Nizam al-Mulk

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nizam al-Mulk
Assassination of Nizam al-Mulk.jpg
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Tus, Iran Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Nahavand, Iran Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Persan Modificați la Wikidata
Religie Islam Modificați la Wikidata
Ocupație om de știință
scriitor
om politic Modificați la Wikidata

Abu Ali Hasan ibn Ali ibn Ishaq al-Tusi (n. ,[1][2] Tus, Iran – d. ,[3] Nahavand, Iran), cunoscut sub numele onorific de Nizam al-Mulk ( "Ordinul ținutului" în limba persană), a fost un vizir de origine persană în serviciul a doi sultani ai imperiului Selgiuc (1063-1092).[4] Nizam al-Mulk este autorul Seyasat Nameh (Cartea Guvernării), un tratat despre arta guvernării imperiilor, administrație și o critică adusă adepților Islamului șiit.[5]

Prima parte a vieții[modificare | modificare sursă]

Născut în 1018/20[6] în Tus, Korasan, Nizam al-Mulk a fost fiul unui oficial persan aflat în serviciul dinastiei turcice Ghaznavide care a condus Korasanul, Afghanistanul si nordul Indiei din 977 până în 1186.[7] În 1040 Abu Ali Hasan și tatăl său părăsesc Tus pentru Ghazna, capitala imperiului Ghaznavid.[8] Vreme de trei ani, până la întoarcerea în Korasan, Abu Ali Hasan a lucrat ca funcționar pentru curtea Ghaznavidă.[9]

În serviciul Imperiului Selgiuc[modificare | modificare sursă]

În 1043 Abu Ali Hassan se întoarce în Korasan, intrând astfel sub tutela dinastiei Selgiuce, pentru care va lucra pănâ la sfârșitul vieții sale. Capabilitățile sale administrative și politice îl ajută să devina vizirul sultanului Alp Arslan în 1063, primind astfel și titlul onorific de Nizam al-Mulk ( "Ordinul ținutului" în limba persană). Din poziția de vizir Nizam al-Mulk se ocupă de reorganizarea guvernării selgiuce, având ca model sofisticata formă de conducere și eticheta tradițională prezentă la curțile monarhiilor iraniene.[10] Nizam al-Mulk participă alături de sultanul Alp Arslan și fiul acestuia Malik Shah la aproape toate campaniile militare desfășurate de imperiul selgiuc. După asasinarea lui Alp Arslan in 1072, Nizam al-Mulk a devenit vizirul noului sultan Malik Shah. În timpul domniei acestuia, Nizam al-Mulk a continuat organizarea și modernizarea guvernării selgiuce după un model birocratic iranian, încercând chiar diminuarea numărului soldaților etnici turcici și slăbirea influenței acestora, prin înlocuirea cu trupe de origini iraniene, georgiene sau armene, inițiativă care însă a eșuat.[11] Vreme de 20 de ani cât a durat domnia lui Malik Shah, Nizam al-Mulk a deținut puterea aproape totală în imperiul Selgiuc, Această perioadă este considerată cea mai importantă în istoria dinastiei Selgiuce.[12]

Seyasat Nameh („Cartea guvernării”)[modificare | modificare sursă]

La solicitarea sultanului Malik Shah, Nizam al-Mulk a scris cea mai importantă dintre lucrările sale, Seyasat Nameh (Cartea Guvernării)[13], un tratat despre arta guvernării imperiilor, administrație și o critică adusă adepților Islamului șiit.[14] Seyasat Nameh conține recomandări pentru buna conducere a unui stat, elemente de etichetă și de organizare a curții, subiecte juridice și administrative, precum și critice de natură religioasă, toate acestea prezentate prin folosirea de multe ori a unor exemple istorice. Seyasat Nameh, alături de Qabus Nameh, au fost considerate secole de-a rândul ca modele de guvernare influențând chiar și lucrarea lui Machiavelli, Principele.[15]

Nizamiyyah[modificare | modificare sursă]

