Sari la conținut

Patria (partid politic din Germania)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Patria
germană Die Heimat
AbreviereHEIMAT!
Oameni-cheie
PreședintePeter Schreiber
Fondator(i)
Date
Înființat28 noiembrie 1964; acum 61 ani, 10 luni și 12 zile (1964-11-28)
SediuCarl-Arthur-Bühring-Haus, Seelenbinderstrasse 42,
12555 Berlin
ZiarDeutsche Stimme
Organizație de tineretJunge Nationalisten (Tinerii Naționaliști)[1]
Număr de membri▼ 3,000 (estimare 2022)[2]
Format din
Informații
Ideologie oficialăNeonazism[6][7][8]
Ultranaționalism german[8]
Poziție politicăExtrema dreaptă[9]
Slogan politicDie soziale Heimatpartei
('Partidul Social al Patriei')
Afiliere națională—
Afiliere europeanăAlianța pentru Pace și Libertate
Grup europarlamentarNeafiliați
Culori oficiale
  •      Auriu
  •      Maro (uzual, ca NPD)[10]
  •      Alb
Bundestag
0 / 631
Bundesrat
0 / 69
Parlamentul European
0 / 96
Landtagurile Germaniei
0 / 1898
Drapelul partidului
Prezență online
die-heimat.de
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Patria (germană Die Heimat), anterior cunoscut ca Partidul Național Democrat al Germaniei (germană Nationaldemokratische Partei Deutschlands, NPD), este un partid politic german de extremă dreapta, neonazist și ultranaționalist. A fost fondat în 1964 ca succesor al Partidului Reich-ului German. Pe 1 ianuarie 2011, partidul Uniunea Poporului German a fuzionat cu NPD și numele de Partidul Național Democrat al Germaniei a fost extins prin adăugarea „Uniunea Poporului”.[11] În iunie 2023, partidul și-a schimbat denumirea în Die Heimat după un vot intern.[12][13] Un partid desprins, Partidul Național Democrat al Germaniei, a apărut după ce dizidenți din partid s-au opus schimbării și au preluat simbolurile și numele NPD.[14]

Fiind o organizație neonazistă,[15][16] a fost descrisă drept „cel mai important partid neonazist apărut după 1945”.[17] Agenția Federală Germană pentru Educație Civică (BPB) a criticat NPD pentru colaborarea cu membri ai unor organizații care au fost ulterior declarate neconstituționale de către instanțele federale și desființate,[18][19] în timp ce Oficiul Federal pentru Protecția Constituției (BfV) — agenția de securitate internă a Germaniei — clasifică partidul drept o „amenințare la adresa ordinii constituționale” din cauza platformei și ideologiei sale, acesta aflându-se sub supravegherea instituției.[20] O tentativă de a scoate partidul în afara legii a eșuat în 2003, întrucât guvernul avea numeroși informatori și agenți în cadrul formațiunii — unii ocupând funcții înalte — care redactaseră o parte din materialele folosite împotriva acesteia.[21]

De la înființarea sa în 1964, partidul nu a reușit niciodată să obțină suficiente voturi la nivel federal pentru a atinge pragul electoral minim de 5% necesar reprezentării în Bundestag; a reușit, însă, să depășească pragul de 5% și să obțină reprezentare în parlamentele landurilor de 11 ori, inclusiv prin accederea în parlamentele a șapte landuri din Germania de Vest pentru câte un mandat între noiembrie 1966 și aprilie 1968, precum și prin succese electorale în landurile est-germane Saxonia și Mecklenburg-Pomerania Inferioară, unde a fost reprezentat timp de două legislaturi între 2004 și 2011.[22] Din 2016, partidul „Patria” (Die Heimat) nu mai este reprezentat în parlamentele landurilor. Udo Voigt a condus NPD între 1996 și 2011.[20] Acesta a fost succedat de Holger Apfel,[23] care, la rândul său, a fost înlocuit de Udo Pastörs în decembrie 2013. În noiembrie 2014, Pastörs a fost înlăturat, iar Frank Franz a preluat conducerea partidului, fiind ulterior succedat de Peter Schreiber în 2024.[24][25]

Voigt a fost ales primul eurodeputat în Parlamentul European din partea partidului în 2014. Partidul a pierdut mandatul la alegerile pentru Parlamentul European din 2019.

