Pasul Cașin
| Pasul Cașin maghiară Nyerges-hágó | |
 Imaginea Pasului Cașin, de pe treptele care suie spre cimitirul comemorativ. Se văd obeliscul ridicat de sculptorul italian Poulini, în 1897, iar în planul îndepărtat Munții Ciucului, care limitează Depresiunea Cașin. | |
| Altitudine | 870 m |
|---|---|
| Munți | Munții Ciucului la nord Masivul Ciomatu la sud |
| Coordonate | 46°11′46.28″N 25°58′57.29″E / 46.1961889°N 25.9825806°E |
| Țară |  România |
| Ascensiune începând din | Cozmeni (NV) Cașinu Nou (SE) |
| Drum de acces | DN11B |
| Perioadă de închidere | Deschis tot timpul anului |
  Pasul Cașin (România) | |
Modifică date / text  | |
Pasul Cașin sau Pasul Nyerges (maghiară Nyerges-hágó) este o trecătoare situată pe DN11B[1][2] la 870 m altitudine, care face legătura dintre Depresiunea Cașin situată la nord de orașul Târgu Secuiesc și reședința comunei Cozmeni (valea Oltului) – situată pe DN12, ambele aflate în județul Harghita.[2]
Date geografice[modificare | modificare sursă]
Trecătoarea este situată între Masivul Ciomatu – aflați la sud și Munții Ciucului – aflați la nord, pe culmea dintre dealul Ferteș (1051 m) - aflat la nord[3] și Vârful Balaj (1074 m) aflat la sud[2], între satul Cașinu Nou aflat la est și Cozmeni aflat la vest.
Cea mai apropiată cale ferată este magistrala situată pe valea Oltului.
În apropiere spre nord se află Pasul Uz – (situat pe valea Uzului)[2] și Pasul Turia, spre sud.
Repere[modificare | modificare sursă]
În trecătoare se află un cimitir și un monument comemorativ[4] (cod LMI HR-III-m-B-13016), memento spre amintirea celor aproximativ 1000 de secui aflați sub conducerea maiorului János Tuzson, uciși aici pe 1 august 1849 în timpul Revoluției Pașoptiste în lupta cu armatele țariste și austro-ungare, numărând 12000 de soldați. Încercarea a încetini armatele imperiale ruse și pe austriecii conduși de generalul Clam Gallas a avut rostul de a permite replierea restului trupelor revoluționare ale generalului Sándor Gál.[5]
După unele descrieri, armata secuiască număra numai 200 de soldați, și au fost încercuiți numai pentru că un trădător a arătat atacatorilor un drum în munți prin valea pârâului Ügrös.[4][6] Aceste afirmații nu sunt confirmate nici de istorici, nici de jurnalul maiorului Tuzson.[5][7]
Monumentul propriuzis, este un obelisc de 5,4 m înălțime – operă a pietrarului și sculptorului italian Poulini, stabilit în Jigodin. Ridicarea sa s-a făcut în 1897 cu bani donați de tineri originari din Cașin,[4] din inițiativa unor membri ai comunității de secui din București.[8] Deasupra gropii comune situată în apropiere – peste drum la 100 m[4], peste 100 de stâlpi funerari din lemn sculptat, înfrumusețează memorialul.[9] Aici se organizează în data de 15 martie a fiecărui an, diverse acțiuni prilejuite de Ziua Maghiarilor de Pretudindeni.[6]
Pasul este un punct de reper, în traseul Turului ciclist al Ținutului Secuiesc.[necesită citare]
Obiective turistice de interes situate în apropiere[modificare | modificare sursă]
- Băile Tușnad
- Muntele Ciomatu (Lacul Sfânta Ana, Tinovul Mohoș)
- Muntele Puturosu (Peștera Puturoasă, Grota cu Alaun, Grota Ucigașă, Cimitirul Păsărilor, Tinovul Bufnitor)
- Băile Bálványos
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Zona Cașinului (Kászon vidéke), portalul Consiliului Județean Harghita, harghita.ro, accesat 2013.09.19
- ^ a b c d Harta Munților Ciucului, Const. Rusu & C. Stănescu, 1988, accesat 2013.09.19
- ^ Trasee de creastă în Munții Ciucului, portalul Consiliului Județean Harghita, harghita.ro, accesat 2013.09.19
- ^ a b c d Monumentul din pasul "Niergheș", portalul Consiliului Județean Harghita, harghita.ro, accesat 2014.02.15
- ^ a b Süli, Attila (). „Tuzson János honvédőrnagy cikkei az 1848–49. évi szabadságharcban való működéséről” (PDF). Korunk. 27 (1): 72–78. ISSN 1222-8338.
- ^ a b Comemorarea a 160 de ani de la bătălia din pasul Nyerges, 02 august 2009, Agerpres
- ^ „Tuzson János honvédőrnagy szobra Kézdivásárhelyen”. Háromszék. . Accesat în .
- ^ Panoul explicativ din Pasul Nyerges
- ^ Placa de pe stâlpul funerar de la Pasul Nyerges, ridicat de președintele Ungariei, a fost furată, 14 octombrie 2009 , Realitatea, accesat 2013.09.19
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Atlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN 978-973-724-101-6
