Noaptea (film din 1961)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Noaptea
La notte

Afișul românesc al filmului
Titlu originalLa notte
Genfilm dramatic
RegizorMichelangelo Antonioni
ScenaristMichelangelo Antonioni
Ennio Flaiano
Tonino Guerra
StudioNepi Film
Sofitedip
Silver Films
Director de imagineGianni Di Venanzo
MontajEraldo Da Roma
MuzicaGiorgio Gaslini
DistribuțieMarcello Mastroianni
Jeanne Moreau
Monica Vitti
Bernhard Wicki
Premiera24 ianuarie 1961
Durata122 minute
a/n
ȚaraItalia Italia
Franţa Franța
Filmat înMilano  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiMilano  Modificați la Wikidata
Limba originală italiană
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriInternational Submission to the Academy Awards[*][[International Submission to the Academy Awards (A film submitted for Academy Awards consideration by a country's approved organization (jury or committee).)|​]] (Italia, )  Modificați la Wikidata
Precedat deAventura
Urmat deEclipsa
Prezență online
Marcello Mastroianni și Jeanne Moreau într-o scenă din film

Noaptea (titlul original: în italiană La Notte) este un film dramatic italian, realizat în 1961 de regizorul Michelangelo Antonioni după un subiect propriu, protagoniști fiind actorii Marcello Mastroianni, Jeanne Moreau, Monica Vitti, Bernhard Wicki și Rosy Mazzacurati.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Zile cenușii în Milano. Doi intelectuali, scriitorul de succes Giovanni Pontano și soția sa Lidia trăiesc, după câțiva ani de căsnicie, în sumbrul plictiselii și al incomunicabilității tot mai mari. Împreună îl vizitează pe Tommaso, un prieten apropiat al lui Giovanni, și el scriitor, care își sfârșește zilele într-o clinică. În timp ce Giovanni, uitând de vizita dureroasă la prietenul său pe moarte, merge să facă prezentarea ultimei sale cărți, Lidia rătăcește prin orașul care îi seamănă, gol și sumbru.

Seara, după ce s-au plictisit într-un club de noapte unde se cânta jazz, cuplul merge la petrecerea unui industriaș bogat care vrea ca Giovanni să scrie istoria companiei sale. În vila mare și luxoasă a gazdei sale, despărțit pentru o vreme de Lidia, Giovanni flirtează cu drăguța Valentina, fiica industriașului, ambii încercând să-și înșele nemulțumirerea viții într-o îmbrățișare scurtă și jalnică. Între timp, Lidia este curtată de un pretendent pe care îl respinge când devine prea insistent. După o noapte lungă și plictisitoare, zorii îi surprind pe Lidia și Giovanni în grădina tăcută a vilei pustii. Ei își găsesc în sfârșit curajul să-și vorbească, evocând fericirea lor scăpată și oboseala vieții. Noaptea se termină și Lidia îi mărturisește soțului ei că nu îl mai iubește. Cu toate acestea, Giovanni o sărută brusc pe Lidia cu fervoare.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Criza eroilor din Noaptea ia amploare în mediul blazat de preaplin al reședinței care mistifică și banalizează până și plăcerea. Această „Dolce vita” antonioniană, care fomează o trilogie alături de Aventura și Eclipsa, dezvăluie cum însăși distracția poate deveni povară: „Viața ar fi mai suportabilă fără plăceri” - spune un personaj în timp ce prin somptuoasele săli alunecă chipuri stinse. „E o tristețe de câine” - se exprimă altcineva despre plictisul convertit în ritmul filmului, voluptos de lent, ritm de blues ostenit la spartul unei nopți de petrecere.”
— Tudor Caranfil , Dicționar universal de lungmetraje cinematografice. [1]

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice, Litera internațional, p. 639 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]