Pe 23 ianuarie 2024, Curtea Federală Constituțională a exclus partidul de la finanțarea partidelor politice pentru o perioadă de șase ani, motivând că acesta a continuat să se opună principiilor fundamentale indispensabile statului de drept democratic și liber și a urmărit eliminarea acestora.[26]

Platformă și ideologie

[modificare | modificare sursă]

„Patria” (Die Heimat) este un partid politic neonazist.[15][16] Acesta se autointitulează un partid al „bunicilor și nepoților”, deoarece generația anilor '60 din Germania – cunoscută pentru mișcarea studențească de stânga – se opune cu fermitate politicilor NPD. Programul economic al NPD promovează securitatea socială pentru germani și controlul împotriva plutocrației. Partidul discreditează și respinge „sistemul liberal-capitalist”.[27]

Orientarea în politica externă a partidului Patria se caracterizează prin ultranaționalism, revizionism și izolaționism. Formațiunea consideră apărarea și restabilirea suveranității naționale drept principiu călăuzitor al politicii sale externe și se opune organizațiilor, normelor și alianțelor internaționale despre care crede că încalcă suveranitatea națională a Germaniei.[28] Patria susține că NATO nu reușește să reprezinte interesele și nevoile popoarelor europene. Partidul consideră Uniunea Europeană drept o simplă reorganizare a unei guvernări europene de tip sovietic, bazată pe criterii financiare.[29] Deși critică vehement UE, atât timp cât Germania rămâne membră a acesteia, Patria se opune integrării Turciei în organizație. Voigt preconizează o colaborare viitoare și menținerea unor relații de prietenie cu alți naționaliști și cu partide naționaliste europene. Patria adoptă o poziție ferm antisionistă, criticând frecvent politicile și acțiunile Israelului.[30]

Platforma organizației Patria susține că Germania este mai mare decât actuala Republică Federală și cere restituirea teritoriilor germane pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial – o poziție de politică externă la care guvernul german a renunțat în 1990.[31]

La începutul secolului al XXI-lea, eforturile de lungă durată vizând interzicerea partidului au fost reluate.[32] Raportul din 2005 al Oficiului Federal pentru Protecția Constituției conține următoarea descriere:

Partidul continuă să urmărească realizarea unui „front popular” al naționaliștilor – format din NPD, DVU și forțe independente de orice partid – menit să devină baza unei „mișcări populare germane” cuprinzătoare. Agitația agresivă a NPD vizează în mod fățiș abolirea democrației parlamentare și a statului de drept democratic, deși, în prezent, recurgerea la violență este încă respinsă oficial din motive tactice. Declarațiile NPD atestă o afinitate fundamentală cu nazismul; discursul său este rasist, antisemit, homofob și revizionist, urmărind discreditarea ordinii constituționale democratice și bazate pe statul de drept.[33]

Mișcarea verde

[modificare | modificare sursă]

Partidul Patria a susținut mișcarea ecologistă. Aceasta este una dintre numeroasele strategii la care partidul a recurs în încercarea de a câștiga susținători. Din perspectivă istorică, partidul advers – Verzii germani – a susținut pe deplin mișcarea ecologistă din Germania.[34] Gruparea Verzilor germani a fost o mișcare ecologistă europeană de succes, apărută în 1980. Kate Connolly, corespondentă a publicației The Guardian, a scris articolul intitulat Extremiștii de dreapta din Germania încearcă să obțină sprijin prin intermediul mișcării ecologiste. În acest articol, Connolly explică divergențele dintre cele două grupări politice în ceea ce privește mișcarea ecologistă.[34] Liga Artaman joacă un rol esențial în înțelegerea istoriei mișcărilor ecologiste. A fost vorba despre o mișcare agrară inspirată de ideologia ruralistă „sânge și pământ” (Blut und Boden), preluată de la naziști.[34] Această mișcare agrară a influențat regiunea germană Mecklenburg în cursul secolului al XIX-lea. Coloniștii din acea perioadă au profitat de prețul scăzut al terenurilor din aceste comunități rurale. Aceștia au susținut Liga Artaman și au contribuit la consolidarea ideologiei respective.[34]

