Sari la conținut

Partidul Conservator al Canadei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru partidul istoric, vedeți Partidul Conservator al Canadei (1867–1942).
Partidul Conservator al Canadei
Conservative Party of Canada
Parti conservateur du Canada
AbreviereCPC
PCC
Oameni cheie
ConducătorPierre Poilievre
PreședinteStephen Barber
Vicelider
Lider în SenatDon Plett
Lider în Camera ComunelorAndrew Scheer
Fondator(i)
Date
Înființatdecembrie 7, 2003; acum 21 ani, 5 luni și 12 zile (2003-12-07)
Sediu1800–66 Slater Street
Ottawa, Ontario
K1P 5H1
Număr de membri (2022)▲ 678,708[1]
Format dinConservatorii Progresiști
Alianța Canadiană
Informații
Ideologie oficialăConservatorism (canadian)
Liberalism economic
Poziție politicăCentru-dreapta spre dreapta
Afiliere internaționalăUniunea Democrată Internațională
Afiliere regionalăUniunea Democrată din Asia-Pacific
Afiliere continentalăUniunea Partidelor Latino-Americane (partid asociat)
Culori oficiale     Albastru
Senat
12 / 105
Camera Comunelor
120 / 338
Prezență online
conservative.ca
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Partidul Conservator al Canadei (în engleză Conservative Party of Canada, acronim CPC; în franceză Parti conservateur du Canada, acronim PCC), de obicei cunoscut ca Tories sau simplu Conservatorii, este un partid politic federal din Canada. A fost fondat în 2003 după fuziunea a două partide de dreapta, Partidul Conservator-Progresist și Alianța Canadiană, cel din urmă fiind succesorul Partidului Reformei din vestul Canadei. Partidul se situează de la centru-dreapta spre dreapta în spectrul politic canadian, în opoziție față de rivalii săi, Partidul Liberal al Canadei de centru-stânga, care se situează la stânga conservatorilor.[2] Conservatorii au fost definiți ca fiind un partid „big tent”,[c][5][6][7] practicând o „politică de brocheraj” și primind membrii cu viziuni variate, incluzând așa numiții „Red Tories” și „Blue Tories”.[8][9][10][11]

De la Confederația Canadiană din 1867 până-n 1942, Partidul Conservator al Canadei original a format numeroase guverne și a avut mai multe denumiri. Oricum, din 1942, principala forță de dreapta din Canada a devenit cunoscută ca Partidul Conservator-Progresist. La alegerile federale din 1993, conservatorii vest-canadieni au sprijinit o fuziune cu Partidul Reformei. Când a devenit clar că nici Partidul Conservator, nici Partidul Reformei sau Alianța Canadiană (cel din urmă fiind succesorul Partidului Reformei) nu-i pot înfrânge pe Liberalii de la putere care au guvernat încă de la alegerile din 1993, s-a întreprins un efort de a unii partidele de centru-dreapta și dreapta. În 2003, Alianța Canadiană și PCP au fuzionat, formând actualul Partid Conservator al Canadei.

În timpul guvernării Partidului Conservator între 2006 și 2015, politicile sale economice au inclus reducerea taxei pe bunuri și servicii, reducerea impozitului pe venit, reducerea taxei pe afaceri, echilibrarea bugetului național, crearea unui cont de economii fără taxe (TFSA) și crearea unei alocații universale pentru îngrijirea copilului. În ceea ce privește politicile sociale, guvernul a eliminat registrul armelor mari, a introdus pedeapsa cu executare minimă obligatorie pentru crimele violente, a crescut vârsta consimțământului la 16 ani, a permis construirea mai multor conducte și a retras Canada din Protocolul de la Kyoto. Guvernul a sprijinit, de asemenea, Statul Israel, a negociat Acordul de Comerț Liber între Uniunea Europeană și Canada (CETA) și a negociat Parteneriatul Trans-Pacific (TPP).[12][13][14][15]

