Tremella mesenterica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Paparadă)

Tremella mesenterica
Paparadă
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Tremellomycetes
Ordin: Tremellales
Familie: Tremellaceae
Gen: Tremella
Specie: T. mesenterica
Nume binomial
Tremella mesenterica
Retz. (1769)
Sinonime

Tremella mesenterica (Anders Jahan Retzius, 1769) din încrengătura Basidiomycota în familia Tremellaceae și de genul Tremella,[1][2] este o ciupercă comestibilă, denumită în popor păpăradă[3] sau ciupercă tremurătoare,[4] fiind un soi saprofit. Această specie banală și răspândită se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitară, în grupuri sau mănunchiuri mici în păduri mixte pe arbori deja morți, ramuri și rămurele nou căzute de foioase, anume de arțar și plop (foarte rar și de pin), pe diferiți arbuști și pe iederă, preferând habitatele temperate sau umede. Parazitează ocazional în crăpăturile scoarței a copacilor vii cauzând un putregai alb destul de intens precum pe ciuperci de genul Peniophora. Apare de la câmpie la munte peste tot anul, mai ales după o perioadă de ploaie, fiind un burete activ și iarna la vreme potrivită.[5][6]

Numele generic este derivat din cuvântul latin (latină tremulus=tremurând),[7] iar epitetul se referă la forma peritoneului (mezenterul) cu care seamănă între altele.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Anders Jahan Retzius

Numele generic a fost determinat de naturalistul suedez Anders Jahan Retzius (1742-1821) în publicația sa în jurnalul științific Kongliga Vetenskaps Academiens handlingar din 1769,[8] fiind denumirea valabilă actual. (2020). De asemenea, taxonul Tremella lutescens creat de renumitul Christian Hendrik Persoon, de verificat în volumul 2 al lucrării sale Icones et Descriptiones Fungorum Minus Cognitorum din1800,[9] mai este folosit uneori în cărți micologice. Specia a mai fost descrisă sub alte nume, astfel de exemplu drept:

- Eelvella mesenterica, Jacob Christian Schäffer în 1774;[10]

- Tremella quercina, Ciro Pollini (1782-1833), în 1816;[11]

- Oncomyces mesenterica (Retz.) Johann Friedrich Klotzsch (1805-1860) în 1843[12] precum câteva variații.

- În 1922, micologul american Curtis Gates Lloyd (1859-1926) a determinat taxonul Tremella brasiliensis pe baza descrierii ale micologului Alfredo Möller din 1890.[13] Ambii au crezut că ar fi o specie nouă, dar s-a dovedit că este Tremella mesenterica.

Toate încercările de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.:T. mesenterica
  • Corpul fructifer: de formă foarte variată are un diametru de 3-8 (10) cm și o grosime de 0,15-0,4 cm fiind moale dar destul de consistent, gelatinos, tremurător, format din lobi turtiți, plisat-ondulați și cute răsucite, neregulat sinuoase, netede și lucioase, cu aspect aproape apos, ceea ce îl face să semene cu un intestin. Devine alunecos și lipicios în timpul ploii. Coloritul poate fi galben-aprins până portocaliu, câteodată cu nuanțe albicioase, datorită sporilor care se adună pe suprafața lui.
  • Piciorul: lipsește preponderent sau este foarte scurt, subțire și de culoare mai închisă, fixând corpul fructifer pe substrat.
  • Carnea: este gelatinoasă cu o textură elastică și lipicioasă. Devine tare pe timp secetos, transformându-se într-o masă încrețită sau într-o peliculă subțire, dar este capabilă să se regenereze din umiditate, redevenind moale, de exemplu după o ploaie. Nu are un miros sau gust specific.[5][6]
  • Caracteristici microscopice: are spori netezi, ovoizi-sferici, ușor curbați și ascuțiți la capete și rotunjiți la bază, fiind amilozi (membrane sau ornamentații ale sporilor care în reactiv iodat se colorează în albastru cenușiu sau negricios, iar la unele ascomicete vârful ascelor în nuanță albăstruie), hialini (translucizi), cu o mărime de 9-12 x 8-10 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile lungi cu 2 sterigme sunt ovoidale, măsurând 20-24 x 16-20 microni. Hifele sunt groase și întrețesute de 2-3 ori.[14]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[5][6]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Păpărada poate fi confundată în primul rând cu gemenul ei de aceiași calitate Tremella aurantia,[15] fiind extrem de greu de deosebit de ea. Această surată însă nu parazitează ciuperci de genul Peniophora ci specia Stereum hirsutum și formează basidii sesile.[16] Asemănătoare sunt de exemplu și soiurile (comestibile sau fără valoare culinară) Dacrymyces capitatus,[17] Dacrymyces chrysospermus sin. Dacrymyces palmatus (numai pe rășinoase),[18] Dacrymyces stillatus,[19] Dacrymyces variisporus,[20] Exidia saccharina,[21] Exidia thuretiana,[22] Tremella iduensis [23] sau Tremella vesiculosa.[24] Ultimele două soiuri încă nu s-au găsit în Europa.

