Păr de contur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Puful (stânga) și părul de contur cu spic (dreapta) la o pisică

Părul de contur sau părul acoperitor[1][2], numit și păr protector[3] (în engleză guard hair, overhair, contour hair), este părul lung și aspru din stratul exterior al blănii mamiferelor, vizibil la suprafața blănii. Sub părul de contur se află puful scurt, des și fin.[4][5][6][7][8][9][10][11]

Descrierea[modificare | modificare sursă]

Părul de contur este format din fire cu lungimi diferite (mai scurte sau mai lungi), de regulă drepte și puternice, cu măduva bine dezvoltată. Firele de păr de contur au partea bazală mai subțire și albicioasă, iar cea distală devine mai rigidă, cu vârful ascuțit și orientat caudal, fie zbârlit, fie lins. La multe mamifere, părul de contur este răspândit pe cea mai mare parte a pielii, constituie masa principală a blănii, acoperă puful și dă conturul și culoarea blănii, din combinațiile în procente diferite a doi pigmenți: eumelanina de culoare cafenie și neagră, și feomelanina de culoare galbenă și roșie. Gradul de concentrare sau de dispersie a pigmenților în păr, poziția părului și poziția diferitelor feluri de peri dau varietatea de culoare a blănii mamiferelor.[1][2][12]

Tipurile de păr de contur[modificare | modificare sursă]

Se deosebesc 4 tipuri de păr de contur: părul director, părul cu spic, peri setiformi și țepi.[1][2][13][14]

Părul director[modificare | modificare sursă]

Părul director, numit și jar, (în engleză lead hair, leading hair, guard hair, franceză jarre, poils recteurs, germană leithaare, rusă направляющие волосы) la mamiferele cu blană este cel mai lung și cel mai gros. Este neted și drept, relativ rigid (dar mai puțin decât un spin) și destul de lung, în general pigmentat. Capetele firelor de păr director se ridică deasupra pufului și părului cu spic și depășește de obicei suprafața blănii și constituie partea vizibilă a blănii, formând așa-numitul voal. Se găsește în special pe spatele animalului. De cele mai multe ori, firele de păr sunt grupate câte trei, firul de păr mijlociu fiind un fir de păr director, iar cele laterale, în special fire de păr cu spic. Părul director și cel cu spic formează un înveliș care servește mai mult la protecția corpului animalului contra rănirilor. Părul director reprezintă numai circa 0,1—0,5% din numărul total al firelor de păr ale blănii.[15]

Părul cu spic[modificare | modificare sursă]

Barba la capră este formată din peri setiformi
Gulerul și coama leului mascul sunt formate din părul cu spic lung (în engleză bristles)

Părul cu spic (în engleză awn hairs), numit și fir de păr de coroană, numit uneori și jar[15] (din franceza jarre[16]), are firele de păr acoperitor mai subțiri la bază și îngroșate în formă de fus spre vârf, care este tare și, de obicei, diferit colorat, constituind spicul părului.[17] Părul cu spic este îndreptat de obicei într-o singură direcție, dând blănii un contur distinct. Acest tip de păr este întâlnit la carnivore. La ecvide, bovine, și pe fața și picioarele ovinelor, perii acoperitori sunt mai scurți, mai tari, drepți și cu spic neevident.[1][2][18]

Părul lung cu spic (în engleză bristles). În unele regiuni ale corpului, la ecvide și bovide, unele carnivore etc., părul de contur este deosebit de dezvoltat, devenind mai lung, mai rezistent, adesea este tare și strălucitor și diferit colorat, formând moțul, coama sau coada animalului; acest caracter variază adesea după sex, servind pentru deosebirea sexelor (dimorfism sexual).[1][2] De ex. la leu masculii au un guler format din părul de contur lung, tare, care crește continuu, și se extinde și pe umeri, iar pe partea dorsală a gâtului formează o coamă.[19]

Peri setiformi[modificare | modificare sursă]

Țepii porcului spinos (Hystrix cristata)

Perii setiformi au un aspect mai aspru și mai tari. Acest tip de păr se întâlnește la porci, în pavilionul urechii la alte câteva mamifere, sau în barbă la capră.[1][2]

Țepi sau spini[modificare | modificare sursă]

Țepii sau spinii (în engleză spines) - este părul de contur cu firele foarte dezvoltate și mari, rigide, acestea formează ghimpii protectori la arici, echidna, și mai ales la porcul spinos.[1][2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967.
  2. ^ a b c d e f g Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962.
  3. ^ Părul protector. Google Search for PDF
  4. ^ Phil Myers. Hair. Animal Diversity Web
  5. ^ G. A. Feldhamer, J. F. Merritt, C. Krajewski, J. L. Rachlow, K. M. Stewart. Mammalogy: Adaptation, Diversity, Ecology. Fifth Edition. Johns Hopkins University Press. 2020
  6. ^ B. J. Teerink. Hair of West European Mammals: Atlas and Identification Key. Cambridge University Press. 1991
  7. ^ Sylvain Debrot. Atlas de poils de mammifères d'Europe. Neuchâtel : Inst. de Zoologie de l'Univ. de Neuchâtel, 1982.
  8. ^ Ling, J. K. (1970). Pelage and molting in wild mammals with special reference to aquatic forms. The Quarterly Review of Biology, 45(1), 16-54.
  9. ^ C.H. Danforth. Hair With Special Reference to Hypertrichosis. American Medical Association, Chicago 1925
  10. ^ A. Schummer, H. Wilkens, B. Vollmerhaus, K.-H. Habermehl. The Anatomy of the Domestic Animals. Volume 3: The Circulatory System, the Skin, and the Cutaneous Organs of the Domestic Mammals. Springer, 1981
  11. ^ Гукалова, Д.Д., Шубина, Т.П., 2020. Особенности строения волосяного покрова у животных. In Наука, образование, общество: тенденции и перспективы развития (pp. 66-69).
  12. ^ Dumitru Murariu. Fauna României. Mammalia, vol. XVI, Fascicula 1 – Insectivora. Editura Academiei Române, București, 2000
  13. ^ Robert E. Martin, Ronald H. Pine, Anthony F. DeBlase. A Manual of Mammalogy: With Keys to Families of the World. 3rd edition. Waveland Pr Inc. 2011
  14. ^ D. A. Kelt, J. L. Patton. A Manual of the Mammalia: An Homage to Lawlor’s “Handbook to the Orders and Families of Living Mammals”. University of Chicago Press. 2020
  15. ^ a b Remus Răduleț (redactor). Lexiconul tehnic romîn. Elaborare Nouă. Vol. 3. Bl-Cau. Editura Tehnică, București, 1958
  16. ^ jarre. Dictionnaire de français Larousse
  17. ^ spic. DEXonline
  18. ^ Sokolov, V. E. 1982. Mammal skin. Univ. California Press, Berkeley. 1982.
  19. ^ Murariu D. Din lumea mamiferelor. Volumul II - Mamifere terestre. București: Editura Academiei Române, 1993.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Păr_de_contur&oldid=15076318