Sub primul său lider, Stephen Harper, partidul a guvernat cu două guverne minoritare după alegerile federale din 2006 și 2008. Apoi a câștigat un guvern majoritar la alegerile federale din 2011, înainte de a fi învins la alegerile federale din 2015 de un guvern majoritar liberal condus de Justin Trudeau. În ciuda faptului că a câștigat o pluralitate de voturi la fiecare alegeri, partidul a rămas în opoziție după ce a pierdut alegerile din 2019 și 2021 sub al doilea și al treilea lider, Andrew Scheer și, respectiv, Erin O'Toole. Pierre Poilievre a fost ales lider în alegerile interne din 2022.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ În calitate de lider al Alianței Canadei pentru Reformă Conservatoare și cosemnatar al acordului de fuziune CA-PC pentru a forma Partidul Conservator al Canadei.
  2. ^ În calitate de lider al Partidului Progresist Conservator din Canada și cosemnatar al acordului de fuziune CA-PC pentru a forma Partidul Conservator al Canadei.
  3. ^ Politică de brocheraj: "Un termen canadian pentru partidele big tent de succes care întruchipează o filosofie pluralistă pentru a atrage alegatorul mediu canadian... adoptând politici centriste și coaliții electorale pentru a satisface preferințele pe termen scurt ale unei majorități ideologice care nu sunt situate în marginea electorilor. "[3][4]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Van Dyk, Spencer (). „Conservative party says nearly 679,000 members eligible to vote for new leader”. CTV News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Political Parties”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Alex Marland; Thierry Giasson; Jennifer Lees-Marshment (). Political Marketing in Canada. UBC Press. p. 257. ISBN 978-0-7748-2231-2. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ John Courtney; David Smith (). The Oxford Handbook of Canadian Politics. OUP USA. p. 195. ISBN 978-0-19-533535-4. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Stephen Brooks (). Canadian Democracy: An Introduction. Oxford University Press. p. 265. ISBN 978-0-19-541806-4. Arhivat din original la . Accesat în . Two historically dominant political parties have avoided ideological appeals in favour of a flexible centrist style of politics that is often labelled brokerage politics 
  6. ^ David Johnson (). Thinking Government: Public Administration and Politics in Canada, Fourth Edition. University of Toronto Press. pp. 13–23. ISBN 978-1-4426-3521-0. Arhivat din original la . Accesat în . ...most Canadian governments, especially at the federal level, have taken a moderate, centrist approach to decision making, seeking to balance growth, stability, and governmental efficiency and economy... 
  7. ^ Miriam Smith (). Group Politics and Social Movements in Canada: Second Edition. University of Toronto Press. p. 17. ISBN 978-1-4426-0695-1. Arhivat din original la . Accesat în . Canada's party system has long been described as a "brokerage system" in which the leading parties (Liberal and Conservative) follow strategies that appeal across major social cleavages in an effort to defuse potential tensions. 
  8. ^ Arthur J. Wolak (). The Development of Managerial Culture: A Comparative Study of Australia and Canada. Palgrave Macmillan UK. pp. 199–201. ISBN 978-1-137-47562-6. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Shannon Bell; Peter Keith Kulchyski (). Subversive Itinerary: The Thought of Gad Horowitz. University of Toronto Press. pp. 18–22. ISBN 978-1-4426-4532-5. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Alain-G Gagnon; A. Brian Tanguay (). Canadian Parties in Transition, Fourth Edition. University of Toronto Press. pp. 122–125. ISBN 978-1-4426-3470-1. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ J. P. Lewis; Joanna Everitt (). The Blueprint: Conservative Parties and their Impact on Canadian Politics. University of Toronto Press, Scholarly Publishing Division. pp. 11–. ISBN 978-1-4875-1403-7. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „10 Ways Harper Left His Mark On Canada”. HuffPost Canada (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „The Harper Legacy”. Angus Reid Institute. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Dippel, Scott. „As Stephen Harper leaves politics, record shows mixed results for Calgary”. CBC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Payton, Laura. „Harper appoints 7 new senators”. CBC. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Arhivă

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Partidul_Conservator_al_Canadei&oldid=16916340