NPD intenționează să preia mișcarea ecologistă de la gruparea Verzilor germani. Connolly a discutat cu diverși fermieri, organizații și reprezentanți ai autorităților pentru a reflecta perspectivele variate din cadrul mișcării ecologiste.[34] Hans-Gunter Laimer, un fermier care a candidat din partea NPD, își exprimă frustrarea față de faptul că gruparea Verzilor germani a dominat piața agriculturii ecologice pentru o perioadă prea lungă de timp. De asemenea, el a avut legături cu alte grupări germane, precum „Umwelt” și „Aktiv”. Ambele partide politice sunt preocupate de modul în care se află în opoziție unul față de celălalt.[34] Susținătorii mișcării ecologiste din tabăra naționalistă (Patria) pledează pentru produsele locale. Cu toate acestea, ei se opun organismelor modificate genetic (OMG), pesticidelor și creșterii intensive a animalelor.[34] Organizațiile din sectorul agricol au pierdut consumatori deoarece nu pot comunica acestora orientarea politică a fermierilor care produc bunurile respective. De exemplu, BioPark este o organizație din domeniul agriculturii ecologice care aplică un proces de verificare pentru certificarea fermierilor bio. Acest proces se bazează strict pe metodele de cultivare, nu pe apartenența politică. BioPark a pierdut clienți deoarece susținătorii de stânga se tem că achiziționarea de produse ecologice locale înseamnă sprijinirea extremei drepte.[34]

Departamentul pentru educație civică în mediul rural a subliniat importanța diferențierii între aceste două partide politice. Departamentul a elaborat o broșură intitulată „Conservarea naturii versus extremiștii de dreapta”.[34] Aceasta a fost creată pentru a-i ajuta pe cetățeni să facă distincția față de extremiștii de dreapta. Și alți reprezentanți ai autorităților s-au pronunțat cu privire la această separare. De exemplu, Connolly citează un reprezentant al Centrului pentru Cultură Democratică din Mecklenburg, care a preferat să-și păstreze anonimatul din motive de siguranță personală.[34] Reprezentantul a declarat că obiectivul NPD este de a crea punți de legătură între cetățeni. NPD adoptă o strategie subtilă și discretă în acest demers. Scopul urmărit de NPD este consolidarea distincției dintre cele două partide politice, astfel încât, în viitor, NPD să nu mai fie asociat exclusiv cu sfera politică.[34]

Holger Apfel, lider NPD între 2011 și 2013

Controverse

[modificare | modificare sursă]

Negarea holocaustului

[modificare | modificare sursă]

Josef Truxa, președintele NPD din München, a negat pe 18 iunie 1965 că naziștii ar fi comis vreo crimă, susținând că era vorba despre propagandă evreiască.[35]

Îmbrăcămintea Thor Steinar în 2012

[modificare | modificare sursă]

În iunie 2012, mai mulți membri ai NPD din parlamentul landului Saxonia au participat la ședințele legislativului purtând articole vestimentare marca Thor Steinar, un brand popular în rândul neonaziștilor; forul legislativ a reacționat precizând că purtarea unor astfel de haine provocatoare nu este permisă în incinta parlamentului și a cerut membrilor NPD să își schimbe ținuta; aceștia au refuzat, fapt care a dus la evacuarea lor din parlament și la interzicerea participării la următoarele trei ședințe parlamentare.[36] Membrii NPD au respins acuzațiile potrivit cărora ar fi purtat respectivele articole vestimentare ca o provocare deliberată.[36]

Controverse privind comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial și Holocaustului

[modificare | modificare sursă]

În 2005, Landtagul Saxoniei a ținut un moment de reculegere în memoria victimelor Germaniei naziste. Holger Apfel, liderul NPD din Saxonia și vicepreședintele partidului la nivel național, a boicotat comemorarea împreună cu alți 11 politicieni NPD, părăsind sala de ședințe a Landtagului. De asemenea, el a susținut un discurs în care a cerut un moment de reculegere pentru victimele bombardamentului asupra Dresdei din 1945 și i-a numit pe Aliații din cel de-al Doilea Război Mondial „ucigași în masă”, afirmând: „Astăzi, noi, în acest parlament, începem lupta politică pentru adevărul istoric și împotriva servituții vinovăției poporului german... Cauzele bombardamentului devastator asupra Dresdei nu au nicio legătură nici cu 1 septembrie 1939, nici cu 30 ianuarie 1933”. Discursul lui Apfel a determinat politicieni din alte partide prezente în Landtag să părăsească sala în semn de protest.[37]

Susținători ai NPD și alți protestatari la Dresda, în 2009

Udo Voigt și-a exprimat susținerea față de Apfel și a reiterat afirmația respectivă – despre care unii au susținut, în mod controversat, că ar încălca legislația germană ce interzice negarea Holocaustului. Totuși, în urma unei analize judiciare, s-a stabilit că descrierea bombardamentului Aliaților asupra Dresdei drept un „holocaust” a reprezentat un exercițiu al libertății de exprimare și că declarația sa nu a urmărit „defăimarea morților”.[38]

