Panaghia, Dolj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Panaghia
—  Sat  —
Panaghia se află în România
Panaghia
Panaghia
Panaghia (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°10′25″N 23°42′15″E / 44.17361°N 23.70417°E44°10′25″N 23°42′15″E / 44.17361°N 23.70417°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetului Dolj.svg Dolj
Comună Calopăr

SIRUTA71493

Populație (2011)
 - Total736 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal207153

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Panaghia este un sat în comuna Calopăr din județul Dolj, Oltenia, România. Satul are circa 736 de locuitori.

Nume[modificare | modificare sursă]

Numele satului este de origine greacă. Aici se aflau în trecut chilii de călugărițe. Majoritatea celor care au pus bazele așezării în secolul XIX au fost refugiați din zona comunei Podari.

Primar[modificare | modificare sursă]

Marin Catalina

Personalități[modificare | modificare sursă]

Cel mai celebru a fost sculptorul Anton Barbu, cel care a realizat statuia lui Ion Oblemenco din fața stadionului care îi poartă numele. Artistul de la Panaghia Ion Oblemenco, asezat in fata stadionului cu acelasi nume, doamna Elena Cuza, din fata ColegiuluI National „Elena Cuza“, Mihai Viteazul de la Calugareni, fresca bisericii din Rudari - Dolj, zeci de poezii anticomuniste, precum si multe alte opere, ramase aproape necunoscute, poarta semnatura sa. Mai cunoscut poate pentru cavoul pe care si l-a construit in propria curte, pictorul si sculptorul Anton Barbu din Panaghia a rămas doar o amintire pentru cei dragi.

O poarta mare, evident costisitoare, dar neterminata. Gardul - destul de nou si inca teapan - a făcut si el câteva parale bune acum vreo patru ani. Platite din buzunarul lui Dinel Staicu, cel care a decis sa achizitioneze in felul sau personal ultimele lucrari ale artistului disparut cu doar doi ani inainte.

„A venit intr-o zi si a luat tot ce imi mai ramasese de la dânsul. Cinspe-douazeci de statui. Le-a dus la Podari. Doua sute de milioane mi-a dat si numai una facea atât! Da' i-am luat, ce sa fac... Am cumparat si eu poarta, am pus gard, am dat ceva la copii, am platit datoriile de la inmormântarea dânsului... Speram sa fac mai mult. Dinel zicea ceva de un muzeu, de statuia dânsului pusa la cavou, de alta dusa la Craiova. Dar numai promisiuni si o mâna de pomneti a dat, pentru o viata de artist!...“

Celebritati in ruina

Sta rezemata de una din ramasitele sotului - un bust impozant al lui Traian Vuia, care, acum vreo sapte-opt ani, pâna sa inchida ochii artistul, trebuia sa impodobeasca una din locatiile importante ale Craiovei. Lânga aviatorul si inventatorul român, chipul de piatra al lui Amza Pellea priveste inert gramada de stiuleti din jur - singurii spectatori care i-au mai ramas.

„Pe asta l-a făcut dânsul cu contract, pentru Dutescu, de la Cultura. Zicea ca-l pune la Teatru, inauntru... N-a mai venit nimeni sa-l ia, l-au lasat aci, sa stea ciorile pe el. Colo, proptit in gard, e Victor Babes - trebuia sa fie pus la Muzeul Medicinei. Dar parca nu s-a mai facut, ca l-a luat Boerica. Uite si pe Toma Caragiu - ala mai in spate, de s-a frânt de la mijloc. I s-a rupt nitel si nasu', vad... Tot din ghips e facut, ca in interior era vorba sa sada. De-asta n-a rezistat la ploi si zapezi“, a spus tanti Tavita istoria celebritatilor ingramadite in curtea ei. Insirate in cerc, statuile se privesc unele pe altele. Stirbe de ani si uitare, isi vorbesc, fără cuvinte, despre cel care le-a dat nastere...

Pâna acum sase ani, curtea aceasta din ulita Panaghiei, comuna Calopar, semana mai mult a muzeu: era mereu plina de lume. Din sat, din imprejurimi si chiar de la Bucuresti, oameni feluriti veneau inainte sa-l vada pe artist: Anton Barbu, pictor si sculptor renumit, detinut politic, asuprit de comunisti si autor al unor opere celebre.

