Pacea de la Passau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Sfântul Împărat Roman Carol al V-lea a câștigat o victorie împotriva forțelor protestante în Războiul Schmalkaldic din 1547. Mulți prinți protestanți au fost nemulțumiți de termenii religioși ai Interimatului de la Augsburg, termeni impuși după această victorie. În ianuarie 1552, conduși de Maurice de Saxonia, au format o alianță cu Henric al II-lea al Franței încheind Tratatul de la Chambord. În schimbul finanțării și asistenței franceze, lui Henric i s-au promis teritorii în Germania de vest. În Războiul Prinților, Carol al V-lea a fost alungat din Germania pe pământul străbun, în Austria, orașul Innsbruck, de către alianța protestantă, în timp ce Henric a capturat cele trei episcopate ale RinuluiMetz, Verdun și Toul.

În luna august 1552, obosit de trei decenii de război civil religios, Carol al V-lea a garantat libertățile religioase luterane în Pacea de la Passau. Punerea în aplicare a Interimatului de la Augsburg a fost anulată. Prinții protestanți, luați prizonieri în timpul Războiului Schmalkaldic, precum Johann Friedrich I de Saxonia și Filip I de Hessa, au fost eliberați.[1] Precursoare a Păcii de la Augsburg din septembrie 1555, Pacea de la Passau a pus capăt încercării lui Carol al V-lea de-a lungul întregii sale vieți de a realiza unitatea religioasă a Europei.[2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Martin Rady, Împăratul Carol al V-lea, (1988), p86
  2. ^ Martin Jones, Clash of Empires, (CUPA, 2000), p26

Legături externe[modificare | modificare sursă]