Pariul lui Pascal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Blaise Pascal

Pariul lui Pascal este un raționament în filozofia apologetică conceput de filozoful, matematicianul și fizicianul francez Blaise Pascal (1623–1662).[1] El postulează că toți oamenii își pariază viața fie pe existența lui Dumnezeu, fie pe inexistența sa. Bazându-se pe presupunerea că mizele sunt infinite dacă Dumnezeu există și că există cel puțin o probabilitate mică ca Dumnezeu să existe, Pascal susține că o persoană rațională ar trebui să trăiască ca și cum Dumnezeu există și să creadă în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în Iad).[2]

Pariul lui Pascal s-a bazat pe ideea unui Dumnezeu creștin, deși argumentări similare au avut loc și în alte tradiții religioase. Pariul original a fost prezentat în secțiunea 233 a studiului Pensées ("Gânduri") al lui Pascal, ce a fost publicat postum. Aceste note nepublicate anterior au fost adunate pentru a forma un tratat incomplet despre apologetica creștină.

Din punct de vedere istoric, pariul lui Pascal a fost revoluționar, deoarece el a explorat un teritoriu nou în teoria probabilităților, a marcat prima utilizare oficială a teoriei deciziei și a anticipat filozofiile viitoare, cum ar fi existențialismul, pragmatismul și voluntarismul.[3]

Pariul[modificare | modificare sursă]

Teoria urmează următoarea logică (extrase din Pensées, part III, §233):

  1. Dumnezeu există sau nu. Rațiunea nu poate decide între cele două alternative.
  2. Este jucat un joc... în care va ieși cap sau pajură.
  3. Tu trebuie să pariezi (nu este opțional).
  4. Să analizăm câștigul și pierderea, pariind că Dumnezeu există. Să estimăm aceste două șanse. În cazul în care câștigi, câștigi totul; dacă pierzi, nu pierzi nimic.
  5. Pariază fără ezitare că El există. Ai de câștigat o infinitate de vieți fericite, o șansă de câștig împotriva unui număr finit de șanse de a pierde. Și așa propunerea noastră este de o forță infinită, atunci când există o miză finită într-un joc în care există riscuri egale de câștig și de pierdere, și un câștig potențial infinit.
  6. Dar unii nu pot să creadă. Ei ar trebui să asimileze cel puțin incapacitatea de a crede și strădania de a se convinge pe ei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Connor, James A. (2006). Pascal's wager : the man who played dice with God. San Francisco: HarperSanFrancisco. p. 180-1. ISBN 9780060766917 
  2. ^ "Blaise Pascal", Columbia History of Western Philosophy, p. 353.
  3. ^ Alan Hájek, Stanford Encyclopedia of Philosophy

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • al-Juwayni, Imam al-Haramayn; Dr. Paul E. Walker (translator) (2000). A Guide to Conclusive Proofs for the Principles of Belief. Reading, UK: Garnet Publishing. pp. 6–7. ISBN 1-85964-157-1 Cite uses deprecated parameter |coauthors= (help)
  • Leslie Armour, Infini Rien: Pascal's Wager and the Human Paradox (The Journal of the History of Philosophy Monograph Series), Carbondale: Southern Illinois University Press, 1993.
  • James Cargile, "Pascal's Wager," in Contemporary Perspectives on Religious Epistemology, eds. R. Douglas Geivett and Brendan Sweetman, Oxford University Press, 1992.
  • Richard Dawkins, "Pascal's Wager", in The God Delusion, Black Swan, 2007 (ISBN 978-0-552-77429-1).
  • Jeff Jordan, ed. Gambling on God, Lanham MD: Rowman & Littlefield, 1994. (A collection of the most recent articles on the Wager with a full bibliography.)
  • Jeff Jordan, Pascal's Wager: Pragmatic Arguments and Belief in God, Oxford University Press, 2007 (No doubt not the "final word", but certainly the most thorough and definitive discussion thus far.)
  • William G. Lycan and George N. Schlesinger, "You Bet Your Life: Pascal's Wager Defended," in Contemporary Perspectives on Religious Epistemology, eds. R. Douglas Geivett and Brendan Sweetman, Oxford University Press, 1992.
  • Michael Martin, Atheism, Philadelphia: Temple University Press, 1990, (Pp. 229–238 presents the argument about a god who punishes believers.)
  • Thomas V. Morris, "Pascalian Wagering," in Contemporary Perspectives on Religious Epistemology, eds. R. Douglas Geivett and Brendan Sweetman, Oxford University Press, 1992.
  • Nicholas Rescher, Pascal’s Wager: A Study of Practical Reasoning in Philosophical Theology, University of Notre Dame Press, 1985. (The first book-length treatment of the Wager in English.)
  • Jamie Whyte, Crimes against Logic, McGraw-Hill, 2004, (Section with argument about Wager)
  • Elizabeth Holowecky, "Taxes and God", KPMG Press, 2008, (Phone interview)

Alte legături externe[modificare | modificare sursă]

Sprijinirea teoriei[modificare | modificare sursă]

Obiecții[modificare | modificare sursă]

Revizuiri[modificare | modificare sursă]