Supravietuitor al inchisorilor comuniste

„Lucrarile dânsului sunt raspândite in toata tara“, incepe sa povesteasca Tavita Barbu, sotia artistului. Se uita in jur si ofteaza - aproape cu evlavie si respectuoasa, asa cum ii vine bine unei neveste traite in alte vremuri si alte lumi. Taranca simpla, casatorita la doar 16 ani, femeia i-a stat alaturi pâna in ultima clipa, sprijinindu-l de-a lungul intregii activitati, ba chiar invatând pe alocuri meseria.

„Eu eram copila, dânsul avea 26“, isi aminteste batrâna, rezemând o statuie uitata in curte. „Picta o biserica pe-atunci... S-a indragostit de mine si gata, m-a zburat. Direct pe schela cu dânsul m-a urcat. Am stat acolo ani buni, vazând si invatând cum se zugravesc sfintii si ingerii. Facuse scoli mari la Bucuresti, era pictor bun si cautat in toata Oltenia. Mai târziu, s-a apucat de sculptura. Prima lucrare a fost bustul lui Florian, baiatul nostru, pe vremea când avea cinci ani. De atunci, am pierdut sirul...“.

Tavita nu si-a parasit barbatul nici atunci când represaliile regimului comunist s-au abatut asupra casei, tulburând linistea familiei. Detestând politica adoptata de noul regim si inarmat cu principii morale, Anton Barbu nu a incercat deloc sa-si ascunda adevaratele crezuri. Ba chiar si le-a expus in zeci de poezii anticomuniste, facute nu o data publice, lucru care i-a adus ani grei de detentie.

„Citea versurile scrise prietenilor care veneau in vizita. Nu-i era frica de nimic. Pâna la urma l-au arestat. Sapte ani de chin a avut: la Gherla si la Canal, derportat apoi in Baragan. Eu am plecat dupa dânsul acolo, am muncit, am rabdat, cu copiii dupa mine. Caci nu puteam sa-l las singur, viata mea era dânsul... “, recunoaste simplu taranca, innodând basmaua mai bine sub barbie.

O viata de artist rasplatita de pomana lui Dinel Staicu

Isi trece ochii roata prin curte, numarând resturile. Una lânga alta, statuile ii vegheaza amintirile. „Aici au mai ramas putine. Dar a făcut zeci, sute. Dupa ce l-au eliberat, ne-am intors aci, acasa. Nu mai aveam nimic, luasera comunistii tot. Dar dânsului nu i-a pasat: s-a apucat de lucru! Toate liceele din Craiova au in fata statui lucrate de el. La Segarcea, in fata primariei, la Bârca, la Spitalul Militar din Craiova. Iar Ion Oblemenco, de la stadion, tot de dânsul este sculptat! Muncea ore in sir, neobosit. Si niciodata nu a luat bani: toate lucrarile le facea cadou, le dona. De-asta am si fost saraci toata viata. Dar nu conta deloc: dânsul iubea prea mult ceea ce facea, nu se gândea o clipa la pomneti. Arta, zicea dânsul, doar ea conta!“

Nici in anii de dupa eliberare Anton Barbu si familia sa nu au scapat de ochiul iscoditor al Securitatii. Pentru a putea urma liceul, fiul sculptorului, Florian, a renuntat la numele tatalui, imprumutându-l pe cel al bunicilor din partea mamei - Iordache. Averea nu si-a recapatat-o niciodata, iar noptile reci de inchisoare i-au adus in cele din urma sfârsitul.

„Acum sase ani a făcut un accident vascular. S-a stins. L-am ingropat la cimitir, in Panaghia, desi dânsul ar fi vrut sa aiba cavou aici, in curte. Chiar s-a apucat sa-l construiasca“, isi aminteste femeia, aratând zidurile ridicate intr-o parte a curtii si neterminate.