În 2009, NPD s-a alăturat organizației Junge Landsmannschaft Ostdeutschland la o manifestație organizată cu ocazia aniversării bombardamentului asupra Dresdei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aproximativ 6.000 de persoane au participat la eveniment.[39][40]

Activism

[modificare | modificare sursă]

Strategia NPD a constat în crearea unor „zone eliberate la nivel național” și în încercarea de a depăși statutul său electoral marginal, concentrându-se asupra regiunilor în care se bucura de cel mai puternic sprijin. În martie 2006, muzicianul Konstantin Wecker a încercat să organizeze un concert antifascist într-o școală din Halberstadt (Saxonia-Anhalt), cu două săptămâni înaintea alegerilor regionale. NPD a susținut că, din cauza caracterului politic, a datei și a locației (o incintă școlară), concertul reprezenta „o formă inacceptabilă de campanie electorală”.[41] În semn de protest, NPD a anunțat că va cumpăra bilete și va participa în masă la spectacolul lui Wecker, ceea ce a determinat autoritățile locale să anuleze evenimentul. Social-democrații și Verzii au fost revoltați de această decizie, criticată totodată de Consiliul Central al Evreilor din Germania drept o dovadă de „faliment politic”.

O demonstrație din 2007 a Uniunii Persecutaților din Regimul Nazist la Reichstag. Pe banner scrie „Auschwitz gedenken heißt NPD verbieten” („A-ți aminti Auschwitz înseamnă interzicerea NPD”).

NPD intenționa să organizeze un marș prin Leipzig pe 21 iunie 2006, în timpul desfășurării Campionatului Mondial de Fotbal din 2006. Partidul dorea să-și manifeste sprijinul față de echipa națională de fotbal a Iranului – care urma să joace un meci la Leipzig – și față de președintele iranian Mahmoud Ahmadinejad. Totuși, NPD a renunțat la organizarea demonstrației; în acea zi a avut loc doar o contra-manifestație, în sprijinul Israelului.[42] În timpul Campionatului Mondial, pe site-ul partidului se afirma că, din cauza prezenței numeroase a persoanelor de origine non-germană în echipa națională a Germaniei, aceasta „nu era cu adevărat germană”.

Ulterior, în 2006, partidul a conceput pliante pe care scria: „Alb – nu doar culoarea unui tricou! Pentru o adevărată echipă națională!”[43] Acest pliant nu a fost niciodată distribuit pe scară largă, însă exemplare ale acestuia au fost confiscate în timpul unei percheziții la sediul NPD, efectuată în contextul în care autoritățile sperau să găsească materiale care să lege partidul de nazism. Patrick Owomoyela a fost ulterior informat despre afiș, după ce s-a observat că imaginea înfățișa un fotbalist purtând un tricou alb pe care era imprimat numărul lui Owomoyela. Owomoyela, de origine nigeriană, jucase pentru echipa națională a Germaniei în anii premergători Cupei Mondiale și a intentat un proces împotriva partidului. Partidul a reușit să tergiverseze procedurile, însă, în aprilie 2009, trei oficiali ai formațiunii – Udo Voigt, Frank Schwerdt și Klaus Beier – au fost condamnați pentru Volksverhetzung (instigare la ură). Voigt și Beier au primit pedepse cu suspendare de câte șapte luni, iar Schwerdt a primit o pedeapsă cu suspendare de zece luni.[44] Condamnările au fost anulate de Tribunalul din Berlin în martie 2011, instanța apreciind că simpla prezență a numărului nu era suficientă pentru a asocia pliantul cu Owomoyela și că termenul „alb” are și alte semnificații, inclusiv aceea de caracter moral integru.[45]

În noiembrie 2008, la scurt timp după alegerile prezidențiale din Statele Unite, NPD a publicat un document intitulat „Africa cucereste Casa Albă”, în care se afirma că alegerea lui Barack Obama drept primul președinte afro-american al Statelor Unite a fost rezultatul „alianței americane dintre evrei și negri” și că Obama urmărea să distrugă „identitatea albă” a Statelor Unite. NPD susținea: „O Americă non-albă reprezintă o declarație de război împotriva tuturor celor care consideră că o ordine socială dezvoltată organic – bazată pe limbă și cultură, istorie și moștenire – constituie esența umanității” și că „Barack Obama ascunde această declarație de război în spatele zâmbetului său insistent și radios”. De asemenea, NPD a afirmat că sprijinul masiv de care se bucura Obama în Germania „seamănă cu o boală tropicală africană”.[46][47][48]

