Partidul Verde din Anglia și Țara Galilor
| Partidul Verde din Anglia și Țara Galilor | |
| Green Party of England and Wales Plaid Werdd Lloegr a Chymru | |
 | |
| Abreviere | Green  |
|---|---|
| Oameni cheie | |
| Președinte | Zack Polanski |
| Lider în Camera Comunelor | Ellie Chowns |
| Date | |
| Înființat | iulie 1990[n 1] |
| Sediu | Londra |
| Organizație de tineret | Young Greens of England and Wales |
| Număr de membri (Aprilie 2026) | 230,000 |
| Precedat de | Partidul Verde (Regatul Unit) |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Politică verde Progresism[1] Facțiuni: Ecosocialism[2] Anticapitalism[3] |
| Poziție politică | Stânga |
| Afiliere internațională | Global Greens |
| Afiliere europeană | Partidul Verde European |
| Culori oficiale |
|
| Camera Comunelor | 5 / 575 (Anglia și Țara Galilor) |
| Camera Lorzilor | 2 / 752 |
| Senedd | 2 / 96 |
| Primarii autorității strategice aleși direct în Anglia | 0 / 14 |
| Primari aleși direct cu o singură autoritate în Anglia | 2 / 13 |
| Consilieri | 1.317 / 17.403 (Anglia și Țara Galilor) |
| Consilii conduse | 12 / 338 (Anglia și Țara Galilor) |
| Prezență online | |
| greenparty.org.uk | |
Modifică date / text  | |
Partidul Verde din Anglia și Țara Galilor (engleză Green Party of England and Wales GPEW; galeză Plaid Werdd Lloegr a Chymru),[4] cunoscut adesea sub numele de Partidul Verde sau Verzii, este un partid politic ecologist și de stânga din Anglia și Țara Galilor. Din septembrie 2025, Zack Polanski este liderul partidului. Partidul are cinci reprezentanți în Camera Comunelor și doi în Camera Lorzilor, pe lângă peste 1.300 de consilieri la nivel de administrație locală și trei membri ai Adunării de la Londra.
Ideologia partidului combină ecologismul cu politici economice de stânga, inclusiv servicii publice bine finanțate și controlate local. Partidul susține reprezentarea proporțională, drepturile LGBTQ, reforma politicii în materie de droguri și este pro-imigrație. Este împărțit în diverse diviziuni regionale, inclusiv Partidul Verde semi-autonom din Țara Galilor[5] și este afiliat la nivel internațional cu Global Greens și Partidul Verde European.[6]
În 1990, ceea ce era pe atunci Partidul Verde la nivel de Regatul Unit – care fusese inițial înființat ca Partidul Poporului în 1973 – s-a divizat în Partidul Verde din Anglia și Țara Galilor, Verzii Scoțieni și Partidul Verde al Irlandei de Nord.[7] Din 1990, acestea au fost trei partide politice complet separate și unice, cu proprii lideri, membri și politici separate.[8] Partidul Verde al Angliei și Țării Galilor a trecut prin reforme centralizatoare conduse de grupul Verzilor 2000 la începutul anului 1991;[9] au căutat, de asemenea, să sublinieze dezvoltarea guvernării locale, făcând acest lucru pe tot parcursul anului 1990. În 2010, partidul a câștigat primul său membru în parlament în lidera sa de atunci, Caroline Lucas,[10] deși Cynog Dafis, membru al Plaid Cymru, a fost ales ca și candidat comun Plaid Cymru-Partidul Verde în anii 1990. Întrucât sprijinul partidului este răspândit în Anglia și Țara Galilor și rareori a fost găsit în grupuri semnificative din punct de vedere electoral, partidul a deținut un singur loc în Camera Comunelor din 2010 până în 2019, înainte de a ajunge la patru locuri în 2024. Partidul Verde susține înlocuirea sistemului de vot uninominal majoritar din Regatul Unit cu reprezentarea proporțională, care ar acorda tuturor partidelor o parte din locurile din Parlament pe baza cotei lor de vot la nivel național.[11]