Nizam al-Mulk a fost un devotat promotor al Islamului sunit și un critic înverșunat al șiismului. 11 capitole din celebra sa lucrare Seyasat Nameh (Cartea Guvernării) sunt dedicate criticii aduse Islamului șiit. Din dorința de a combate propaganda șiită, Nizam al-Mulk a fondat școli de teologie islamică sunită în Bagdad, Basra, Mosul, Herat, Isfahan și Nishapur, școli care aveau sa-i poarte numele fiind denumite Nizamiyyah. Cea mai importantă dintre acestea a fost Nizamiyyah Madrasa din Bagdad, construită în 1067, unde celebrul teolog al-Ghazali a fost profesor.[16] Al-Ghazali, aflat sub patronajul lui Nizam al-Mulk, i-a datorat vizirului persan o bună parte a ascensiunii sale.[17] Nizamiyyah din Bagdad avea să supraviețuiască invaziei mongole conduse de Hulagu Khan în 1258, fiind unificată cu madrasa al-Mustansinyah după capturarea orașului de către Timur Lenk în 1393.[18]

Calendarul Jalali[modificare | modificare sursă]

În anul 1074/5, la inițiativa lui Nizam al-Mulk, sultanul Malik Shah a ordonat unui grup de astronomi condus de Omar Khayyam (aflat și el la fel ca al-Ghazali sub patronajul vizirului persan), să reformeze calendarul persan. Procesul reformării calendarului a avut loc la observatorul astronomic din Isfahan. Rezultatul a fost calendarul Jalali, care poartă numele sultanului Jalal Malik Shah.[19]

Asasinarea[modificare | modificare sursă]

Nizam al-Mulk a fost asasinat pe 14 octombrie 1092 (12 Ramadan 485), în timpul călătoriei de la Isfahan la Baghdad, de Bu Tahir Arrani, un membru al sectei șiite Nizari Ismaili. Asasinul, deghizat într-un mistic sufi, l-a înjunghiat pe Nasir al-Mulk în apropiere de Nihavand. Vizirul persan este considerat prima victimă a asasinatelor comise de secta hashașinilor.[20]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Nizam al-Mulk", Gemeinsame Normdatei, accesat la 17 octombrie 2015 
  2. ^ a b Open Library, accesat la 9 octombrie 2017 
  3. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ Holt P.M., Lambton K.s. Ann, Lewis Bernard (2008). The Cambridge History of Islam Volume 1A. Cambridge University press. p. 169
  5. ^ Morgan David (2016). Medieval Persia 1040-1797 Second Edition. Routledge. p. 20
  6. ^ Lewis Bernard (2003). The Assassins a radical sect in Islam. Perseus Books Group. p. 31
  7. ^ Holt P.M., Lambton K.s. Ann, Lewis Bernard (2008). The Cambridge History of Islam Volume 1A. Cambridge University press. p. 147
  8. ^ Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 464
  9. ^ Bașan Aziz (2010). The great Seljuqs, a history. Routledge. P. 32
  10. ^ Streusand Douglas E. (2011). Islamic gunpowder empires. Westview press. p. 19
  11. ^ Bașan Aziz (2010). The great Seljuqs, a history. Routledge. P. 33
  12. ^ Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 477
  13. ^ Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 477
  14. ^ Stewart Sarah, Herzig Edmund (2015). The Age of the Seljuqs – the idea of Iran, volume VI. I.B. Tauris & Co Ltd. p. 27
  15. ^ Axworthy Michael (2007). Iran: Empire of the mind. Penguin Books. p. 219-220
  16. ^ Saunders J.J. (2002). A history of medieval islam. Routledge. P 151
  17. ^ Ormsby Eric (2008). Ghazali the revival of islam. Oneworld Publications. p. 19
  18. ^ Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 411
  19. ^ Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan. p. 477-478
  20. ^ Lewis Bernard (2003). The Assassins a radical sect in Islam. Perseus Books Group. p. 75

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hitti, Philip K (2002). History of the Arabs. Palgrave Macmillan
  • Stewart Sarah, Herzig Edmund (2015). The Age of the Seljuqs – the idea of Iran, volume VI. I.B. Tauris & Co Ltd
  • Axworthy Michael (2007). Iran: Empire of the mind. Penguin Books
  • Saunders J.J. (2002). A history of medieval islam. Routledge
  • Lewis Bernard (2003). The Assassins a radical sect in Islam. Perseus Books Group
  • Ormsby Eric (2008). Ghazali the revival of islam. Oneworld Publications
  • Holt P.M., Lambton K.s. Ann, Lewis Bernard (2008). The Cambridge History of Islam Volume 1A. Cambridge University press
  • Morgan David (2016). Medieval Persia 1040-1797 Second Edition. Routledge
  • Bașan Aziz (2010). The great Seljuqs, a history. Routledge
  • Streusand Douglas E. (2011). Islamic gunpowder empires. Westview

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nizam al-Mulk