Sari la conținut

Otto al III-lea, Duce al Carintiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otto al III-lea
Duce al Carintiei, Conte de Gorizia-Tirol

Otto al III-lea (Castelul Ambras, Innsbruck)
Date personale
Născut1265[1][2] Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiMeinhard al II-lea
Elisabeta de Bavaria, regină a Germaniei[3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriElisabeta de Gorizia-Tirol
Agnes de Gorizia-Tirol
Henric de Carintia
Conradin
Albert al II-lea de Gorizia-Tirol[*]
Ludovic de Gorizia-Tirol[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEufemia de Silezia[*]
Eufemia de Silezia[*] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiElisabeta de Carintia
Anna Korutanská[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte de Gorizia[*]
conte de Tirol[*]
Duce de Carintia
Familie nobiliarăCasa de Gorizia

Otto al III-lea (n.c. 1265 – d. 25 mai 1310) aparținând Liniei Meinhardine a Casei de Gorizia, a fost conte de Gorizia-Tirol și duce de Carintia și Crania (1295–1310).

Otto a fost fiul ducelui Meinhard al II-lea și al Elisabetei de Bavaria. În 1295 el i-a succedat tatălui său împreună cu frații săi Albert, Ludovic și Henric.

Otto a preluat o cârmuire bine organizată. Tatăl său pusese bazele unei administrații eficiente prin promovarea funcționarilor ministeriali. Otto a ajuns la o înțelegere cu episcopul de Bozen-Brixen (Bolzano-Bressanone) cu privire la granița dintre Tirol și eparhie. Începând de atunci această graniță a fost fixată la confluența râurilor Avisio și Adige, la nord de Trento. Frații lui Otto au deținut funcția de advocatus al episcopiei Trento.[4] Deși Otto a obținut drepturi vamale în Tirol acordate de regele Albert I, risipa de la curtea lui Otto a fost povară grea pentru administrație. Printre măsurile politice ale lui Otto se remarcă în 1305 extinderea și securizarea comerțului din Gries (astăzi parte a orașului Bolzano) în detrimentul orașului Bolzano (Bozen) care era încă dominat de episcopie.

Deoarece Otto a murit fără a avea un fiu, fratele său mai mic Henric de Carintia i-a succedat în 1310. Frații săi Albert și Ludovic muriseră în 1292 și respectiv în 1305.

Căsătorii și descendenți

[modificare | modificare sursă]

În 1297 Otto s-a căsătorit cu ducesa Eufemia (1281–1347), fiica ducelui Henric al V-lea al Sileziei.[5] Cei doi au avut patru fiice:

  1. ^ „Otto al III-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Otto, MAK 
  3. ^ The Peerage 
  4. ^ Hannes Obermair: Bozen Süd - Bozen Nord. Schriftlichkeit und urkundliche Überlieferung der Stadt Bozen bis 1500., vol. 2, Primăria Bolzano, Bolzano 2008, ISBN 978-88-901870-1-8, p. 249, nr. 223 (document din 1308).
  5. ^ „Piast 4”. genealogy.euweb.cz. Accesat în . 
  • Wilhelm Baum: Die Grafen von Görz in der europäischen Politik des Mittelalters., Editura Kitab, Klagenfurt 2000, ISBN 3-902005-04-1.
  • Christoph Haidacher: Die Verwaltungsorganisation Meinhards II. und seiner Nachfolger., în: Eines Fürsten Traum. Meinhard II. – Das Werden Tirols., Catalogul expoziției, Castelul Tirol/Stams 1995 (Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, ID 946016402).