Osteoporoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Osteoporoză
Osteoporosis -- Smart-Servier.jpg
Specialitateendocrinologie  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM733.0[1][2]
733.00[1][2]
733.09[2]  Modificați la Wikidata
OMIM166710
DiseasesDB9385
MedlinePlus000360
Patient UKOsteoporoză
MeSH IDD010024[2]  Modificați la Wikidata

Osteoporoza înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densității minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puțin dense, prin pierdere de substanță osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată - asemenea unei țesături vechi, cu urzeala subțiată și pe alocuri ruptă.

După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanța sa, un fenomen normal și natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva osoasă" inițială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanță osoasă se face prea repede. Rezultatul este creșterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obișnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau șoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

Osteoporoza o boală care afectează peste 40 la sută din femei și 20 la sută din bărbații cu vârste de peste 50 de ani.[3]

Factori de risc[modificare | modificare sursă]

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacienții cu osteoporoză sunt femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, și chiar și mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.

Alți factori de risc:

  • vârsta peste 65 de ani
  • tratament cronic cu corticosteroizi
  • aport inadecvat de calciu alimentar
  • activitate fizică insuficientă
  • greutate corporală prea mică

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Din motive legate de obiectivitate diagnostică, osteoporoza este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca o scădere a densității minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviații standard față de media persoanelor tinere de același sex, măsurată cu DEXA. Deși există posibilități de tratament al osteoporozei, prevenția este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidența fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă și activitatea hormonală, femeile sunt mai expuse decât bărbații, mai ales în primele decade după menopauză.

Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepția situației în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înălțime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidențiind una sau mai multe fracturi vertebrale.

Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:

  • tomografie computerizată cantitativă

Este o metodă de măsurare a densității minerale osoase folosind scanarea cu raze X cu un computer tomograf a unor regiuni osoase cu o componentă importantă de os trabecular. Initial, a fost scanată coloana vertebrală lombară.

CT cantitativă a fost inventată la Universitatea California din San Francisco în 1970 de profesorii Douglas Boyd și Harry Genant. În 1980, ei au folosit CT cantitativă pentru evaluarea coloanei vertebrale, lansând și noțiunea de "CT cantitativă" (QCT).

La început a fost folosită CT 2D convențională pentru examinarea densității minerale osoase a corpilor vertebrali lombari. Se făceau secțiuni subtiri monoplane în zona centrală a trei vertebre lombare, de obicei L1-L3.

Cu timpul, a început să fie folosită tot mai mult CT 3D care scanează rapid osul examinat prin achiziția a numeroase secțiuni, reconstituind apoi imaginea în 3 dimensiuni. Analiza mai bună a osului permite o reproductibilitate mai fidelă a modificărilor densității minerale osoase.

QCT măsoară densitatea minerală osoasă raportată la volum. Valorile obținute în urma măsurătorilor sunt exprimate în g/cm3. Această metodă nu depinde de mărimea osului. Măsurarea se face prin compararea valorilor obținute la pacientul examinat cu valori standard pentru sexul și vârsta respective și prin compararea valorilor densității minerale osoase prezente ale pacientului cu valorile obținute la evaluări QCT anterioare ale aceluiași pacient.

La nivelul coloanei vertebrale lombare, QCT măsoară densitatea minerală osoasă doar a osului trabecular din interiorul corpului vertebral. Osul trabecular are o activitate metabolică de 8 ori mai mare decât osul cortical. De aceea, el este afectat mai repede și mai mult de boală comparativ cu osul cortical. Celelalte metode de măsurare a densității minerale osoase evaluează o mixtură de os trabecular și os cortical. Modificările densității minerale osoase trabeculare la nivelul coloanei vertebrale lombare după menopauză sau după un deficit estrogenic, apar mai repede decât în orice altă regiune a scheletului, inclusiv față de modificările osoase totale (trabeculare și corticale) la nivelul coloanei. Deci QCT evidențiază cel mai devreme pierderea de os în primii ani după menopauză.

QCT măsoară densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei, femurului proximal, humerusului proximal și al radiusului distal. Osul trabecular reprezintă 30-35% din totalul osului la nivelul coloanei vertebrale lombare, 35-50% din total la nivelul radiusului distal și 60-75% din totalul osului humerusului proximal.

QCT poate fi folosită atât pentru adulți cât și pentru copii. La copii, măsurarea densității minerale osoase se face doar periferic (pQCT) pentru ca doza de iradiere să fie cât mai mică.

Măsurarea densității minerale osoase poate fi făcută cu un CT tomograf standard dar care este înzestrat cu un soft special dedicat QCT. CT tomografele moderne pot calcula nu numai densitatea minerală osoasă a osului trabecular dar și pe cea a osului cortical sau chiar densitatea minerală osoasă globală (trabeculară și corticală).

Timpul de examinare este de 10-15 minute iar doza medie de iradiere a pacientului este de 60 de microSv.