În septembrie 2009, a fost raportat un alt incident care îi implica pe membrii NPD și un jucător din echipa națională de fotbal a Germaniei. În cadrul unei emisiuni difuzate de un post regional, purtătorul de cuvânt al NPD, Beier, l-a numit pe mijlocașul Mesut Özil „Plaste-Deutscher” („german de plastic” sau „german cu acte în regulă”), termen care desemnează o persoană care nu s-a născut germană, ci a dobândit cetățenia germană prin naturalizare, adesea pentru a beneficia de anumite avantaje. Asociația Germană de Fotbal a anunțat că va intenta imediat un proces împotriva NPD și a purtătorului de cuvânt al acesteia, dacă Özil ar fi solicitat acest lucru.[49]

În timpul Războiului din Gaza din 2009, NPD a organizat o veghe dedicată „Holocaustului” în sprijinul palestinienilor din Gaza. Charlotte Knobloch, președinta Consiliului Central al Evreilor din Germania, a declarat că „ura comună față de tot ce este evreiesc îi unește pe neonaziști și pe islamiști”. Knobloch a susținut că protestatarii germano-palestinieni au recunoscut „fără nicio jenă” că ar vota cu NPD la următoarele alegeri.[50]

În 2009, NPD a afișat la Dresda și Görlitz postere anti-poloneze cu sloganul Polen-Invasion Stoppen („Opriți invazia poloneză”). Primarul orașului Görlitz și cancelarul Germaniei de la acea vreme, Angela Merkel, au condamnat aceste postere.[51][52]

În aprilie 2009, partidul a fost amendat cu 2,5 milioane de euro pentru depunerea unor situații financiare incorecte, ceea ce a dus – potrivit postului german Deutsche Welle – la „grave probleme financiare” pentru administrația sa.[53]

Pe 23 septembrie 2009, cu patru zile înainte de alegerile federale, poliția germană a efectuat o percheziție la sediul NPD din Berlin pentru a investiga acuzațiile potrivit cărora scrisorile trimise de NPD unor politicieni de origine imigrantă incitau la ură rasială. Liderul NPD din Berlin a apărat scrisorile, afirmând: „Într-o democrație, avem dreptul să spunem dacă ceva nu ne convine în această țară.”[54][55][56]

Pe 24 iunie 2024, s-a anunțat constituirea a două grupuri parlamentare formate din membri ai AfD și ai partidului Die Heimat, în orașul Lauchhammer și în districtul Oberspreewald-Lausitz, ambele din landul Brandenburg. În Lauchhammer, grupul parlamentar comun va fi reprezentat în consiliul local sub denumirea „AfDplus”, în timp ce în consiliul districtual Oberspreewald-Lausitz a fost format grupul parlamentar „Heimat & Zukunft”. Thomas Gürtler, membru al Die Heimat, va deține un rol de conducere în ambele foruri. Această evoluție este considerată prima coaliție oficială între AfD și partidul de extremă dreapta Die Heimat. Constituirea acestor grupuri parlamentare a fost susținută prin declarații ale președintelui AfD, Tino Chrupalla, care a subliniat că, la nivel local, nu vor exista „bariere” (sau „cordoane sanitare”) față de alte partide.[57]

Rezultate electorale

[modificare | modificare sursă]
Votul NPD în 2013

Parlamentul federal (Bundestag)

[modificare | modificare sursă]
Anul alegerilor Vot uninominal Vot proporțional (lista partidului) Mandate câștigate
Voturi % +/– Voturi % +/–
1965 587,216 1.8 ▲ 1.8 664,193 2.0 ▲ 2.0
0 / 518
1969 1,189,375 3.6 ▲ 1.8 1,422,010 4.3 ▲ 2.3
0 / 518
1972 194,389 0.5 ▼ 3.1 207,465 0.6 ▼ 3.7
0 / 518
1976 136,023 0.4 ▼ 0.1 122,661 0.3 ▼ 0.3
0 / 518
1980 68,096 0.2 ▼ 0.1
0 / 497
1983 57,112 0.1 ▼ 0.3 91,095 0.2 ▬ 0.0
0 / 498
1987 182,880 0.5 ▲ 0.4 227,054 0.6 ▲ 0.4
0 / 497
1990 190,105 0.4 ▼ 0.1 145,776 0.3 ▼ 0.3
0 / 662
1998 45,043 0.1 ▼ 0.3 126,571 0.3 ▬ 0.0
0 / 669
2002 103,209 0.2 ▲ 0.1 215,232 0.4 ▲ 0.1
0 / 603
2005 857,777 1.8 ▲ 1.6 748,568 1.6 ▲ 1.2
0 / 614
2009 768,442 1.8 ▬ 0.0 635,525 1.5 ▼ 0.1
0 / 620
2013 634,842 1.5 ▼ 0.3 560,828 1.3 ▼ 0.2
0 / 630
2017 45,239 0.1 ▼ 1.4 176,715 0.4 ▼ 0.9
0 / 709
2021 1,089 0.0 ▼ 0.1 64,608 0.1 ▼ 0.3
0 / 709
2025 Nu a participat
0 / 630