Din 2025, și în special de la alegerea lui Polanski ca lider, numărul membrilor partidului s-a triplat; acesta a înregistrat o creștere semnificativă a sprijinului în sondaje, în special din partea alegătorilor nemulțumiți de abandonarea politicilor și de schimbările de direcție ale Partidului Laburist.[12][13][14]Aripa lor de tineret, Tinerii Verzi din Anglia și Țara Galilor, a crescut în membri la 50.000,[15] devenind cea mai mare aripă de tineret din Europa.[16] Din noiembrie 2025, Verzii i-au depășit atât pe Laburiști, cât și pe Conservatori în diverse sondaje pentru prima dată, obținând un avans semnificativ față de aceștia până în martie 2026. Până la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie 2026, Verzii i-au depășit atât pe Laburiști, cât și pe Conservatori în sondajele naționale pentru prima dată, aceasta fiind, de asemenea, prima dată când primele 2 partide din sondajele de opinie nu au fost nici partidul de guvernământ, nici partidul principal de opoziție. Partidul Verde nu a condus încă în vreun sondaj național cu procente rotunjite, dar a fost pe primul loc, la egalitate cu Reform și Conservatorii, într-un sondaj de la sfârșitul lunii martie 2026 cu procente rotunjite și a condus pentru prima dată la procentele nerotunjite.[17][18][19][20]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Noiembrie 1972 (ca PEOPLE); 1975 (ca Partidul Ecologiei); iunie 1985 (ca Partidul Verde); iulie 1990 (ca Partidul Verde din Anglia și Țara Galilor)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Green Party of England and Wales elects new leaders”. europeangreens.edu. European Green Party. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Green leaders: Who came before Caroline Lucas?”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Gayle, Damien (). „Leftwing Green party members form 'anti-capitalist' pressure group”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Davies, Cemlyn (). „Y Blaid Werdd yn targedu ei sedd gyntaf yn Senedd Cymru ym mis Mai” [The Green Party is targeting its first seat in the Welsh Parliament in May]. BBC News (în galeză). Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut
|orig-date=ignorat (ajutor) - ↑ „Constitution of the Green Party”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Global Greens Member Parties”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Founding of the Green Party”. Coventry Green Party. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Geoghegan, Peter (). „Britain's Green Party Surge”. Al Jazeera. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „The Emergence of the Green Party”. Springer Nature. Accesat în .
- ↑ „Green Party Celebrates First MP”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Defending Human Rights, Democracy and Justice”. Green Party (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Difford, Dylan (). „What is attracting 21% of Britons to the Green Party?”. YouGov. Arhivat din original la .
- ↑ Walker, Peter (). „'We have to book bigger rooms': Green membership surge causes novel problems”. The Guardian. Arhivat din original la .
- ↑ Gibbons, Amy (). „Greens more popular than ever as Left-wing voters desert Labour”. The Daily Telegraph.
- ↑ https://greenparty.org.uk/2026/04/17/a-green-youthquake-hits-british-politics-as-young-greens-pass-50000-members/
- ↑ Attitude (). „Green Party leader Zack Polanski discussing his political rivals and trans rights”. Accesat în – via YouTube.
- ↑ Schofield, Kevin (). „Zack Polanski Says Greens Are 'Just Getting Started' As Party Hits New High”. The Huffington Post.
- ↑ Smith, Emily (). „Greens overtake Labour in opinion poll for first time”. The Daily Telegraph.
- ↑ „YouGov: Green Party surpasses Labour in poll for first time”. www.businessgreen.com (în engleză). . Accesat în .
- ↑ Lord Ashcroft (). „One thing voters won't tolerate – politicians who deliberately make things worse”. Lord Ashcroft Polls.