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Nu puțini autori pretind că ciuperca ar fi necomestibilă, dar ea poate fi folosită pentru mâncare chiar și crudă, deși este considerată fără gust. Astfel se ia în China pentru a pregăti o supă rece[25] precum, adesea în toată bucătăria asiatică, uscat și ca praf, pentru a lega sosurile.[26]

Mai departe are o valoare medicinală.[27] Are un efect puternic de fortifiant al sistemului imunitar ca și ciuperca de larvă chinezească (Cordyceps sinensis).[28] În plus s-a obținut așa numita tremelastină (Tremellastin) ce se administrează ca adaptogen pentru o sănătate bună și vitalitatea organismului.[29] Un alt efect secundar frumos este cel imunostabilizant al bureților, care încă nu a fost cercetat științific, deși medicina arată deja un interes cu privirea la vindecarea cancerului.[26]

Această ciupercă produce carbohidrați, care au valoare pentru cercetare.[30]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 526, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1
  4. ^ Denumire RO 2
  5. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 622-623 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  6. ^ a b c Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 590-591, ISBN 978-3-440-14530-2
  7. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1211
  8. ^ Anders Jahan Retzius: „Tremella mesenterica”, în: „Kongliga Vetenskaps Academiens handlingar”, seria 1, nr. 30, Stockholm 1769, p. 249
  9. ^ C. H. Persoon: „Icones et Descriptiones Fungorum Minus Cognitorum”, vol. 2, Editura Breitkopf Haerteliani, Leipzig 1800, p. 33, tab. 8, nr. 9
  10. ^ Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, vol. 4, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774, p. 108, tab. 168
  11. ^ Ciro Pollini: „Tremella quercina”, în „Giornale di Fisica Chimica Storia Naturale Medicina ed Arti”, vol. 9, Editura Eredi di Pietro Galeazzi, Pavia 1816, p. 180 [1]
  12. ^ Johann Friedrich Klotzsch: „Oncomyces mesenterica”, în: „Nova Acta Physico-Medica Academiae Caesareae Leopoldino-Carolinae Naturae Curiosum”, vol.19 (suplementul 1), Editura Academiei, Breslau & Bonn 1843, p. 240
  13. ^ Curtis Gates Lloyd: „Mycological Writings”, vol. 7 (scrisoarea nr. 67), Cincinnati, Ohio 1922, p. 1152
  14. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1120
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 566-567 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  16. ^ Pilzforum EU
  17. ^ Irmgard Krisai-Greilhuber: „Die Makromyceten im Raum von Wien: Ökologie und Floristik”, Editura IHW, Eching 1992, p. 6, 25, ISBN 978-3-980-27326-8
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 656-657 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 524-525 – 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 638, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 568-569 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ Ying Zhao, Xin-zhan Liu, Feng-yan Bai: „Four new species of Tremella (Tremellales, Basidiomycota) based on morphology and DNA sequence data”, în: „MycoKeys”, vol. 47, p. 75-95
  24. ^ Curtis Gates Lloyd: „Mycological Notes”, nr. 61-65, Cincinnati, Ohio 1921, p. 101
  25. ^ My Heimat[nefuncțională]
  26. ^ a b http://www.verpilztes.de/Home/Mein-Pilz-des-Monats Mein Pilz des Monats, ian. 2016
  27. ^ Ciupercomania
  28. ^ Sunt sănătos RO
  29. ^ http://informatii-agrorurale.ro/ciupercile-aliment-si-medicament-dr-ing-ioana-tudor-www-totuldespreciuperci-blogspot-ro/ Ioana Tudor: Ciupercile aliment și medicament]
  30. ^ Ciuperci neobișnuite

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ernst Albert Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber“, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]