Partidul Naționalist Francez
| Partidul Naționalist Francez | |
| Oameni cheie | |
|---|---|
| Președinte | Jean-François Simon |
| Secretar general | André Gandillon |
| Purtător de cuvânt | Yvan Benedetti |
| Date | |
| Înființat | 1983 |
| Ziar | Militant |
| Desprins din | Frontul Național |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Naționalism francez Ultranaționalism Neopétainism Identitarianism |
| Poziție politică | Extrema dreaptă |
| Afiliere internațională | Alianța pentru Pace și Libertate |
| Culori oficiale | Albastru, Auriu |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont Twitter cont Instagram canal YouTube | |
Modifică date / text  | |
Partidul Naționalist Francez (în franceză Parti Nationaliste Français; PNF) este un partid politic de extrema dreaptă înființat în 1983 de foști membri ai Frontului Național și ai Waffen-SS. Acesta a fost reactivat în 2015.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Organizația a fost înființată în decembrie 1983 de Pierre Bousquet, Pierre Pauty, Jean Castrillo, André Delaporte, Patrice Chabaille și Henri Simon, toți foști membri ai Frontului Național care au fost părăsit partidul deoarece acesta a început să devină „mult prea conservator” și „mult prea sionist” după moartea lui François Duprat în 1978.[1][2] De asemenea, aceștia l-au acuzat pe membrul FN Jean-Pierre Stirbois ca ar avea origini evreiești.[3] La doi ani după înființarea partidului, fracțiunea radicală a părăsit organizația pentru a forma Partidul Naționalist European și Francez(d). Acesta a devenit cunoscut pentru activitățile sale violente pe parcursul anilor '90.[4]
Pauty era liderul și președintele PNF. Scopul principal al partidului era „organizarea naționaliștilor francezi și să-și răspândească în mod legal doctrina”, însă ideologia fundamentată pe ideea unei „Europe albe de la Brest la Vladivostok” nu a avut succes.[5][6] La începutul anilor '90 partidul a început să decadă după ce liderul Pierre Pauty l-a părăsit și s-a alăturat Frontului Național în 1992, iar Pierre Bousquet a încetat din viață în 1991.[7] În iunie 1995, Pauty a obținut 26.2% din voturi în alegerile locale din Saint-Denis, Seine-Saint-Denis.[8] Organizația a devenit între timp inactivă, însă acest statut nu a afectat publicarea revistei Militant deținută de aceasta.[9]
După dizolvarea L'Œuvre Française(d) în 2013, președintele acesteia - Yvan Benedetti - alături de André Gandillon, redactorul-șef al revistei Militant, au reactivat Partidul Naționalist Francez.[9] În septembrie 2015, Benedetti le-a cerut tuturor membrilor L'Œuvre să se alăture partidului.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Taguieff, Pierre-André (1993). "Origines et métamorphoses de la nouvelle droite". Vingtième Siècle. Revue d'histoire. 40 (1): 6. doi:10.3406/xxs.1993.3005.
- ^ Lebourg, Nicolas (2014-05-08). "Les anciens SS ont reconstruit l'extrême droite française après 1945". Slate.fr.
- ^ Lebourg, Nicolas. "Neo-fascisme et nationalisme-révolutionnaire. 2. Etat-Nation-Europe". phdn.org.
- ^ Bertelsmann Stiftung (). Strategies for Combating Right-Wing Extremism in Europe. Verlag Bertelsmann Stiftung.
- ^ Igounet, Valérie (2009-10-01). Histoire du négationnisme en France . Le Seuil. ISBN 9782021009538.
- ^ Petitfils, Jean-Christian (1987-12-31). L'Extrême-droite en France . Presses universitaires de France (réédition numérique FeniXX). ISBN 9782130678816.
- ^ Szajkowski, Bogdan; Terranova, Florence (2004). Revolutionary and Dissident Movements of the World. John Harper Pub. p. 119. ISBN 9780954381127.
- ^ Rosso, Romain (1996-11-07). "Profanateurs néonazis: nouvelles preuves". L'Express.
- ^ a b De Boissieu, Laurent. "L'Œuvre Française se reconstitue au sein du Parti Nationaliste Français". www.ipolitique.fr.
- ^ Erome, Sébastien. "Yvan Benedetti - Œil sur le front Arhivat în , la Wayback Machine.". Libération