Pavel Coruț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Pavel Coruţ)
Salt la: Navigare, căutare
Pavel Coruț
Date personale
Născut 17 iunie 1949
Glăvăneștii Vechi, jud. Iași
Părinți Gheorghe Coruț
Naționalitate român
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor
Studii Școala Militară Superioară de Ofițeri de Marină
Activitatea literară
Opere semnificative seriile Octogonul, Succesul

Pavel Coruț (n. 17 iunie 1949, comuna Glăvăneștii Vechi, județul Iași) este un scriitor român. A debutat în 1992 și de atunci a publicat peste 160 de cărți.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Viața[1][modificare | modificare sursă]

Pavel Coruț s-a născut în 17 iunie 1949 în satul Glăvăneștii Vechi din județul Iași. Tatăl, Gheorghe Coruț, aviator pe frontul de Est în al doilea Război Mondial a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa „Crucea de Aur”. Mama este descrisă de autor ca fiind: o femeie bine clădită, cu părul blond și cu ochi albaștri, vitează, pregătită să înfrunte greutățile unei vieți conturate de sărăcie și război. Având anumite concepții așa-zise păgâne mama planificase ca pe cel de-al treilea fiu să-l boteze Decebal, însă tatăl trece în certificatul copilului numele Pavel.

Școala generală o urmează în satul natal. În 1960 familia Coruț părăsește comuna Andrieșeni și se stabilește la periferia Iașului în colonia muncitorească Ciurea. Clasele gimnaziale le finalizeză într-o școală din această colonie.

În 1963 este admis la Liceul Național Mihail Sadoveanu din Iași. În liceu își câștigă existența muncind cu normă la confecționat lăzi pentru fructe.

În 1965 este unul din cei 400 de candidați admiși la Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc. Educația în liceul militar nu îi lipsește; printre cărțile din biblioteca liceului, cum ar fi cele scrise de Octavian Goga și Ion Minulescu își definește personalitatea și cultul pentru țară și străbuni.

În 1967 este admis la Școala Militară Superioară de Ofițeri de Marină din Constanța. Anul I îl urmează pe nava școală Mircea. Printre profesorii pe care i-a avut în această școală merită amintiți amiralul Ilie Ștefan - comandantul școlii și comandorul Constantin Costăchescu - comandant de submarine în al Doilea Război Mondial.

Data de 19/20 august 1968, zi reținută de istorie prin Invadarea Cehoslovaciei de către URSS, îi găsește pe Pavel Coruț și colegii din școala militară "înarmați de război și cu steaguri de luptă" (cuvintele aparțin scriitorului) pregătiți să protesteze împotriva agresiunii din Cehoslovacia.

În anul IV de studii Pavel Coruț își cunoaște prima soție, împreună cu care va avea o fată.

În octombrie 1971 este chemat la Serviciul de Contrainformații pentru Marina Militară pentru a fi transferat la Contrainformații Militare.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

  • 1967, 30 august - Școala Militară Superioară de Marină
  • 1975 - scrie primul roman Pământul durerii. După 10 ani arde manuscrisul acestui roman motiv pentru care acesta nu vede lumina tiparului.
  • 1981-1985 - activează în spionaj la Direcția de Informații a armatei ca ofițer de relații externe
  • 1985 - este avansat în funcția de șef Birou Contrainformații în Direcția Contrainformații Militare. În luna decembrie a acelui an în cadrul unei mese festive își exprimă anumite opinii în legătură cu activitatea șefilor motiv pentru care este luat în urmărire de către organele speciale ale statului.
  • 1986-1989 - se conturează proiectul care va prinde viață peste câțiva ani seria Octogonul
  • 1990 - este trecut în rezervă printr-un ordin semnat de ministrul Nicolae Militaru
  • 1990 - lucrează ca gazetar la Telegraf, Națiunea și Expres Magazin sub pseudonimul Paul Cernescu

Operă[modificare | modificare sursă]

Sesiune de autografe la Târgul de carte Gaudeamus 2006

Cărțile scrise sunt publicate cu greu și cu multă neîncredere la început, dar mai apoi sunt publicate în mai multe ediții însumând câteva milioane de exemplare.[2] Totalul cărților publicate depășește cifra de 4 milioane de exemplare până în 2006, conform spuselor autorului.

