation Jump to search
Pehblendă
Pichblende.jpg
Date generale
Culoarenegru, variabil spre gri
Duritate5-6
Masa specificăîntre 10,3 și 10,6
Transparențăopacă
Propriețăți optice
Alte caracteristici
Radioactivitatefoarte puternică
(între 70 Bq/g și 150 kBq/g)
Pehblendă (de culoare neagră) cu inserții de autunit (de culoare galbenă)
Pehblendă (zăcământul din Niederschlema-Alberoda, Germania)

Pehblenda[1][2] (numită uneori și uraninit[3]) este un minereu care conține în general un dioxid de uraniu (UO2+x) natural,[4] de culoare negru închis, culoare care variază spre gri odată cu creșterea gradului de oxidare x. Conținutul de oxigen în acest mineral este variabil (în general mai mare decât cel care corespunde stoichiometric formulei chimice). Odată cu creșterea proporției de oxigen în pehblendă, aceasta își schimbă culoarea, din neagră devine cenușie, duritatea și densitatea scad, în schimb îi crește solubilitatea. În afară de uraniu, pehblenda conține și alte elemente, dintre care cele mai importante sunt plumbul, poloniul,[5] radiul, thoriul și alte elemente din grupa pământurilor rare.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Pehblenda era relativ abundentă în minele de argint din Boemia, în special în cele de la Jáchymov.[6] Numele său provine din cuvintele germane pech („smoală”) și blende („amestec”, „înșelător”);[7] minerii germani considerând acest minereu ca fiind un steril nefolositor pentru extracția argintului.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În trecut, pehblenda era folosită ca adaos în pigmenții utilizați la vopsirea ceramicii, pentru a crea culori interesante. De asemenea, era folosită în procesul de fabricație al faimosului cristal de Boemia⁠(en) pentru obținerea unor nuanțe coloristice aparte.

În 1789, Martin Heinrich Klaproth, un chimist german, a descoperit uraniul studiind mostre de pehblendă. El a stabilit că uraniul este un element chimic distinct, deși nu a reușit să izoleze uraniul în starea sa metalică pură[3] (izolarea ca metal a uraniului a fost realizată în 1841 de chimistul francez Eugène-Melchior Péligot⁠(en), iar proprietățile sale radioactive au fost descoperite, în 1896, de către fizicianul francez Henri Becquerel[8]).

Soții Marie Curie și Pierre Curie au studiat intens radioactivitatea naturală a pehblendei, îndeosebi după ce au primit circa o tonă de pehblendă, de la mina din Joachimsthal, mulțumită unei finanțări externe, pentru laboratorul lor din Paris.[9][10] Munca lor de cercetare, recunoscută și prin acordarea Premiului Nobel (1903) a dus la descoperirea și prima izolare ca elemente a radiului și a poloniului, precum și la dezvoltarea teoriei radioactivității.

Pehblenda a fost (și a rămas până în prezent) cea mai importantă sursă pentru extragerea uraniului necesar industriei nucleare, atât în scopuri civile cât și militare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pehblendă” la DEX online
  2. ^ „CN8 / NC8 - 2018 - RO - Capitolul 26 - Minereuri, zgură și cenușă - 26.12. Minereuri de uraniu și concentratele lor”, Conex.net, accesat în  
  3. ^ a b en Hobart M. King. „Uraninite. A radioactive mineral and the most important source of uranium”. Accesat în . 
  4. ^ Dicționar politehnic, ediție revizuită și completată (coord. Radu Țițeica), Ed. Tehnică, București, 1967, p. 653
  5. ^ Ruxandra Bratu (), „150 de ani de la nașterea savantei Marie Sklodowska-Curie”, .agerpres.ro, accesat în  
  6. ^ en Heinrich, E. Wm. (). Mineralogy and Geology of Radioactive Raw Materials. New York: McGraw-Hill Book Company, Inc. p. 283. 
  7. ^ fr Guide Delachaux des minéraux (ed. 3), Paris: Delachaux et Niestlé, , ISBN 978-2-603-02459-1 .
  8. ^ en „Henri Becquerel”, Encyclopedia Britannica, accesat în  
  9. ^ fr Curie, Ève (). Madame Curie. Paris: Gallimard. 
  10. ^ fr Mme Curie et A. Debierne (). „Sur le polonium” (PDF). Radium. Paris. 7 (2): 38–40. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „Pehblendă” în Wikționar, dicționarul liber.