Parlamentul European

[modificare | modificare sursă]
Alegeri Voturi % Locuri +/– Grup europarlamentar
1984 198,633 0.80 (#7)
0 / 81
 New –
1989 Did not contest
0 / 81
 ▬ 0
1994 77,227 0.22 (#19)
0 / 99
 ▬ 0
1999 107,662 0.40 (#10)
0 / 99
 ▬ 0
2004 241,743 0.94 (#11)
0 / 99
 ▬ 0
2009 Did not contest
0 / 81
 ▬ 0
2014 301,139 1.03 (#11)
1 / 99
 ▲ 1 Neafiliați
2019[58] 101,323 0.27 (#16)
0 / 99
 ▼ 1 –
2024 41,006 0.10 (#27)
0 / 99
 ▬ 0
Cele mai bune rezultate istorice ale partidului la nivel de landuri
Stat Locuri/total % Statut în legislatură An Candidat lider
Baden-Württemberg
12 / 127
 9.82 (#3) Opoziție 1968 Wilhelm Gutmann
Bavaria
15 / 204
 7.42 (#3) Opoziție 1966 Siegfried Pöhlmann
Berlin[i]
0 / 149
 2.56 (#8) Fără mandate 2006 Udo Voigt
Brandenburg[i]
0 / 88
 2.56 (#6) Fără mandate 2009 Klaus Beier
Bremen
8 / 100
 8.8 (#4) Opoziție 1967 Otto-Theodor Brouwer
Hamburg
0 / 120
 3.9 (#4) Fără mandate 1966 unknown
Hessa
8 / 96
 7.9 (#4) Opoziție 1966 Heinrich Fassbender
Saxonia Inferioară
10 / 149
 7.0 (#3) Opoziție 1967 Adolf von Thadden
Meckenburg-Pomerania Inferioară[i]
6 / 71
 7.3 (#5) Opoziție 2006 Udo Pastörs
Renania de Nord-Westfalia
0 / 200
 1.08 (#4) Fără mandate 1970 necunoscut
Renania-Palatinat
4 / 100
 6.9 (#4) Opoziție 1967 Fritz May
Saarland
0 / 51
 4.0 (#5) Fără mandate 2004 Peter Marx
Saxonia[i]
12 / 124
 9.2 (#4) Opoziție 2004 Holger Apfel
Saxonia-Anhalt[i]
0 / 105
 4.6 (#5) Fără mandate 2011 Matthias Heyder
Schleswig-Holstein
4 / 73
 5.85 (#4) Opoziție 1967 Karl-Ernst Lober
Turingia[i]
0 / 90
 4.3 (#6) Fără mandate 2009 Frank Schwerdt

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 3 4 5 6 Anterior parte din Germania de Est