Subiectele atinse de autor în aceste cărți sunt diverse. Ficțiunea speculativă, istoria, metodele de autoeducare, psihologia aplicată, versurile, cultul strămoșilor, misterele lumii în care trăim, serviciile secrete sunt doar câteva din cuvintele cheie în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului.

Întreaga operă a scriitorului este împărțită în următoarele serii: Octogonul - romane construite din elemente de fantastic și science-fiction, în prima parte a fiecărui roman, acesta dând și titlul cărții, urmat de un text ziaristic referitor la situatia politico-sociala din România post-decembrie 1989 [3]; Arta Succesului - cărțile din această serie au ca subiect autoeducarea și crearea unei personalități de succes prin elemente de psihologie aplicată; Romane de dragoste - romane în care personajele principale sunt „victime” ale sentimentelor, dar tot ele sunt cele care dau speranță și încredere eroilor imaginați; Poezii - versurile, o pasiune a tinereții scriitorului [necesită citare], au fost incluse într-o primă fază în romanele din seria Octogonul, iar mai apoi au fost reunite în câteva volume de poezii.

Octogonul[modificare | modificare sursă]

În seria Octogonul pregătirea specifică de ofițer în contraspionaj a scriitorului își spune cuvântul. Experiența pe care a acumulat-o în timpul activării în serviciile secrete, îi oferă posibilitatea descrierii fidele a modului de viață, misterios, al spionilor. Prin cele trei personaje principale ale cărților din seria Octogonul, Petre Varain, Mihai Ursu, Laurențiu Cremene, scriitorul subliniază importanța celor care asigură securitatea informativă a unui stat.

Ficțiunea se împletește cu realitatea într-un mod subtil pe parcursul întregii serii, astfel că pe nebănuite alături de eroii cărților suntem provocați la o analiză rece a evenimentelor post-decembriste din România și nu numai.

Originalitatea scrierii seriei Octogonul este asigurată de separarea fiecărei cărți în două părți: prima plină de ficțiune, în care narațiunea faptelor eroilor este întrecută doar de realitățile neplăcute din România, iar a doua lipsită de orice fantezie, în care fostul șef al contraspionajului militar românesc, analizează evenimentele cotidiene și propune diverse variante de investigare și rezolvare a unor probleme de interes național.[necesită citare]

Arta Succesului[modificare | modificare sursă]

Cărți de arta succesului, psihologie aplicată, sinteze ale diferitelor cercetări din domeniul științelor.

Romane de dragoste[modificare | modificare sursă]

Cărțile din această categorie scot la lumină fața nevăzută a fostului șef din contraspionajul românesc și anume sentimentalismul.

01. Să vii ca o părere... (2001)
02. Ne-om întâlni în cer (2005)
03. Vara ultimei iubiri (2005)
04. Flacăra iubirii (2005)
05. Dragoste și otravă (2006)
06. Iubirile unui marinar (2007)
07. Noaptea teilor vrăjiți (2008)
08. Sărutul de foc (2010)
10. Proscrișii (2012)
11. Suflete în furtună (2013)
12. Adio, durere! (2014)
13. Viața învinge! (2016)

Sunt cărțile în care scriitorul trece în plan secund problemele socio-politice a României, amplu dezbătute în romanele din seria Octogonul și încearcă să surprindă antiteza dintre iubire și ură specifică oricărei relații umane. Caracteristica principală a personajelor create de scriitor este caracterul puternic al acestora și încrederea în forțele proprii pentru a-și putea depășii propriile condiții. Cercetarea destinului și oglindirea acestuia prin ochii personajelor este o constantă care poate fi regăsită în fiecare din romanele de dragoste scrise de Pavel Coruț, iar drumul pe care trebuie să îl parcugă fiecare din personajele întâlnite în aceste romane este unul sinuos plin de neprevăzut și suferință.

Chiar dacă la o primă vedere scriitura lui Pavel Coruț pare a fi pesimistă, iar personajelor create de acesta nu le rămâne altceva decât resemnarea, mesajul care rezidă din ansamblul romanelor scriitorului este unul puternic pozitiv fiind presărat cu idei optimiste și îndreptate înspre speranță. O dovadă în acest sens sunt chiar cuvintele autorului: Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranțele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorința de viață... Altarele din suflet se prăbușesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credință și venerație se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi și nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuși, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânță de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei.[4]

Poezii[modificare | modificare sursă]

Versurile sunt o mai veche pasiune a scriitorului, încă din adolescență dovedește o atracție pentru compunerea poeziilor. În variantă publicată, Pavel Coruț introduce versurile poeziilor sale în cărțile din seria Octogonul. Presărate printre rândurile romanelor și fiind transpuse prin vocea eroilor cărților, versurile sunt o dovadă a caracterului romantic al personajelor dar și al scriitorului. Scriitorul a ales ca versurile sale să fie și o descriere a romanelor din seria Octogonul, în acest sens pe coperta 4 a fiecărei cărți sunt introduse câteva versuri care sunt în directă legătură cu conținutul respectivei cărți precum și cu titlul acesteia.