„Voia sa aiba mausoleu aici, cu el ingropat si cu muzeu pentru lucrari. Dar nu l-au lasat securistii. S-a scris mult in ziare la vremea aceea, si-au batut joc de el. Pâna la urma l-am dus la cimitir. Dar nici un monument nu impodobeste groapa, de parca ar fi fost un muritor obisnuit. Promisiuni am primit din toate partile. Când a cumparat statuile, chiar Dinel Staicu a fagaduit ca se va ocupa de tot. Nimic nu a făcut. Din toata viata dânsului, o poarta si un gard au rămas“. Sursa:Gazeta De Sud

Imagine: [1]

Descrierea imaginii: Ion Oblemenco, în atelierul artistului Anton Barbu-Panaghia

Religie[modificare | modificare sursă]

În această localitate se află și o biserica ctitorită în anul 1919 care aparține de Mitropolia Olteniei.

Imagine:[2]

Educație[modificare | modificare sursă]

Școala, ca factor de cultură și educatie pe scara civilizatiei, reprezinta prima treapta in ridicarea spirituala a satelor Panaghia si Salcuta si a contribuit in permanenta la dezvoltarea sociala si materiala a locuitorilor acestor meleaguri.

Conform monografiei intocmite in 1095 in editura "Biblioteca Populara" a Administratiei Domeniului Coroanei - Carticica XLIII - se precizeaza ca scoala Panaghia s-a infiintat in 1892. In 1928 sub conducerea ca primar a lui Marin Gavriloiu s-au construit: localul de scoala primara cu doua sali de clasa, cancelarie si locuinta pentru director in Salcuta. Mentionam ca s-au construit cu subventie din partea judetului dar si a proprietarului Constantin Prejbeanu, boierul care a donat terenul pentru scoala si "obolul" locuitorilor comunei. In 1944 erau doua scoli primare in satele Panaghia si Salcuta iar din 1952 a luat fiinta scoala de 7 ani care ulterior s-a transformat in invatamant de 8 ani in satul Salcuta in conacul fostului proprietar Constantin Prejbeanu. Tot in aceasta perioada s-a organizat si un internat unde pana in anul 1960 s-a servit masa si cazarea pentru copii satelor Dalga, Belcin, Calopar, Bazdana, Foisor si Radovan. In aceste conditii, scoala internat Salcuta a fost de un real folos taranilor si oamenilor fără posibilitati materiale, creand astfel conditii pentru studiul elevilor ce proveneau din aceste localitati si care nu puteau frecventa scolile din Craiova. In anul 1952 se incepe constructia localului de scoala din Panaghia si se realizeaza imprejmuirea scolii din Salcuta. In perioada 1962-1965 s-a realizat electificarea satelor Panaghia si Salcuta si inclusiv a celor 2 scoli oferind astfel conditii mai bune de studiu elevilor. Desi functioneaza in cladirea unui vechi conac boieresc construit in 1880 de boierul Constantin Prejbeanu, in perioada 2002-2003 Scoala Salcuta a fost reabilitata prin Programul de reparatii capitale finantat de Banca Mondiala. De asemenea si scoala cu clasele I-IV Panaghia a fost reabilitata prin acelasi program.

In prezent Scoala Salcuta si structurile din subordine au in total 262 de elevi repartizati astfel: 4 clase gimnaziu cu 81 elevi, 6 clase I-IV cu 105 elevi la scoala Salcuta, 2 clase simultan la structura Panaghia cu 31 elevi, 1 grupa mixta la gradinita Salcuta cu 24 elevi, 1 grupa mixta la gradinita Panaghia cu 21 elevi. Cursurile se desfasoara intr-un singur schimb intre 8:00-14:00. In scoala noastra isi desfasoara activitatea 20 de cadre didactice din care: 2 educatoare, 8 invatatoare, 10 profesori cu diverse specialitati (din care 7 titulari) Cei mai multi elevi provin din familii de rromi si au situatie sociala si materiala improprie iar educatia pentru ei nu este chiar pe primul plan si tocmai de aceea intampinam o serie de greutati in procesul instructiv-educativ.

Sursa:scoalasalcuta.ro

Cod postal[modificare | modificare sursă]

207135

Imagini Panaghia[modificare | modificare sursă]

[3]

[4]

[5]

[6]