Otidea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Otidea
Otidea onotica
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Pyronemataceae
Gen: Otidea
(Pers.) Bonord. (1851)
Specia tip
Otidea onotica
(Pers.) Fuckel (1870)
Sinonime
  • Peziza †† Otidea Pers. (1822)
  • Peziza sect. Cochleate Fr. (1822)
  • Peziza subgen. Cochlearia Cooke (1879)
  • Otidea subgen. Pseudotis Émile BoudierBoud. (1885)
  • Cochlearia (Cooke) Lambotte (1888)
  • Pseudotis (Boud.) Boud. (1907)
  • Flavoscypha Harmaja (1974)
Modifică text Consultați documentația formatului

Otidea (Christian Hendrik Persoon, 1822 ex Hermann Friedrich Bonorden, 1851) este un gen de ciuperci din încrengătura Ascomycota, în ordinul Pezizales și familia Pyronemataceae,[1][2] cuprind în prezent, conform filogeneticii moleculare moderne, peste 60 specii, în Europa mult mai puține. Este cunoscut în popor în regulă sub denumirea urechiușe.[3] Ciupercile saprofite și inofensive se dezvoltă pe pământ în diverse feluri de pădure. Tip de specie este Otidea onotica.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

C. H. Persoon

Numele binomial a fost determinat de savantul bur Christian Hendrik Persoon drept Peziza †† Otidea, văzând astfel în genul de astăzi doar o formă al genului Peziza, și publicat în volumul 1 al operei sale Mycologia Europaea din 1822.[4]

Apoi, în 1851, medicul și micologul german Hermann Friedrich Bonorden (1801-1884) a transferat specia la genul Otidea, creat de el însuși, de verificat în lucrarea sa Handbuch der allgemeinen Mykologie,[5] care este numele curent valabil (2020).

Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, nefiind folosite, dar trebuie menționat, că comitetul de nomenclatură Mycobank vede, ca singurul în momentul de față, în denumirea lui Elias Magnus Fries, tot din 1822, anume Peziza sect. Cochleate, noul nume binomial (2020).[6]

Numele generic este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche οὖς=ureche, gen. ώτός, [7] datorită aspectului.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Caracteristici macroscopice[modificare | modificare sursă]

Bres.: O. abietina et O. felina
  • Corpul fructifer: speciile genului prezintă corpuri fructifere de dimensiuni medii, sesile, ascuțite, asimetrice, în formă de ureche, alungite unilateral sau incizate și atuci încolăcite la margine, aspectul fiind unic în familia Pyronemataceae. El poate fi neted sau păros pe suprafața exterioară. Himeniul, adică partea fertilă, se află pe suprafața inferioară. Coloritul are mereu de tonuri maronii: de la bej, brun-gălbui, peste ruginiu, maroniu, brun-roșcat, brun de scorțișoară până la brun-negricios, partea exterioară fiind de obicei mai deschisă, dar uneori și de culoarea celei inferioare.
  • Piciorul: prezintă uneori un picioruș slab dezvoltat. Toate speciile de Otidea studiate arată un strat mat și lânos vizibil care acoperă baza apotecii, răspândindu-se și în substrat. Exsudații rășinoase sunt adesea prezente la suprafață, în special pe miceliile care se extind în substrat, apărând adesea ca o ornamentație hifală.
  • Carnea: este destul de subțire, poate fi ceva elastică, sau ușor dură și fragilă, având un miros plăcut până imperceptibil și un gust blând.[8][9][10]

Caracteristici microscopice[modificare | modificare sursă]

Ciupercile genului au spori elipsoidali, netezi sau ornamentați, neamiloizi (nu intră în reacție cu iod), hialini (translucizi), fiecare cu două o picături mari uleioase în centru. Pulberea lor este albă. Ascele, cilindrice, lungi și la bază atenuat pețiolate, conțin câte 8 spori fiecare. Hifele sunt septate, drepte, frecvent ramificate și anastomozate. Rizomorfe nu au fost observate, deși fire subțiri de hifă sunt formate uneori. Parafizele cu pigmenți intracelulari gălbui sau maronii, sunt înguste, îndoite în formă de baston de promenadă și rotunjite în partea de sus, iar în jos bifurcate sau ramificate și septate în celulele marginale, fiind mai înalte decât ascele.[8][9][10]

Speciile genului[modificare | modificare sursă]

În urmare sunt listate cele 64 de specii ale genului acceptate în momentul de față (2020), cele 15 europene fiind marcate cu (E).[11]

