Peștera Skhul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Peștera Skhul
Skhul cave
Peștera Skhul
localizare în Israel
Geografie
Skhul cave
Localizarela sud de orașul Haifa
Coordonate32°37′33″N 34°57′31″E ({{PAGENAME}}) / 32.625864°N 34.958519°E

Es-Skhul (es-Skhūl, {în {lang-ar|السخول}}; însemnând copil, capră tânără) sau Peștera Skhul este o peșteră, sau un sit preistoric situat la aproximativ 20 km (12,4 mi) sud de orașul Haifa, Israel, și la 3 km (1,9 mi) de Marea Mediterană.

Împreună cu siturile din apropiere din Peștera Tabun, Peștera Jamal, și Peștera de la El Wad, Skhul face parte din Rezervația Naturală Nahal Me'arot,[1] un parc național și Situl Patrimoniului Mondial UNESCO.[2]

Situl a fost excavat pentru prima dată de Dorothy Garrod în vara anului 1928. Săpătura a scos la iveală primele dovezi ale culturii târzii epipaleolitic natufian, caracterizată prin prezența a numeroase unelte de piatră microlit, înmormântări umane și unelte de piatră măcinată. Skhul reprezintă, de asemenea, o zonă în care Neanderthals – posibil prezent în regiune între 200.000 și 45.000 de ani în urmă – ar fi putut trăi alături de acești oameni datând de acum 100.000 de ani.[3] Peștera are, de asemenea, straturi de paleolitic mediu.

Rămășițele găsite la es-Skhul, împreună cu cele găsite în celelalte peșteri ale lui Nahal Me'arot (Wadi el-Mughara) și Mugharet el-Zuttiyeh, au fost clasificate în 1939 de Arthur Keith și de⁠(Theodore D. McCown)[D. McCown&page=de&targettitle=de traduceți] ca Palaeoanthropus palestinensis, descendent al lui Homo heidelbergensis.[4][5][6].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Nahal Me'arot Nature Reserve”. National Parks and Nature Reserves (în engleză). Israel Nature and Parks Authority. Accesat în . 
  2. ^ „Sites of Human Evolution at Mount Carmel: The Nahal Me'arot / Wadi el-Mughara Caves”. World Heritage List (în engleză). UNESCO. Accesat în . 
  3. ^ Olson, S. Mapping Human History. Houghton Mifflin, New York (2003). p. 74–75.
  4. ^ The Palaeolithic Origins of Human Burial, Paul Pettitt, 2013, p. 59
  5. ^ Human Adaptation in the Asian Palaeolithic: Hominin Dispersal and Behaviour during the Late Quaternary, Ryan J. Rabett, 2012, p. 90
  6. ^ The stone age of Mount Carmel : report of the Joint Expedition of the British School of Archaeology in Jerusalem and the American School of Prehistoric Research, 1929–1934, p. 18

Legături externe[modificare | modificare sursă]