Oliver Lustig

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Oliver Lustig
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Șoimeni, Vultureni, România Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Regele Ferdinand I  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul național „Steaua României” ()

Oliver Lustig (n. 4 noiembrie 1926, Șoimeni, județul Cluj - d. 19 aprilie 2017, Cluj-Napoca) a fost un scriitor român de etnie evreiască, supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz și autor al mai multor cărți despre Holocaust și despre cel de-al Doilea Război Mondial.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Lustig avut parte de soarta evreilor din Transilvania de Nord aflați sub administrația regimului Ungariei horthyste, ghetoizați cu începere din 3 mai 1944, apoi deportați în lagărele de concentrare naziste cu scopul final al exterminării.

La 3 mai 1944 Lustig a fost arestat, împreună cu părinții și cei șase frați ai săi, și adus la secția de poliție din Fodora, apoi în lagărul de tranzit din Cluj (fosta fabrică de cărămidă, în apropierea căreia se află astăzi hipermarketul Real), de unde a fost deportat, în perioada 6-9 iunie, în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. La Birkenau (4 km de Auschwitz), unde se făceau selecțiile în vederea gazării și, respectiv, a trimiterii în lagărul de muncă de la Auschwitz, și-a pierdut mama și trei dintre frați, iar tatăl său a murit câteva luni mai târziu la Mauthausen.

În septembrie 1944, Oliver Lustig și fratele său, Emilian, au fost transferați în lagărul Kaufering 4 (o tabără de muncă a lagărului de concentrare Dachau), de unde a fost eliberați de Armata Americană la 27 aprilie 1945. A primit nr. de deținut 112398. Împreună cu el, din cei nouă membri ai familiei sale (părinții și șapte copii), au mai supraviețuit Holocaustului o soră și doi frați - împrejurare rară în istoria tristă a lagărelor de exterminare (4 supraviețuitori din aceeași familie).[1]

Reîntors în România, a absolvit în 1949 studii superioare la Universitatea din Cluj. A fost încadrat ulterior ca jurnalist militar în Ministerul Apărării Naționale, fiind înaintat la gradul de locotenent-colonel în 1954, la vârsta de 28 de ani,[1] apoi la cel de colonel. În 1965 a obținut titlul de doctor în istoria doctrinelor economice. A lucrat la revista militară Apărarea patriei, ocupând pentru o perioadă funcția de redactor șef-adjunct.[2] S-a pensionat în 1986.

Colonelul Lustig a publicat ulterior o serie de cărți, dintre care 12 pe tema Holocaustului, traduse în limbile germană, maghiară, italiană, portugheză și engleză. Mărturiile personale ale lui Oliver Lustig și, respectiv, Leopold Schobel, de pe site-urile Supraviețuitori din România ai Holocaustului și Auschwitz.ro reprezintă doar două din nenumăratele istorii din perioada brutalelor măsuri antisemite care au culminat pentru cei mai mulți cu moartea.

A fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1970) „pentru contribuția adusă la întărirea forțelor armate, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la apariția primului număr al ziarului «Apărarea Patriei»”[3] și cu Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler (2007), „cu prilejul comemorării Zilei Holocaustului în România, în semn de profund respect pentru cutremurătoarele suferințe îndurate în lagărele de concentrare din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial și pentru păstrarea memoriei Holocaustului”, împreună cu alți trei supraviețuitori ai Holocaustului.[4]

La 23 august 2004, colonelul în retragere Oliver Lustig din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) în retragere.[5]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Însemnări din preajma crematoriului, Ed. Militară, București, 1957;
  • Din umbra crematoriului, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960;
  • Viața în imperiul morții, roman, Ed. pentru literatură, București, 1969;
  • Voi deveni ostaș al țării, Ed. Militară, București, 1969;
  • Armata română în primii ani ai revoluției și construcției socialiste, Ed. Militară, București, 1975 - coautor;
  • Atunci, acolo... la Auschwitz, Ed. Cartea Românească, București, 1977;
  • Cronică în marș, 2 vol., Ed. Militară, București, 1978 - în colaborare cu Gh. Bejancu;
  • Destin blestemat, Ed. Cartea Românească, București, 1980;
  • Dicționar de lagăr: Amintiri din lagărul de la Birkenau, Ed. Cartea Românească, București, 1982 (ed. a II-a revăzută, Ed. Hasefer, București, 2002);
  • Componente ale doctrinei militare române: reflecții, Ed. Militară, București, 1985 - coautor;
  • Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României: septembrie 1940 - octombrie 1944, Ed. Politică, București, 1985 - în colaborare cu Mihai Fătu, Ion Ardeleanu, Mircea Mușat, Gh. Bodea, Ludovic Vajda;
  • Scrisori de dragoste spînzurate, roman, Ed. Cartea Românească, București, 1985;
  • Martorii n-au dreptul să tacă, roman, Ed. Militară, București, 1986;
  • Jurnal însîngerat, roman, Ed. Militară, București, 1987;
  • Limbajul morții, memorii, Ed. Alex, București, 1990;
  • Ecouri din holocaust în literatura universală: povestiri, antologie de texte alcătuită de Oliver Lustig, Ed. Hasefer, București, 2003;
  • Ce rost are să vorbim despre Holocaust?, Ed. Compania, București, 2004;
  • Procesul ghetourilor din nordul Transilvaniei, 2 vol., Ed. AERVH, București, 2007.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Éva Heyman, Am trăit atît de puțin: micul meu jurnal, Ed. Alex, București, 1991.

Prefețe[modificare | modificare sursă]

  • Marilena Lică-Mașala, „Am fost la Auschwitz deținutul A-13221”: convorbire realizată cu Leopold Schobel, Ed. Lică, Pitești, 2002;
  • Ernő Lazarovits, Călător prin iad : povestea adevărată a unui supraviețuitor, Editura Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2004.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Petru Romoșan (), „La despărțirea de Oliver Lustig”, Amos News, accesat în  
  2. ^ Gheorghe Văduva (general de brigadă în retragere) (), „Un matematician al cuvintelor”, Observatorul militar (17 (1403)), p. 17, accesat în  
  3. ^ Decretul nr. 373/1 august 1970 privind conferirea de ordine și medalii unor ofițeri și angajați civili din Ministerul Forțelor Armate, text publicat în Buletinul Oficial al României din 3 august 1970.
  4. ^ Decretul nr. 891 din 8 octombrie 2007 privind conferirea unor ordine naționale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 690 din 11 octombrie 2007.
  5. ^ Decretul nr. 626 din 26 iulie 2004 privind acordarea gradului de general (similar) unor colonei (similar) în retragere din Ministerul Apărării Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 678 din 28 iulie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]