  • Otidea indivisa Velen. 1934 (E)
  • Otidea kaushalii (J.Moravec) K.Hansen & Olariaga (2015)
  • Otidea korfii Pfister, F.Xu & Z.W.Ge (2018)
  • Otidea kunmingensis W.Y.Zhuang (2008)
  • Otidea lactea J.Z.Cao & L.Fan (1990)
  • Otidea leporina (Batsch) Fuckel )1870) (E)
  • Otidea lilacina R.Heim & L.Remy (1932) (E)
  • Otidea lobata Rodway (1925)
  • Otidea microspora (Kanouse) Harmaja (1976)
  • Otidea minor (Boud.) Olariaga & K.Hansen (2015)
  • Otidea mirabilis Bolognini & Jamoni (2001)
  • Otidea myosotis Harmaja (1976)
  • Otidea nannfeldtii Harmaja (1976)
  • Otidea ochracea (Fr.) Seaver (1904) (E)
  • Otidea olivaceobrunnea Harmaja (2009)
  • Otidea onotica (Pers.) Fuckel (1870) (E)
  • Otidea oregonensis K.Hansen & Olariaga (2015)
  • Otidea papillata Harmaja (1976)
  • Otidea pedunculata Velen. (1934) (E)
  • Otidea phlebophora (Berk. & Broome) Sacc. (1889) (E)
  • Otidea platyspora Nannf. (1966)
  • Otidea propinquata (P.Karst.) Harmaja (1976)
  • Otidea pruinosa Ekanayaka, Q.Zhao & K.D.Hyde (2017)
  • Otidea pseudoformicarum Ekanayaka, Q.Zhao & K.D.Hyde (2017)
  • Otidea pseudoleporina Olariaga & K.Hansen (2015)
  • Otidea purpurea (M.Zang) Korf & W.Y.Zhuang (1985)
  • Otidea purpureogrisea Pfister, F.Xu & Z.W.Ge (2018)
  • Otidea pusilla Rahm (1958) (E)
  • '[Otidea rainierensis Kanouse (1950)
  • Otidea reisneri Velen. (1922) (E)
  • Otidea saliceticola Cartabia, M.Carbone & P.Alvarado (2017)
  • Otidea sinensis J.Z.Cao & L.Fan (1990)
  • Otidea smithii Kanouse (1939)
  • Otidea stipitata Ekanayaka, Q.Zhao & K.D.Hyde (2017)
  • Otidea subformicarum Olariaga, Van Vooren, Carbone & K.Hansen (2015)
  • Otidea subpurpurea W.Y.Zhuang (2008)
  • Otidea subterranea R.A.Healy & M.E.Smith (2009)
  • Otidea tasmanica Rodway (1925)
  • Otidea tianshuiensis J.Z.Cao, L.Fan & B.Liu (1990)
  • Otidea tuomikoskii Harmaja (1976)
  • Otidea violacea A.L.Sm. & Ramsb. (1916)
  • Otidea yunnanensis (B.Liu & J.Z.Cao) W.Y.Zhuang & C.Y.Liu (2006)

Speciile genului în imagini (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Otidea alutacea
    Otidea alutacea
  • Otidea auricula
    Otidea auricula
  • Otidea bufonia
    Otidea bufonia
  • Otidea cochleata sin. Otidea umbrina
    Otidea cochleata sin. Otidea umbrina
  • Otidea concinna
    Otidea concinna
  • Otidea fuckelii
    Otidea fuckelii
  • Otidea grandis
    Otidea grandis

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 518, ISBN 978-606-12-1535-5
  4. ^ C. H. Pewrsoon: „Mycologia Europaea”, vol. 1, Editura Ioanni Iacobi Palmii, Erlangen 1822, p. 220 [1]]
  5. ^ Hermann Friedrich Bonorden: „Handbuch der allgemeinen Mykologie”, Editura Schweizerbart'sche Verlagshandlung, Stuttgart 1851, p. 205
  6. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species”, vol. 2, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1822, p. 46 [2]
  7. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 2, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 16 și 703
  8. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 678-681, ISBN 978-3-440-14530-2
  9. ^ a b Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 650-653, ISBN 978-3-8354-1839-4
  10. ^ a b Ibai Olariaga, Nicolas Van Vooren, Matteo Carbone, Karen Hansen: „A monograph of Otidea (Pyronemataceae, Pezizomycetes)”, în: „Persoonia - Molecular Phylogeny and Evolution of Fungi”, vol. 35, nr. 1, aprilie 2015, p. 166, 175
  11. ^ „Catalogue of Life de la 1 septembrie 2020”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 330-331, ISBN 978-3-440-13447-4</ref>
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 53-55, ISBN 3-405-12116-7</ref>
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 2: „Nichtblätterpilze (Basidiomyzeten ohne Blätter, Askomyzeten)“, editia a 3-a, Editura Fischer, Jena 1986, ISBN 3-437-30347-3
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Otidea&oldid=15332786