Datele statistice arată că doar 5% dintre evaluările densității minerale osoase sunt făcute cu QCT, cu toate că spitalele din orașele mici dispun mai degrabă de un CT tomograf, folosit de obicei pentru cazurile de traumă, decât de un aparat RMN.

Stabilirea diagnosticului de osteoporoză pe baza valorilor furnizate de QCT trebuie interpretată conform clasificării Felsenberg:

- densitate minerală osoasă spinală trabeculară normală: > 120 mg/cm3.

- osteopenie: densitate: 80-120 mg/cm3.

- osteoporoză: densitate: < 80 mg/cm3.

- risc crescut de fractură: < 50 mg/cm3

Avantajele QCT:

- măsurarea densității minerale osoase prin QCT la nivelul coloanei vertebrale lombare și al șoldului este mai fidelă decât DXA pentru că nu este influențată de modificările degenerative (osteoscleroză, osteofitoză), de calcificări vasculare și de alimente și medicamente ce conțin cantități semnificative de calciu.

- QCT este cea mai bună metodă de monitorizare a turnover-ului osos și, în consecință, a eficienței tratamentului. Pierderea medie de os trabecular este de 2,6% pe an la nivelul coloanei, mai mare decât pierderea medie globală de os (trabecular și cortical) care este de 0,8% pe an. De aceea, modificările minime ale densității minerale osoase ce pot fi măsurate de QCT, permit repetarea investigatiei la 2 ani, în timp ce tehnica DXA poate decela modificările minime ale densității doar după 3,5 ani.

- abilitatea de a separa osul cortical de osul trabecular

- evidențiază densitatea volumetrică în mg/cm3. În cele mai multe cazuri, o modificare de 8-10 mg/cm3 a densității minerale osoase este semnificativă și indică un trend evolutiv. Femeile care se află la 1-3 ani postmenopauză au o pierdere medie de 7 mg/cm3/an, la nivelul corpilor vertebrali lombari.

- QCT are o capacitate mai bună de diagnosticare a fracturilor osteoporotice și a osteoporozei comparativ cu DXA, fapte ce fac ca QCT să devină "standardul de aur" în măsurarea densității minerale osoase.

- comparată cu metoda DXA, QCT are un preț mai mic și nu necesită injectarea unei substanțe de contrast, având o precizie comparabilă.

Dezavantajele QCT:

Principalul dezavantaj al QTC este iradierea mai mare față de DXA.

Dozele de iradiere ale QCT:

- pentru coloana vertebrală lombară, doza medie de iradiere este de 200-300 microSv (microsieverts). Spre comparație, doza de iradiere în DXA a coloanei este de 10 microSv.

- pentru realizarea QTC la nivelul șoldului, doza de iradiere este de 500-1000 microSv, comparativ cu 10 microSv pentru DXA de șold. Iar rezultatele au sensibilitate similară.

Indicațiile QCT:

- femeile cu vârsta peste 65 ani și bărbații cu vârsta peste 70 de ani asimptomatici

- femeile mai tinere de 65 de ani cu factori de risc pentru osteoporoză pe baza anamnezei și a examenului clinic: deficiență estrogenică, antecedente maternale de fractură de șold după vârsta de 50 de ani, greutate redusă (< 57 kg), istoric de amenoree de peste 1 an până la vârsta de 42 de ani.

- femeile mai tinere de 65 de ani sau bărbații mai tineri de 70 de ani care au următorii factori de risc: fumători, pierdere de înălțime cu cifoză toracică, fracturi de pumn, șold, coloană sau de humerus proximal ce apar la traumatisme mici, corticoterapie mai mult de 3 luni, tratament cronic cu anticonvulsivante, tratament cronic cu heparină, hiperparatiroidism, sindrom Cushing, hipogonadism sau castrare de necesitate, imobilizare prelungită, insuficiență renală cronică, malabsorbție, malnutriție, deficiență de vitamina D, alcoolism cronic, ciroză, mielom multiplu.

Societatea Internațională de Densitometrie Clinică (ISCD) consideră QCT a coloanei vertebrale ca fiind foarte valoroasă pentru diagnostic:

- atunci când scanează coloana lombară la nivelul L1- L3.

- poate fi folosită la femeile în postmenopauză pentru prezicerea fracturilor vertebrale. Dar QCT nu poate prezice fracturile vertebrale la bărbați. De asemeni, QCT nu poate face nici o predicție despre fracturile de șold, nici în cazul bărbaților, nici al femeilor.

- poate fi folosită ca mijloc unic de identificare a pacienților care sunt candidați pentru tratamentul farmacologic, atunci când nu pot fi făcute măsurători DXA.

- QCT a coloanei vertebrale lombare poate monitoriza răspunsul densității minerale osoase la tratamentul antiosteoporotic.