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Nationaldemokratische Partei Deutschlands” (PDF). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  2. ↑ Brief summary 2022 Report on the Protection of the Constitution. Facts and trends verfassungsschutz.de
  3. ↑ Luciano Cheles, Ronnie Ferguson & Michalina Vaughan (1991), Neo-Fascism in Europe, Longman, p. 71
  4. ↑ Horst W. Schmollinger, Richard Stöss (1975), Die Parteien und die Presse der Parteien und Gewerkschaften in der Bundesrepublik Deutschland 1945–1974, Westdeutscher Verlag, p. 187
  5. ↑ Stöss, Richard (1989). Die extreme Rechte in der Bundesrepublik: Entwicklung – Ursachen – Gegenmaßnahmen. Westdeutscher Verlag. p. 126
  6. ↑ Schori Liang, Christina (). „'Nationalism Ensures Peaces': the Foreign and Security Policy of the German Populist Radical Left After Reunification”. În Christina Schori Liang. Europe for the Europeans: The Foreign and Security Policy of the Populist Radical Right. Ashgate Publishing, Ltd. p. 139. ISBN 978-1-4094-9825-4. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. ↑
  8. 1 2 Pikulicka-Wilczewska, Agnieszka (). „German town on alert as neo-Nazi festival, counter events held”. Al Jazeera. Accesat în .
  9. ↑
  10. ↑ „tagesschau.de”. tagesschau.de.
  11. ↑ „NPD – Start”. NPD. Arhivat din original la . Accesat în .
  12. ↑ „Rechtsextreme NPD heißt jetzt 'Die Heimat'” [Right Wing NPD Now Named "Die Heimat"]. Spiegel (în germană). .
  13. ↑ „Verzeichnis der Parteien und politischen Vereinigungen, die gemäß § 6 Absatz 3 Parteiengesetz bei der Bundeswahlleiterin Parteiunterlagen hinterlegt haben” (PDF). bundeswahlleiterin.de (în germană).
  14. ↑ „Verfassungsschutzbericht 2024” (PDF) (în germană). . p. 96. Accesat în .
  15. 1 2
  16. 1 2 Pikulicka-Wilczewska, Agnieszka (). „German town on alert as neo-Nazi festival, counter events held”. Al Jazeera. Accesat în .
  17. ↑ Peter Davies, Derek Lynch, The Routledge companion to fascism and the far right, Psychology Press, 2002, pg. 315
  18. ↑ „Rechtsextremismus”. Bundeszentrale für politische Bildung. . Arhivat din original la . Accesat în . Auch zeigte sich die NPD nun bereit, mit radikalen Kräften aus dem parteiungebundenen Spektrum zusammenzuarbeiten. Formal gilt nach wie vor ein Unvereinbarkeitsbeschluss der NPD-Mitgliedschaft mit der Mitgliedschaft in verbotenen Gruppierungen. Faktisch jedoch setzt sich die NPD mit ihrer Strategie bewusst über die offizielle Verlautbarung hinweg. Die NPD wolle in Zukunft mit denjenigen zusammenzuarbeiten, die dazu bereit seien, 'als politische Soldaten zu denken und zu handeln', so die neue Strategie.
  19. ↑ „Zusammenspiel zwischen NPD und Neonazis im niedersächsischen Landtagswahlkampf”. Landesamt für Verfassungsschutz Bremen. . Arhivat din original la . Accesat în . Die Kooperation zwischen der NPD und den Freien Nationalisten (Angehörige von neonazistischen Kameradschaften) prägt das Auftreten der Partei im niedersächsischen Landtagswahlkampf. Bekannte Neonazis treten für die NPD als Direktkandidaten an, z.B. Dennis BÜHRIG in Bergen, Klaus HELLMUND in Celle, Mathias BEHRENS in Soltau oder Dieter RIEFLING in Hildesheim.
  20. 1 2 "Austrian 'neo-Nazi' joins NPD's executive committee" (8 April 2009). Arhivat în , la Wayback Machine.. Austrian Times.
  21. ↑ „V-Mann-Affäre”. Focus. Arhivat din original la . Accesat în .
  22. ↑ Zicht, Wilko. „Wahlergebnisse”. Wahlrecht.de (în germană). Accesat în .
  23. ↑ "Stabwechsel bei der NPD". Arhivat în , la Wayback Machine. Blick nach rechts. Accessed 14 November 2011.
  24. ↑ Admin, Von (). „"Wo wir sind, ist Heimat!" | Meine Heimat” (în germană). Accesat în .
  25. ↑ patrick.weber (). „Peter Schreiber ist neuer Vorsitzender der HEIMAT”. Die Heimat im Kyffhäuserkreis (în germană). Accesat în .
  26. ↑ „Die Partei Die Heimat (vormals NPD) ist für die Dauer von sechs Jahren von der staatlichen Parteienfinanzierung ausgeschlossen”. Bundesverfassungsgericht.de. . Accesat în .
  27. ↑ Rechtsextremisten thematisieren die internationale Fianzkrise [nefuncțională] Verfassungsschutz MV, 2 December 2008
