Oleksandr Dovjenko
.svg){kind=small}
Oleksandr (Alexandr) Petrovici Dovjenko (în ucraineană Олександр Петрович Довженко, n. , Sosnîțea, Cernigov(d), Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un scenarist, producător și regizor de film ucrainean, considerat unul din cei mai importanți regizori sovietici, alături de Serghei Eisenstein și Vsevolod Pudovkin. În 1959, Oleksandr Dovjenko a fost decorat cu Premiul Lenin.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Alexandr Dovjenko s-a născut în cartierul Viunișce din Sosnîțea, un tîrgușor situat în Imperiul Rus (acum parte din Ucraina) ca fiu al lui Petro Semenovici Dovjenko și Odarka Ermolaivna Dovjenko. Strămoșii săi paterni erau cazaci care s-au stabilit în Sosnîțea în secolul al XVIII-lea, provenind din provincia Poltava. Alexandr a fost al șaptelea din cei paisprezece copii, dar din cauza ratei mari a mortalității, el a ajuns cel mai mare dintre cei 2 copii supraviețitori.
Deși părinții săi erau oameni simpli, fără școală, Alexandr a fost ajutat de bunicii săi să studieze și să se poată angaja ca profesor la vîrsta de numai 19 ani. Din cauza bolii de inimă de care suferea, Dovjenko a fost scutit de serviciul militar atît în timpul Primului Război Mondial cît și în timpul Revoluției Ruse. S-a alăturat însă Partidului Comunist la începutul anilor 1920, fiind numit asistent al ambasadorul rus la Varșovia și Berlin. La întoarcerea sa în URSS, în 1923, Dovjenko a început să ilustreze cărți și să creeze desene animate în Harkov.
Primul său film, Vasia Reformatorul, a fost realizat în anul 1926, la Odesa. Și-a cîștigat însă recunoașterea națională cu pelicula Звeнигopа (Zvenigora) (1928) ce l-a impus ca unul din cei mai importanți regizori ai epocii sale. Seria sa Trilogia ucraineană (din care fac parte filmele: Arsenal, Pămîntul și Ivan), deși criticată puternic de mass-media sovietică a acelor vremuri ce era de părere că realismul filmelor împiedică ideile revoluționare rusești, este cea mai cunoscută serie de filme produsă de Dovjenko. Pentru pelicula Щopc (Șors) Dovjenko a fost recompensat cu Premiul Stalin (1941), iar opt ani mai tîrziu, în 1949, el a primit același premiu pentru filmul Miciurin. Filmul „Pământ” a fost inclus în lista celor mai bune 12 filme din toate timpurile și națiunile conform versiunii Expoziției Mondiale de la Bruxelles.[6]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Dovjenko a lucrat ca jurnalist de război fiind apoi angajat ca scenarist și proudcător de film la Studiourile Mosfilm din Moscova. De-a lungul unei cariere de peste 20 de ani, Dovjenko a regizat personal numai 7 filme.
Dovjenko s-a stins din viață în urma unui atac de cord pe 25 noiembrie 1956 în casa lui din Peredelkino. Soția sa, Iulia Solnțeva, a dus mai departe munca sa, definitivînd proiectele rămase neterminate.
În onoarea sa studiourile de film din Kiev au fost botezate „Studiourile de Film Dovjenko”.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- 1926 — Fructul iubirii (Ягодка любви)
- 1926 — Vasia Reformatorul (Вася-реформатор)
- 1927 — Valiza diplomatică (Сумка дипкурьера)
- 1928 — Zvenigora (Звенигора)
- 1929 — Arsenal (Арсенал)
- 1930 — Pământ (Земля)
- 1932 — Ivan (Иван), Premiul Festivalului Internațional de Film de la Veneția
- 1935 — Aerograd (Аэроград), film SF
- 1939 — Șors (Щорс), film biografic despre Nicolai Alexandrovici Șors, celebru comandant al Armatei Roșii în timpul Războiului Civil, Premiul Stalin în 1941
- 1948 — Miciurin (Мичурин), film biografic despre Ivan Vladimirovici Miciurin, celebru botanist rus și practician al selecției plantelor, Premiul Stalin în 1949
- 1951 — La revedere, America! (Прощай, Америка!)
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- 1940 – Eliberarea (Освобождение)
- 1940 – Bucovina, pământ ucrainean (Буковина, земля Украинская)
- 1943 – Bătălia pentru Ucraina (Битва за нашу Советскую Украину)
- 1945 – Pământ natal (Страна родная)
- 1945 – Victoria în Ucraina (Победа на Правобережной Украине)
- 1959 – Poemul mării (Поэма о море) (filmul nu a fost finalizat de către autor), scenariul primind Premiul Lenin pentru literatură (postum)
- 1960 – Povestea anilor de foc (Повесть пламенных лет)
- 1965 – Fermecata Desna (Зачарованная Десна)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Oleksandr Dovjenko”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ a b Alexander Dovzhenko, SNAC, accesat în
- ^ a b Alexander Dovzhenko, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Alexander Petrowitsch Dowschenko, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Як Яреськи побачив увесь світ: полтавські краєвиди у фільмах Довженка - poltava-trend.in.ua” (în ucraineană). Accesat în .
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Dovzhenko, Alexandr (ed. Marco Carynnyk) (1973). Alexandr Dovzhenko: The Poet as Filmmaker, MIT Press. ISBN 0-262-04037-9
- Kepley, Jr., Vance (1986). In the Service of the State: The Cinema of Alexandr Dovzhenko, University of Wisconsin Press. ISBN 0-299-10680-2
- Liber, George O. (2002). Alexander Dovzhenko: A Life in Soviet Film, British Film Institute. ISBN 0-85170-927-3
- Nebesio, Bohdan. "Preface" to Special Issue: The Cinema of Alexander Dovzhenko. Journal of Ukrainian Studies. 19.1 (Summer, 1994): pp. 2–3.
- Perez, Gilberto (2000) Material Ghost: Films and Their Medium, Johns Hopkins University Press. ISBN 0-8018-6523-9
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Alexandr Dovzhenko la Internet Movie Database
- Chris Fujiwara's review Neglected Giant: Alexander Dovzhenko at the MFA
- Ray Uzwyshyn Alexandr Dovzhenko's Silent Trilogy: A Visual Exploration Arhivat în , la Wayback Machine.
- John Riley "A (Ukrainian) Life in Soviet Film: Liber's Alexandr Dovzhenko", Film-Philosophy, vol. 7 no. 31, October 2003 — a review of George O. Liber (2002), Alexandr Dovzhenko: A Life in Soviet Film
- Landscapes of the Soul: The Cinema of Alexandr Dovzhenko
 | Acest articol conține text și/sau imagini din Micul dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1972, lucrare aflată în domeniul public. |
