Ordinul Lâna de Aur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Colanul Ordinului Lâna de Aur

Ordinul Lâna de Aur (spaniolă Orden del Toisón de Oro,[1] germană Orden vom Goldenen Vlies) este un ordin cavaleresc înființat în 1430, la Bruge, de Filip al III-lea, Duce de Burgundia, pentru a celebra căsătoria sa cu Infanta Isabela a Portugaliei, fiica regelui João I al Portugaliei. A devenit unul dintre cele mai prestigioase ordine din Europa.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Filip cel Bun care a înfințat Ordinul Lâna de Aur.

Constituirea ordinului s-a făcut în 1429 pentru a celebra căsătoria lui Filip cel Bun cu prințesa portugheză Isabela de Avis, fiica regelui João I al Portugaliei iar nunta a avut loc în orașul Bruges, la 10 ianuarie 1430. Inițial numărul cavalerilor a fost limitat la 24 dar a crescut la 30 în 1433 și la 50 în 1516, plus suveranul.[2] Membrii ordinului nu puteau fi "eretici" și, prin urmare, a devenit o distincție exclusiv catolică în timpul Reformei. Primul Rege de arme al Ordinului a fost Jean Le Fèvre de Saint-Remy.[3] Acesta a primit privilegii neobișnuite față de alte ordine cavalerești: suveranul îl consulta înainte de a merge la război, toate disputele dintre cavaleri urmau să fie soluționate de ordin. Carol al V-lea a conferit Ordinului jurisdicție exclusivă pentru crimele comise de cavaleri: arestarea infractorului se putea face doar cu un ordin semnat de cel puțin șase cavaleri și în timpul procesului el nu rămânea în închisoare ci în custodia blândă a colegilor săi cavaleri.

Bula de confirmare a Ordinului și aprobarea constituirii și ordonanțelor sale a fost dată de Papa Eugen al IV-lea la 7 septembrie 1433, Ordinul având patru demnități: cancelar, trezorier, rege de arme și secretar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vellus aureum Burgundo-Austriacum sive Augusti et ordinis torquatorum aurei velleris equitum ... relatio historiaca. Ed.I., Antonius Kaschutnig, Paulus-Antonius Gundl
  2. ^ „Origins of the Golden Fleece”. Antiquesatoz.com. . Accesat în . 
  3. ^ Buchon, Jean Alexandre (). Choix de chroniques et mémoires sur l'histoire de France: avec notices [Selection of chronicles and memoirs on the history of France: with notices] (în French). 2. Paris: Auguste Desrez. pp. xj–xvj (11–16).