Mai târziu, datorită numărului mare de versuri publicate răsfirat prin diversele cărți și datorită unui feedback pozitiv din partea cititorilor, Pavel Coruț hotărăște să reunească versurile în volume distincte.

  1. Descântece din neamul Geto-Dacilor (1993)
  2. Vraja nopților albastre (1996)
  3. Cântece Daco-Române (2001)
  4. Parodii politico-religioase (2001)
  5. Sămânța de lumină (2012)

Analiză mituri religioase[modificare | modificare sursă]

  1. Eva n-a fost mama noastră (1998)
  2. Marile secrete (1999)
  3. Mântuirea de după cumplita rătăcire (2009)
  4. Dumnezeu nu folosește armament psihotronic (2011)

Romane autobiografice[modificare | modificare sursă]

  1. Un om (ediție revizuită și completată în 2005)
  2. Și eu am fost în cer (2015), în colaborare cu Gheorghe Corut
  3. Soarta mea (2015)

Romane istorice[modificare | modificare sursă]

  1. Ultimul mag (2007)
  2. Zamolxe arianul (2010)

Romane sociale[modificare | modificare sursă]

  1. Omul care n-a râs (2014)

Seria ORIGINI[modificare | modificare sursă]

  1. Codul lui Zamolxe (2008)
  2. Luptele zeilor (2009)
  3. Calea speranței (2012)
  4. Recenta geneză (2014)
  5. Străbuni uitați (2016)

Seria Viitorul[modificare | modificare sursă]

  1. Geneza marilor creatori - volumul 1 (2011)
  2. Sosirea Zeilor - volumul 2 (2011)

Seria Adolescenții[modificare | modificare sursă]

  1. Îngeri rebeli (2009)
  2. Noi vom intra în vise... (2010)

Varia[modificare | modificare sursă]

  1. Naufragiul... (2015)
  2. Colindătorul cu visuri (2015)
  3. Zamolxe e cu noi... (2015)
  4. Cazuri paranormale (2016)

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

În octombrie 1997 Pavel Coruț a lansat doctrina vieții românești, doctrina partidului (prezentarea detaliată a acesteia în cartea Revanșa). Pavel Coruț este fondator al Partidului Vieții Românești (PVR). Imnul partidului este Inima românului; versurile sunt scrise de Pavel Coruț și interpretate de Daniel Avram. În martie 2000 Partidul Vieții Românești este înregistrat la Tribunalul București. La alegerile din noiembrie 2000 PVR, într-un clasament al tuturor celor 71 de partide existente în acel moment, ocupă locul 16. În 2000 conducerea partidului refuză să intre în parlament pe listele PRM. În 26 octombrie 2002 în cadrul forului de conducere al partidului Sfatul Național este propusă dizolvarea partidului de către fondatorul acestuia Pavel Coruț.[5]

Influențe[modificare | modificare sursă]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Versurile lui Pavel Coruț sunt interpretate de Daniel Avram. Această colaborare s-a concretizat în trei albume:

  1. Inima românului
  2. Cântece din Carpați
  3. Colind ...

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pavel Coruț: Un om. Editura Devadata, București 2005, Cartea autobiografică. ISBN 973-98625-9-4
  2. ^ Eugen Delcea, Oana Nuță: Secretele lui Pavel Coruț. Editura Obiectiv, Craiova 1998, pg. 3. Colecție de articole interviu cu scriitorul Pavel Coruț, publicate în „Obiectiv Magazin”, reunite într-un volum, ISBN 973-97782-5-9
  3. ^ Dicționar SF: nemira.ro
  4. ^ Pavel Coruț: Vara ultimei iubiri. Editura Devadata, București 2005, coperta 4, ISBN 973-98625-7-8
  5. ^ Pavel Coruț: Revanșa. Editura Coruț Pavel, București 2001, ISBN 973-9225-33-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Multimedia