Ostatic

Un ostatic este o persoană sechestrată de un răpitor pentru a constrânge o altă parte — care acordă o mare importanță libertății, bunăstării sau siguranței persoanei sechestrate, cum ar fi o rudă, un angajator, forțele de ordine sau un guvern — să acționeze sau să se abțină de la a acționa într-un anumit mod, de obicei sub amenințarea unor vătămări fizice grave sau a morții ostaticului (ostaticilor) după expirarea unui ultimatum. Ediția a 11-a Encyclopædia Britannica definește ostaticul drept „o persoană predată de una dintre cele două părți beligerante celeilalte sau capturată ca garanție pentru îndeplinirea unui acord ori ca măsură preventivă împotriva anumitor acte de război”.^[1]

Dacă o persoană se oferă voluntar drept ostatic, partea care o primește este uneori denumită gazdă.

(Video) Poliția demonstrează tehnici de intervenție în cazul luării de ostatici în Japonia

În societatea civilă, alături de răpirea pentru răscumpărare și traficul de persoane (care poate implica cererea de răscumpărare sau utilizarea victimelor ca mijloc de influență), luarea de ostatici constituie o infracțiune. În context militar, ostaticii sunt distincți de prizonierii de război — chiar dacă prizonierii pot fi utilizați ca garanții în schimbul de prizonieri^⁠(d) — iar luarea de ostatici este considerată o crimă de război.

Luarea de ostatici și răpirea pot fi concepte apropiate și uneori suprapuse. Atunci când scopul este strict financiar, obiectivul principal este extorcarea, chiar și în condițiile unei amenințări grave la adresa siguranței persoanei captive dacă negocierile eșuează; în schimb, atunci când scopul este politic^⁠(d) sau geopolitic, obiectivul principal poate fi legat de terorism sau de obținerea unor concesii politice.

Analizată din perspectiva terorismului, luarea de ostatici pare a fi influențată și de tipul de regim politic vizat. Există argumente conform cărora anumite tipuri de guverne, în special cele democratice, pot fi percepute ca fiind mai vulnerabile la astfel de acțiuni. Elemente precum libertatea presei, constrângerile asupra puterii executive, alegerile libere și nivelurile mai ridicate de libertăți civile pot crea un context în care autorii luării de ostatici consideră că pot obține mai ușor concesii sau negocieri, datorită presiunii publice și mediatice asupra autorităților.^[2]

Note

↑ Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (1911). „Hostage”. Encyclopædia Britannica. 13 (ed. 11). Cambridge University Press. pp. 801–802. , o publicație aparținând domeniului public.
↑ Lee, Chia-yi (martie 2013). „Democracy, civil liberties, and hostage-taking terrorism”. Journal of Peace Research. 50 (2): 235–248. doi:10.1177/0022343312465424.

Legături externe

Wikţionar

Caută „ostatic” în Wikționar, dicționarul liber.

Materiale media legate de ostatic la Wikimedia Commons
Hostage on the Etymology online dictionary

[EB1911-1] Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (1911). „Hostage”. Encyclopædia Britannica. 13 (ed. 11). Cambridge University Press. pp. 801–802. , o publicație aparținând domeniului public.

[2] Lee, Chia-yi (martie 2013). „Democracy, civil liberties, and hostage-taking terrorism”. Journal of Peace Research. 50 (2): 235–248. doi:10.1177/0022343312465424.

[1]

[2]