Nomenclatura IUPAC a compușilor anorganici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

În nomenclatura chimică, nomenclatura IUPAC a compușilor anorganici reprezintă modul sistematic de denumire al compușilor chimici anorganici în conformitate cu recomandările Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC).[1] Regulile sunt publicate în Nomenclature of Inorganic Chemistry (denumită informal Cartea Roșie). În mod ideal, fiecare compus anorganic posibil trebuie să aibă o denumire de la care poate fi scrisă formula structurală corespunzătoare.

Ultima ediție a Cărții Roșie a fost publicată în 2005, și este disponibilă și în format electronic.[2]

Sistem[modificare | modificare sursă]

Sistemul general de denumire în chimia anorganică este:

  1. Anionii monoatomici sunt denumiți cu sufixul -ură: H hidrură, Cl- clorură, etc.
  2. Cationii sunt de obicei denumiți ca adjective, precedați de prepoziția „de”: NaCl clorură de sodiu, iar CaF2 fluorură de calciu.
  3. Pentru cationii cu sarcină mai mare sau egală cu +2, aceasta trebuie menționată între paranteze: Cu+ cupru (I), Cu2+ cupru (II). Pentru acești ioni există denumiri alternative, cu terminațiile -os sau -ic: Cu+ cupros și Cu2+ cupric. Pentru denumirea complecșilor coordinativi vezi complex (chimie).
  4. Oxoanionii (anionii poliatomici cu oxigen) sunt denumiți cu sufixul -it sau -at, depinzând de numărul atomilor de oxigen: NO
    2
    nitrit sau azotit, iar NO
    3
    nitrat sau azotat. Unele elemente dispun de mai mulți oxoanioni, caz în care se folosesc prefixele hipo- și per-: ClO hipoclorit, ClO2− clorit, ClO3− clorat și ClO
    4
    perclorat.
  5. Prefixul bi- (astăzi nu mai este folosit atât de des) indică prezența unui singur ion de hidrogen: NaHCO3 bicarbonat de sodiu, însă denumirea corectă este hidrogenocarbonat de sodiu.

Denumirea tradițională[modificare | modificare sursă]

Un exemplu de denumire tradițională e cel legat de amoniac care sistematic are numele de azan. Similar ionul hidroniu ar trebui denumit sistematic hidroxoniu.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nomenclature of Inorganic Chemistry IUPAC Recommendations 2005 - Full text (PDF)
    versiune din 2004 separă capitolele în format pdf: IUPAC Provisional Recommendations for the Nomenclature of Inorganic Chemistry (2004) Arhivat 2008-02-19 la Wayback Machine.
  2. ^ International Union of Pure and Applied Chemistry (2005). Nomenclature of Inorganic Chemistry (IUPAC Recommendations 2005). Cambridge (UK): RSCIUPAC. ISBN: 0-85404-438-8. Versiune electronică.

Legături externe[modificare | modificare sursă]