Surse
[modificare | modificare sursă]- Birch, Sarah (). „Real Progress: Prospects for Green Party Support in Britain”. Parliamentary Affairs. 62 (1): 53–71. doi:10.1093/pa/gsn037.
- Burchell, Jon (). „Here Come the Greens (Again): The Green Party in Britain during the 1990s”. Environmental Politics. 9 (3): 145–150. Bibcode:2000EnvPo...9..145B. doi:10.1080/09644010008414543.
- Dennison, James (). The Greens in British Politics: Protest, Anti-Austerity and the Divided Left. Palgrave. ISBN 9783319426730.
- Dennison, James; Goodwin, Matthew (). „Immigration, Issue Ownership and the Rise of UKIP”. Parliamentary Affairs. 68: 168–187. doi:10.1093/pa/gsv034.
- McCulloch, Alistair (). „The Green Party in England and Wales: Structure and Development: The Early Years”. Environmental Politics. 1 (3): 418–436. Bibcode:1992EnvPo...1..418M. doi:10.1080/09644019208414033.
- Pattie, C. J.; Russell, A. T.; Johnston, R. J. (). „Going Green in Britain ? Votes for the Green Party and Attitudes to Green Issues in the Late 1980s”. Journal of Rural Studies. 7 (3): 285–297. Bibcode:1991JRurS...7..285P. doi:10.1016/0743-0167(91)90091-6.
- Rootes, Chris (). „Britain: Greens in a Cold Climate”. The Green Challenge: The Development of Green Parties in Europe. Dick Richardson and Chris Rootes. London and New York: Routledge. pp. 66–90.
- Bennie, Lynn (). „9 - Greens in the United Kingdom and Ireland: Weak but persistent”. În van Haute, Emilie. Green Parties in Europe (în engleză) (ed. 1st). Abingdon: Routledge. pp. 196–216. ISBN 978-1-317-12454-2. Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Carter, Neil (). „The Green Party: Emerging from the Political Wilderness?” (PDF). British Politics (în engleză). London: Palgrave Macmillan. 3 (2): 223–240. doi:10.1057/bp.2008.5. Accesat în .
- Carter, Neil (). „The Greens in the UK general election of 7 May 2015”. Environmental Politics. 24 (6): 1055–1060. Bibcode:2015EnvPo..24.1055C. doi:10.1080/09644016.2015.1063750.
- Carter, N.; Rootes, C. (). „The Environment and the Greens in the 2005 Elections in Britain”. Environmental Politics. 15 (3): 473–478. Bibcode:2006EnvPo..15..473C. doi:10.1080/09644010600627956.
- James Dennison. 2020. "How Niche Parties React to Losing Their Niche: The Cases of the Brexit Party, the Green Party and Change UK." Parliamentary Affairs, Volume 73, Pages 125–141
- Doherty, B. (). „The Autumn 1991 Conference of the UK Green Party”. Environmental Politics. 1 (2): 292–297. Bibcode:1992EnvPo...1..292D. doi:10.1080/09644019208414026.
- Evans, G. (). „Hard Times for the British Green Party”. Environmental Politics. 2 (2): 327–333. Bibcode:1993EnvPo...2..327E. doi:10.1080/09644019308414077.
- Hughes, Ceri (). „It's not easy (not) being green: Agenda dissonance of Green Party press relations and newspaper coverage”. European Journal of Communication. 31 (6): 625–641. doi:10.1177/0267323116669454.
- Jones, R. (). „Can Environmentalism and Nationalism be Reconciled? The Plaid Cymru/Green Party Alliance, 1991–1995”. Regional & Federal Studies. 16 (3): 315–332. doi:10.1080/13597560600852524.
- Maciejowska, Judy (). „For the Common Good: The Green Party's 2015 General Election Campaign”. În Dominic Wring; Roger Mortimore; Simon Atkinson. Political Communication in Britain: Polling, Campaigning and Media in the 2015 General Election. Springer. pp. 169–179. ISBN 978-3-319-40933-7.