  • absorbțiometrie duală (DEXA)

Este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în prezent "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei și în urmărirea eficienței tratamentului

  • densitometria ultrasonică

Măsoară atât densitatea osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului de fractură, la un preț de cost mai redus și fără iradiere, dar nu poate servi la urmărirea eficienței tratamentului

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluția bolii și a evita fracturile:

Aportul de calciu și vitamina D[modificare | modificare sursă]

Calciul este necesar pentru edificarea osului. Un aport generos de calciu nu este suficient pentru a preveni osteoporoza. Aportul inadecvat de calciu poate însă accentua tendința de demineralizare a osului. Pentru absorbția calciului și fixarea sa în os, este necesară vitamina D. Un adult are nevoie zilnic de 1000-1500 mg calciu și 400-800 UI vitamina D. Dacă aportul alimentar de calciu și vitamina D este insuficient, se indică utilizarea unui supliment nutritiv. Recomandabil 1000 mg calciu/zi la persoanele sub 50 de ani și 1200 mg calciu/ziua persoanelor de peste 50 de ani. Vitamina D 51-70 de ani 400 UI/zi si la varstnicii peste 70 ani 600 UI/zi. Daca absorbția este inefecienta se administreaza tratament adjuvant cu bifosfonați.(Epidemiology, Diagnosis Prevention and Management of Osteoporotic Fractures Kenneth A. Egol, MD NYU-Hospital For Joint Diseases Created March 2004; Revised May 2006)

Activitatea fizică[modificare | modificare sursă]

Nu orice tip de activitate fizică protejează față de osteoporoză - munca depusă acasă sau la serviciu este de regulă ineficientă. Activitățile fizice care protejează față de osteoporoză sunt cele de tip "portant" sau "de impact" - baschet, volei, jogging, aerobic, săritul corzii, mersul rapid. Aceste exerciții trebuie adaptate posibilităților fiecărui individ în parte și efectuate sistematic.

Medicație specifică[modificare | modificare sursă]

Înainte de a folosi oricare din medicamentele de mai jos, trebuie consultat un medic pentru a lămuri avantajele și riscurile fiecăruia dintre ele.

  • substituția hormonală - în principal are indicație la femeile aflate la menopauză, care au simptome specifice acestei perioade
  • modulatorii selectivi de receptori estrogenici (raloxifen, bazedoxifen) - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală
  • bifosfonații - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală, de radius și de șold
  • calcitonina - nu reduce riscul de fractură, dar poate fi utilă la pacienții cu fracturi vertebrale dureroase
  • denosumab - un anticorp monoclonal anti-RANKL
  • parathormonul și teriparatida - introduși recent în tratamentul osteoporozei, au rol anabolizant

Prevenirea căderilor și protectoarele de șold[modificare | modificare sursă]

Aceste metode se adresează mai mult vârstnicilor și urmăresc rezolvareaa problemelor legate de:

  • iluminat: insuficient, întrerupătoare inaccesibile, lipsa iluminatului "de veghe"
  • podele și holuri: obstrucționări, obiecte plasate pe jos, podele alunecoase, covoare mobile, uzate sau "cu urechi", praguri
  • baie și bucătărie: lipsa mânerelor, cabină de duș sau vană inaccesibile, podea udă
  • scări interioare: balustrade instabile sau cu priză inadecvată, trepte alunecoase sau deteriorate
  • mobilier: scaune prea joase, fără sprijin pentru coate, pat prea jos sau prea înalt
  • acces: rafturi prea joase sau prea înalte

Persoanele vârstnice trebuie să rezolve acele probleme medicale care determină căderi, cum ar fi cele legate de acuitatea vizuală, tensiunea arterială, spondiloza cervicală, etc.

Activitatea fizică, efectuată în mod adecvat, este benefică și pentru vârstnici - prin menținerea tonusului muscular se reduce riscul de cădere.

Protectoarele de șold reprezintă practic niște pernițe din burete care amortizează impactul la acest nivel. Nu sunt foarte populare din motive estetice și de confort, dar s-a demonstrat că sunt eficiente pentru prevenirea fracturilor de șold.

Problema osteoporozei trebuie discutată în primul rând cu medicul de familie. Acesta poate evalua riscul de osteoporoză și, în plus, recomandarea sa este necesară pentru densitometrie DEXA sau densitometrie ultrasonică. Examinarea trebuie însă efectuată de personal calificat, cu un aparat calibrat corespunzător. Nu mai puțin important, rezultatul examinării trebuie interpretat de un medic cu experiență în densitometrie.

Prevenirea osteoporozei[modificare | modificare sursă]

Indiferent de sex și vârstă, osteoporoza poate fi prevenită printr-o activitate fizică adecvată și un aport de calciu corespunzător.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Disease Ontology, accesat în  
  2. ^ a b c d Monarch Disease Ontology release 2018-06-29sonu[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29sonu (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ Dieta recomandată în osteoporoză, 2 iulie 2010, Liana Hainăroșie, Adevărul, accesat la 3 aprilie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Clasificare
Resurse externe