  28. ↑ Wojczewski, Thorsten (). „Theorizing Far-Right Foreign Policy: Insights From Germany”. Political Studies. 73 (3): 1169–1193. doi:10.1177/00323217241284195 Accesibil gratuit.
  29. ↑ NPD party programme (in German) http://npd.de/inhalte/daten/dateiablage/br_parteiprogramm_a4.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.
  30. ↑ Schreiber, Manfried; Chen, Yung Ping (). „Ideology of the National Democratic Party of Germany”. Journal of Thought. 6 (2): 88–104. ISSN 0022-5231. JSTOR 42588238.
  31. ↑ „Neo-Nazi NPD party takes hold in municipal vote in Saxony”. thelocal.de/. . Arhivat din original la . Accesat în .
  32. ↑ „National Democratic Party of Germany (NPD)”. Encyclopædia Britannica. Arhivat din original la . Accesat în .
  33. ↑ „Report of the Verfassungsschutz”. Verfassungsschutz.de. Arhivat din original la . Accesat în .
  34. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 „German far-right extremists tap into green movement for support”. The Guardian (în engleză). . Accesat în .
  35. ↑ Nagle 1970, p. 77.
  36. 1 2 "German far-right deputies expelled over clothing Arhivat în , la Wayback Machine.", BBC News, 13 June 2012. Accessed on 17 June 2012.
  37. ↑ Traynor, Ian (). „Dresden parliament in uproar at neo-Nazi outburst”. The Guardian. Accesat în .
  38. ↑ Hannah Cleaver, "German ruling says Dresden was a holocaust", Telegraph.co.uk, 12 April 2005.
  39. ↑ „Neo-Nazis hijack Dresden ceremony in the biggest far-right demonstration since Hitler”. The Independent. London. . Arhivat din original la . Accesat în .
  40. ↑ Donahue, Patrick (). „Skinheads, Neo-Nazis Draw Fury at Dresden 1945 'Mourning March'”. Bloomberg L.P. Arhivat din original la . Accesat în .
  41. ↑ „Deutsche Welle article”. Dw-world.de. Arhivat din original la . Accesat în .
  42. ↑ Laura Smith-Spark, "Leipzig far-right rally dropped" Arhivat în , la Wayback Machine., BBC News (20 June 2006)
  43. ↑ „NPD leader charged for racist campaign against black player in national football team”. Der Spiegel. . Arhivat din original la . Accesat în .
  44. ↑ NPD-Chef Voigt zu Bewährungsstrafe verurteilt Arhivat în , la Wayback Machine., sueddeutsche.de, 25. April 2009
  45. ↑ „Charges dropped”. Deutsche Welle. . Accesat în .
  46. ↑ German pol decries 'Jewish-Negro' alliance Arhivat în , la Wayback Machine., Jewish Telegraphic Agency (JTA), 11 November 2008 (retrieved on 5 December 2008.)
  47. ↑ Calls for prosecution after German politician says Obama win 'a declaration of war' by Jon Swaine, Telegraph.co.uk, 11 November 2008.
  48. ↑ Racism Rears Its Head in European Remarks on Obama Arhivat în , la Wayback Machine. by Craig Whitlock, Washington Post, page A15, 11 November 2008 (retrieved on 5 December 2008).
  49. ↑ „NPD-Politiker beleidigt Özil – DFB prüft Klage – Fußball – MSN Sport”. Sport.de.msn.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
  50. ↑ Weinthal, Benjamin (). „European Jewish Congress – Neo-Nazis plan Gaza 'Holocaust' vigil in Berlin”. Eurojewcong.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  51. ↑ „Polen Invasion stoppen! - reakcja włodarzy i Merkel”. www.zinfo.pl. Accesat în .
  52. ↑ „Antypolskie plakaty na niemieckich słupach”. wiadomosci.dziennik.pl (în poloneză). . Accesat în .
  53. ↑ Far-right politician convicted over racist World Cup flyers Arhivat în , la Wayback Machine.. Deutsche Welle. Published 24 April 2009.
  54. ↑ „German 'race hate' letters probed”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  55. ↑ „NPD sends offensive letter to candidates with Turkish background”. Deutsche Welle. . Arhivat din original la . Accesat în .
  56. ↑ „Anger results after German neo-Nazis tell immigrant candidates to 'go home'”. Canada.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
  57. ↑ Müller, Ann-Katrin (). „AfD gründet erste Fraktionen gemeinsam mit Neonazipartei”. Der Spiegel (în germană). ISSN 2195-1349. Accesat în .
  58. ↑ „Results Germany - The Federal Returning Officer”. bundeswahlleiter.de. Arhivat din original la . Accesat în .
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Patria_(partid_politic_din_Germania)&oldid=17977102